ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 754/2014

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. 1321 din 15 august 2005, ulterior precizată, reclamantul P.C. a chemat în judecată pe pârâții SC R. SRL Brașov, Primarul Municipiului Brașov, Comisia Județeană Brașov de aplicare a Legii nr. 112/1995, S.A., D.E., M.C., F.F.l., G.R., B.S.E. și D.G. și a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea contractelor de vânzare-eumpărare încheiate de pârâți în temeiul Legii nr. 112/1995 cu privire la imobilul situat în Brașov.

Reclamantul a formulat și cerere de chemare în garanție a Statului Român prin M.F.P., solicitând constatarea încasării de către acesta a contravalorii apartamentelor ce au făcut obiect al înstrăinării către pârâți și obligarea acestuia de a depune la dispoziția instanței sumele astfel încasate, majorate cu raia inflației, pentru ca, în situația admiterii acțiunii, să poată fi restituite sumele încasate. Tribunalul Brașov, prin sentința civilă nr. 208 din 10 februarie 2006, a respins cererea reclamantului de repunere în termenul de exercitare a acțiunii, a admis excepția prescripției dreptului material ia acțiune și, în consecință, a respins acțiunea reclamantului.

Tribunalul a reținut că reclamantul a inițiat demersul judiciar cu nesocotirea dispozițiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, care instituie un termen de prescripție special, ce s-a împlinit la 14 august 2001, constatând că reclamantul a avut cunoștință de existența a cinci contracte de vânzare-cumparare încă din anul 2003, conform raportului de expertiză întocmit în etapa procedurii prealabile a Legii nr. 10/2001 iar cu privire la existența a altor două contracte a luat cunoștință la 5 decembrie 2005. Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin Decizia nr. 232 din 30 octombrie 2006 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 7027 din 24 octombrie 2007, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamant împotriva Deciziei nr. 232 din 30 octombrie 2006 a Curții de apel Brașov, secția civilă.

La data de 8 octombrie 2013, P.C. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 7027 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. În motivarea cererii, revizuientul P.C. a susținut, în esență, că în conformitate cu prevederile Legii nr. 165/2013, cererea sa depusă la C.E.D.O. în legătură cu Decizia nr. 7027 din 24 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție urmează a fi soluționată în conformitate cu prevederile Hotărârii pilot în cauza Atanasiu contra României, că prin Decizia nr. 142 din 22 noiembrie 2000 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 1171/2000 s-a decis definitiv că apartamentele menționate în C.F.

au fost preluate abuziv de Statul Român, tară titlu și nu pot face obiectul Legii nr. 112/1995 și că la încheierea contractelor în temeiul Legii nr. 112/1995 au fost încălcate dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 112/3995, art. 1 alin. (4), (5) și (6) din H.G. nr. 20 din 17 ianuarie 1996. A solicitat casarea deciziei conform Hotărârii pilot și Legii nr. 165/2013 întrucât cele 9 apartamente au fost preluate abuziv și fără titlu de către Statul Român în perioada regimului comunist, situație recunoscută și prin Decizia nr. 635 din 24 aprilie 200S prin care a fost soluționată, pe cale administrativă, de către SC R. SRL Brașov notificarea din 14 septembrie 2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, prin această decizie dispunându-se restituirea în natură a numai 2, 5 apartamente și ofertă de despăgubire pentru celelalte 6,5 apartamente vândute chiriașilor prin încălcarea Legii nr. 112/1995 și a H.G.

nr. 20/1996. Urmare a comunicării întâmpinărilor formulate în cauză, prin care s-au invocat excepțiile tardivității și înadmisibilității cererii de revizuire, revizuientul, prin răspunsul la întâmpinări, a precizat că, în raport de art. 322 pct. 5 și 9 C. proc. civ., cererea sa nu este tardivă întrucât „termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. este de o lună de la data descoperirii sau a luării la cunoștință a actului pentru care se cere revizuirea iar actul este Legea nr. 165 din 17 mai 2013 publicată în M. Of. al României, Partea 1 nr. 278 din 17 mai 2013, prin care se concretizează Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010 a C.E.D.O. în cauza Măria Atanasiu și alții împotriva României, publicată în M. Of.

