ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 305/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 20 august 2007, reclamanta SC C. SRL Buzău cheamă în judecată

pe pârâtele SC U.B. SA București și SC M.M. SRL Vadu-Pașii solicitând instanței

obligarea primei pârâte să încheie contractul de vânzare-cumpărare și să-i

livreze cantitatea de 39.000 t. borhot rezultat în urma procesului tehnologic

de producere a berii, obligarea acesteia la plata sumei de 1.300 euro/zi cu

titlu de daune, începând cu data de 1 mai 2007 și până la momentul încheierii

contractului de vânzare-cumpărare, precum și constatarea nulității absolute a

contractului de vânzare-cumpărare borhot încheiat între cele două pârâte.

Prin sentința nr. 450

din 17 aprilie 2008, Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios

administrativ, a cărui competență în cauză a fost irevocabil confirmată prin

decizia nr. 3 din 8 ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, admite acțiunea

reclamantei și, în consecință, dispune ca pârâta să încheie contractul de

vânzare-cumpărare și să livreze reclamantei cantitatea de 39.000 t. borhot,

constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare borhot nr. 2157

și obligă pârâta SC U.B. SA la plata sumei de 1.300 euro/zi (echivalent lei) cu

titlu de daune începând cu data de 1 mai 2007 și până la momentul încheierii

contractului.

Pentru a decide

astfel instanța reține că, față de faptul că reclamanta a îndeplinit în

totalitate cerințele producătorului atât sub aspectul prețului cât și al

condițiilor de depozitare, așa cum s-a consemnat în procesul verbal din 27

aprilie 2007 și cum a confirmat și pârâta producătoare la 31 mai 2007, pârâta

era obligată ca, după finalizarea licitației, să încheie un singur contract de

vânzare-cumpărare, pentru întreaga cantitate oferită, exclusiv cu reclamanta -

câștigătoare a licitației, reclamanta fiind prejudiciată prin încheierea de

către pârâtă a unui contract de vânzare-cumpărare a unei părți din cantitatea

de borhot licitată cu cea de a doua pârâtă SC M.M. SRL, cu atât mai mult cu cât

a angajat investiții făcute cu credite bancare pe care nu le mai poate amortiza.

Prin decizia nr. 42/ A din 11 mai 2009,

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, investită prin strămutarea cauzei prin încheierea nr. 3709 din 9

decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială de la

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, admite apelurile declarate de apelantele pârâte împotriva sentinței

primei instanțe pe care o schimbă în tot și respinge ca prematură acțiunea

reclamantei, cu 89.322,28 lei cheltuieli de judecată către apelanta SC U.B. SA.

Reține instanța de apel, pentru a

decide astfel, că încă de la primul termen de judecată în fața primei instanțe

pârâta apelantă SC U.B. SA a invocat, prin întâmpinare, excepția neparcurgerii

procedurii prevăzute de art. 720

1

C. proc. civ., excepție pe care

instanța de fond nu a cercetat-o și nici nu s-a pronunțat asupra acesteia,

astfel că acest mijloc de apărare nu este unul nou, invocat în apel, fiind

incidente dispozițiile art. 292 alin. (1) C. proc. civ., coparticipanta

procesuală apelantă SC M.M. SRL putându-se prevala de acest mijloc de apărare

întrucât îi profită și ei, excepția de procedură în cauză fiind de altfel o

excepție de ordine publică, peremptorie, ce poate fi invocată direct în apel și

chiar din oficiu, potrivit art. 255 alin. (1) C. proc. civ.; reține, de

asemenea, instanța că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 297 alin.

(1) C. proc. civ., întrucât prima instanță a intrat în cercetarea fondului,

instanța de apel, ca instanță devolutivă, fiind ea însăși datoare să cerceteze

cauza sub toate aspectele, neimpunându-se, deci, desființarea hotărârii atacate

și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru faptul că prima instanță nu s-a

pronunțat asupra excepției prematurității invocată ca mijloc de apărare de una

dintre pârâte; mai reține instanța de apel că primele capete de cerere, acțiuni

în realizare, sunt de fapt acțiuni patrimoniale, care tind la crearea unui

drept real mobiliar în patrimoniul intimatei reclamante și la un drept de

creanță pentru apelanta pârâtă SC U.B. SA, precum și la modificarea

patrimoniului celor două apelante prin constatarea nulității absolute a

contractului dintre ele, astfel că cele două capete de cerere, ca acțiuni

patrimoniale, acțiuni personale și cu caracter economic, pot și trebuie să fie

evaluate în bani, fiind deci incidente dispozițiile art. 720

1

alin.

(1) C. proc. civ., dispoziții cărora intimata reclamantă nu s-a supus,

neefectuând procedura concilierii obligatoriu prevăzută de legiuitor, acțiunea

fiind astfel prematur formulată, constatare vizând și cel de al treilea capăt

de cerere, accesoriu primului capăt de cerere, care potrivit art. 17 C. proc.

civ., urmează soarta menționatului capăt de cerere principal.

