ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 754/2014

Asupra cererii de

revizuire de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Brașov sub nr. 1321 din 15 august 2005, ulterior precizată,

reclamantul P.C.

a chemat

în judecată pe pârâții SC R. SRL Brașov, Primarul Municipiului Brașov, Comisia

Județeană Brașov de aplicare a Legii nr. 112/1995, S.A., D.E., M.C., F.F.l., G.R.,

B.S.E. și D.G. și a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se

dispună anularea contractelor de vânzare-eumpărare încheiate de pârâți în

temeiul Legii nr. 112/1995 cu privire la imobilul situat în Brașov.

Reclamantul a

formulat și cerere de chemare în garanție a Statului Român prin M.F.P.,

solicitând constatarea încasării de către acesta a contravalorii apartamentelor

ce au făcut obiect al înstrăinării către pârâți și obligarea acestuia de a

depune la dispoziția instanței sumele astfel încasate, majorate cu raia

inflației, pentru ca, în situația admiterii acțiunii, să poată fi restituite

sumele încasate.

Tribunalul

Brașov, prin sentința civilă nr. 208 din 10 februarie 2006,

a respins cererea reclamantului de

repunere în termenul de exercitare a acțiunii, a admis excepția prescripției

dreptului material ia acțiune și, în consecință, a respins acțiunea

reclamantului.

Tribunalul

a reținut că reclamantul a inițiat demersul judiciar cu nesocotirea

dispozițiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, care instituie un termen

de prescripție special, ce s-a împlinit la 14 august 2001, constatând că

reclamantul a avut cunoștință de existența a cinci contracte de

vânzare-cumparare încă din anul 2003, conform raportului de expertiză întocmit

în etapa procedurii prealabile a Legii nr. 10/2001 iar cu privire la existența

a altor două contracte a luat cunoștință la 5 decembrie 2005.

Curtea de Apel

Brașov, secția civilă, prin Decizia nr. 232 din 30 octombrie 2006

a respins, ca nefondat, apelul

declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului.

Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia

nr. 7027 din 24 octombrie 2007,

a

respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamant împotriva Deciziei nr. 232

din 30 octombrie 2006 a Curții de apel Brașov, secția civilă.

La data de 8

octombrie 2013, P.C. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 7027 din 24

octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală.

În motivarea

cererii, revizuientul P.C. a susținut, în esență, că în conformitate cu

prevederile Legii nr. 165/2013, cererea sa depusă la C.E.D.O. în legătură cu Decizia

nr. 7027 din 24 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție urmează a

fi soluționată în conformitate cu prevederile Hotărârii pilot în cauza Atanasiu

contra României, că prin Decizia nr. 142 din 22 noiembrie 2000 pronunțată de

Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 1171/2000 s-a decis definitiv că

apartamentele menționate în C.F. au fost preluate abuziv de Statul Român, tară

titlu și nu pot face obiectul Legii nr. 112/1995 și că la încheierea

contractelor în temeiul Legii nr. 112/1995 au fost încălcate dispozițiile art. 1

alin. (1) din Legea nr. 112/3995, art. 1 alin. (4), (5) și (6) din H.G. nr. 20

din 17 ianuarie 1996.

A solicitat

casarea deciziei conform Hotărârii pilot și Legii nr. 165/2013 întrucât cele 9

apartamente au fost preluate abuziv și fără titlu de către Statul Român în

perioada regimului comunist, situație recunoscută și prin Decizia nr. 635 din 24

aprilie 200S prin care a fost soluționată, pe cale administrativă, de către SC

R. SRL Brașov notificarea din 14 septembrie 2001 formulată în temeiul Legii nr.

10/2001, prin această decizie dispunându-se restituirea în natură a numai 2, 5

apartamente și ofertă de despăgubire pentru celelalte 6,5 apartamente vândute

chiriașilor prin încălcarea Legii nr. 112/1995 și a H.G. nr. 20/1996.

Urmare a

comunicării întâmpinărilor formulate în cauză, prin care s-au invocat

excepțiile tardivității și înadmisibilității cererii de revizuire,

revizuientul, prin răspunsul la întâmpinări, a precizat că, în raport de art. 322

pct. 5 și 9 C. proc. civ., cererea sa nu este tardivă întrucât „termenul

prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. este de o lună de la data

descoperirii sau a luării la cunoștință a actului pentru care se cere

revizuirea iar actul este Legea nr. 165 din 17 mai 2013 publicată în M. Of. al

României, Partea 1 nr. 278 din 17 mai 2013, prin care se concretizează

Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010 a C.E.D.O. în cauza Măria Atanasiu și

alții împotriva României, publicată în M. Of. al României nr. 788 din 22

noiembrie 2010." A mai susținut că nu există nicio prevedere de lege care

să limiteze în timp dreptul de a cere revizuirea unei hotărâri judecătorești

irevocabile căreia i se opune o hotărâre pilot a C.E.D.O.