al României nr. 788 din 22 noiembrie 2010." A mai susținut că nu există nicio prevedere de lege care să limiteze în timp dreptul de a cere revizuirea unei hotărâri judecătorești irevocabile căreia i se opune o hotărâre pilot a C.E.D.O. La termenul din 5 martie 2014, Înalta Curte a invocat excepțiile tardivității și inadmisibilitâțn cererii de revizuire, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii." Cererea de revizuire va fi respinsă ca tardivă, pentru considerentele care succed. Potrivit art. 322 pct. 5 și pct. 9 C. proc.

civ. „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere" și, respectiv „dacă C.E.D.O. a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se produeă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate, Prin Decizia nr. 233/2011 publicată în M. Of.

Partea I nr. 340 din 17 mai 2011, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ. sunt neconstituționaie în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătorești prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi și libertăți fundamentale, încălcări constatate de C.E.D.O. Art. 324 C. proc. civ. dispune că „ Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere iar pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9 termenul este de 3 lum de la data publicării hotărârii C.E.D.O.

în M. Of. al României, Partea I. În speță, revizuientul P.C. și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 9 C. proc. civ. Invocând aceste dispoziții legale, revizuientul a susținut că actul nou în raport de care a solicitat revizuirea Deciziei nr. 7027 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, este Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în M. Of. Partea I nr. 278 din 3 7 mai 2013, lege adoptată ca urmare a celor statuate de C.E.D.O.

prin hotărârea pilot pronunțată la data de 12 octombrie 2010 în cauzele "Atanasiu și Poenaru împotriva României și "Solon împotriva României" în sensul ca statui român să ia măsurile care să garanteze protecția efectivă a drepturilor enunțate de art 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. l, conform principiilor consacrate de Convenție, măsuri care să fie puse în practică în termen de 18 luni de la data Ia care hotărârea pilot va rămâne definitivă, prin moditlcarea legislației pentru a identifica procedurile eficiente de evitare a încălcării dreptului ia creanță pe care îl are proprietarul deposedat, termenul fiind prelungit în rnod excepțional până la data de 12 mai 2013. Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. se întemeiază pe împrejurări care au alterat procesul de stabilire a adevărului de către instanța de judecată, în prima ipoteză reglementată de textul de lege înscrisul nou trebuind să îndeplinească mai multe condiții: să fie un înscris doveditor nou, care să nu fi fost folosit în procesul în care s~a pronunțat hotărârea atacată, să fie opozabil părții adverse, să aibă forță probantă, să fi existat la data pronunțării hotărârii supuse revizuirii, neinvocarea sa în fața instanței care a pronunțat hotărârea atacată să se datoreze unor motive mai presus de voința revizuientului și, în sfârșit, înscrisul să fie determinant, adică dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi tbst alta decât cea pronunțată.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 9 C. proc. civ. deschide calea revizuirii în situația în care C.E.D.O. a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale ale omului prin hotărârea judecătorească atacată, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate de instanța națională. Trecând peste împrejurarea că revizuientul P.C. nu invocă un „înscris" în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. ci o „lege" adoptată la 5 ani și jumătate după pronunțarea hotărârii atacate cu revizuirea, ce a fost publicată în M. Of. Partea I nr. 278 din 17 mai 2013 și că Hotărârea pilot pronunțată de C.E.D.O.

la data de 12 octombrie 2010 în cauzele "Atanasiu și Poenaru împotriva României și "Solon împotriva României" publicată în M. Of. Partea I nr. 778 din 22 noiembrie 2010 nu este o hotărâre care să se fi pronunțat în legătură cu decizia atacată cu revizuirea pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 322 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost formulată la data de 8 octombrie 2013, după împlinirea termenelor prevăzute de dispozițiile art. 324 C. proc. civ. atât pentru cazul reglementat de art. 322 pct. 5 cât și pentru cel reglementat de pct. 9 C. proc. civ., astfel încât urmează să o respingă, ca tardivă, iar față de soiuția de admitere a excepției de tardivitate și de prevederile art. 137 C. proc.

civ., nu va mai analiza excepția de inadmisibil itate a cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DE C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuientul P.C. împotriva Deciziei nr. 7027 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 1547/1/2007. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 martie 2014.