Împotriva deciziei de mai sus

reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia,

modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii apelurilor

declarate de pârâte și menținerii sentinței primei instanțe.

În fundamentarea recursului său

recurenta critică instanța de apel pentru a fi pronunțat o hotărâre cu

interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și cu schimbarea naturii

acestuia întrucât a calificat greșit capetele principale de cerere din acțiunea

introductivă de instanță vizând constatarea nulității absolute a contractului

de vânzare-cumpărare dintre pârâtele intimate fără a fi fost cerută și

repunerea părților în situația anterioară, precum și obligarea uneia dintre

pârâte, respectiv a intimatei SC U.B. SA, la obligația de a face constând în

încheierea unui contract de vânzare-cumpărare pentru o cantitate de borhot, ca

fiind acțiuni evaluabile în bani în condițiile în care, în special capătul

principal de cerere vizând constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare are un caracter personal, neevaluabil în bani, în cauză

nefiind incidentă nici decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secții unite, care nu poate retroactiva asupra acțiunii introduse

la 20 august 2007.

Recurenta reproșează instanței de apel

și greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 720

1

C.

proc. civ., față de caracterul neevaluabil în bani al capetelor principale de

cerere, instanța ignorând și aspectul că scopul procedurii concilierii

prealabile, dacă ar fi fost obligatorie în cauză, a fost atins prin demersurile

efectuate între recurenta reclamantă și pârâtele intimate în vederea soluționării

pe cale amiabilă a litigiului.

Examinând recursul reclamantei prin

prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că acesta este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ., în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în

bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată reclamantul va

încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte

căreia trebuie să-i comunice în scris pretențiile sale, evident bănești, și

temeiul lor legal.

La momentul introducerii acțiunii de

către reclamant, respectiv la 20 august 2007, conform prevederilor Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, în varianta atunci în vigoare, cererea în

declararea nulității unui act juridic prin care nu se solicita și repararea

pagubelor suferite era considerată ca o cerere neevaluabilă în bani [(art. 3 lit.

a

1

)].

Față de dispozițiile evocate este

evident că instanța de apel a interpretat greșit cererea introductivă de

instanță schimbând natura acesteia în acțiune evaluabilă în bani, deși capătul

de cerere vizând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare

cumpărare dintre pârâte era o cerere neevaluabilă în bani potrivit art. 3 lit.

a)

1

din Legea nr. 146/1997, dispozițiile Deciziei nr. 32/2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secții unite nefiind incidente, cum, de altfel, a

reținut și instanța de apel, iar capătul de cerere vizând obligația de a face,

respectiv obligarea pârâtei SC U.B. SA la încheierea cu reclamanta a

contractului de vânzare - cumpărare ca urmare a câștigării de către aceasta a

licitației pentru 39 t borhot, fiind, de asemenea, neevaluabil în bani, cum

corect a stabilit prima instanță, astfel că motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., este fondat, cererea privind

obligarea pârâtei, ținută la executarea unei obligații de a face, la plata de

daune cominatorii fiind, așa cum corect a stabilit și instanța de apel, o

cerere accesorie, care nu schimbă calificarea cererii principale.

Față de aspectul că cererea

introductivă de instanță nu este evaluabilă în bani, în cauză reclamanta nu era

obligată să parcurgă, anterior înregistrării acțiunii, procedura prealabilă a

concilierii, astfel că, reținând că acțiunea a fost prematur formulată,

instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ., motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. dovedindu-se, de asemenea, fondat.

Greșita aplicare a prevederilor art. 720

1

C. proc. civ., de către instanța de apel este cu atât mai evidentă cu cât

reclamanta a cerut constatarea nulității absolute a unui contract încheiat

între terți, astfel că o conciliere prealabilă nici nu putea fi antamată.

De altfel, deși pârâta intimată SC U.B.

SA a invocat excepția prematurității acțiunii reclamantei, nu a mai reiterat-o

și nici nu a mai susținut-o nici oral cu prilejul dezbaterilor în fond, și nici

prin concluziile scrise depuse la dosarul de fond.

Cum instanța de apel a pronunțat o

hotărâre nelegală și netemeinică în baza examinării și admiterii, eronate,

numai a excepției prematurității acțiunii, fără a examina în fond apelurile

pârâtelor, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ.,

recursul reclamantei împotriva deciziei instanței de control judiciar urmează a

fi admis, iar decizia recurată urmează a fi casată și cauza urmează a fi

trimisă aceleiași instanțe spre rejudecarea în fond a apelurilor formulate de

pârâte împotriva sentinței primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC C. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 42/ A din 11 mai

2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor

pârâtelor SC M.M. SRL Vadu - Pașii și SC U.B. SA București, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 ianuarie 2010.