La

termenul din 5 martie 2014, Înalta Curte a invocat excepțiile tardivității și

inadmisibilitâțn cererii de revizuire,

în

raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora

„Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și

asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în

fond a pricinii."

Cererea

de revizuire va fi respinsă ca tardivă, pentru considerentele care succed.

Potrivit

art. 322 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ. „Revizuirea unei hotărâri rămase

definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după

darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea

potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de

voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei

instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere" și,

respectiv „dacă C.E.D.O. a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților

fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale

acestei încălcări continuă să se produeă și nu pot fi remediate decât prin

revizuirea hotărârii pronunțate,

Prin Decizia

nr. 233/2011 publicată în M. Of. Partea I nr. 340 din 17 mai 2011, Curtea

Constituțională a constatat că dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ. sunt

neconstituționaie în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri

judecătorești prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor

drepturi și libertăți fundamentale, încălcări constatate de C.E.D.O.

Art. 324 C. proc.

civ. dispune că „ Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în

cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit

înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat

cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea

a cărei revizuire se cere iar pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9

termenul este de 3 lum de la data publicării hotărârii C.E.D.O. în M. Of. al

României, Partea I.

În speță,

revizuientul P.C. și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct.

5 și 9 C. proc. civ.

Invocând

aceste dispoziții legale, revizuientul a susținut că actul nou în raport de

care a solicitat revizuirea Deciziei nr. 7027 din 24 octombrie 2007 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, este Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea

procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate

în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în M. Of.

Partea I nr. 278 din 3 7 mai 2013, lege adoptată ca urmare a celor statuate de

C.E.D.O. prin hotărârea pilot pronunțată la data de 12 octombrie 2010 în

cauzele "Atanasiu și Poenaru împotriva României și "Solon împotriva

României" în sensul ca statui român să ia măsurile care să garanteze

protecția efectivă a drepturilor enunțate de art 6 § 1 din Convenție și art. 1

din Protocolul nr. l, conform principiilor consacrate de Convenție, măsuri care

să fie puse în practică în termen de 18 luni de la data Ia care hotărârea pilot

va rămâne definitivă, prin moditlcarea legislației pentru a identifica

procedurile eficiente de evitare a încălcării dreptului ia creanță pe care îl

are proprietarul deposedat, termenul fiind prelungit în rnod excepțional până

la data de 12 mai 2013.

Motivul

de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. se întemeiază pe

împrejurări care au alterat procesul de stabilire a adevărului de către

instanța de judecată, în prima ipoteză reglementată de textul de lege înscrisul

nou trebuind să îndeplinească mai multe condiții: să fie un înscris doveditor

nou, care să nu fi fost folosit în procesul în care s~a pronunțat hotărârea

atacată, să fie opozabil părții adverse, să aibă forță probantă, să fi existat

la data pronunțării hotărârii supuse revizuirii, neinvocarea sa în fața

instanței care a pronunțat hotărârea atacată să se datoreze unor motive mai

presus de voința revizuientului și, în sfârșit, înscrisul să fie determinant,

adică dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția

ar fi tbst alta decât cea pronunțată.

Motivul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 9 C. proc. civ. deschide calea revizuirii

în situația în care C.E.D.O. a constatat o încălcare a drepturilor sau

libertăților fundamentale ale omului prin hotărârea judecătorească atacată, iar

consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi

remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate de instanța națională.

Trecând

peste împrejurarea că revizuientul P.C. nu invocă un „înscris" în sensul art.

322 pct. 5 C. proc. civ. ci o „lege" adoptată la 5 ani și jumătate după

pronunțarea hotărârii atacate cu revizuirea, ce a fost publicată în M. Of.

Partea I nr. 278 din 17 mai 2013 și că Hotărârea pilot pronunțată de C.E.D.O.

la data de 12 octombrie 2010 în cauzele "Atanasiu și Poenaru împotriva

României și "Solon împotriva României" publicată în M. Of. Partea I nr.

778 din 22 noiembrie 2010 nu este o hotărâre care să se fi pronunțat în

legătură cu decizia atacată cu revizuirea pentru a atrage incidența

dispozițiilor art. 322 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea

de revizuire a fost formulată la data de 8 octombrie 2013, după împlinirea

termenelor prevăzute de dispozițiile art. 324 C. proc. civ. atât pentru cazul

reglementat de art. 322 pct. 5 cât și pentru cel reglementat de pct. 9 C. proc.

civ., astfel încât urmează să o respingă, ca tardivă, iar față de soiuția de

admitere a excepției de tardivitate și de prevederile art. 137 C. proc. civ.,

nu va mai analiza excepția de inadmisibil itate a cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DE C I D E

Respinge,

ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuientul P.C. împotriva Deciziei

nr. 7027 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 1547/1/2007.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 05 martie 2014.