ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 305/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 20 august 2007, reclamanta SC C. SRL Buzău cheamă în judecată pe pârâtele SC U.B. SA București și SC M.M. SRL Vadu-Pașii solicitând instanței obligarea primei pârâte să încheie contractul de vânzare-cumpărare și să-i livreze cantitatea de 39.000 t. borhot rezultat în urma procesului tehnologic de producere a berii, obligarea acesteia la plata sumei de 1.300 euro/zi cu titlu de daune, începând cu data de 1 mai 2007 și până la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, precum și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare borhot încheiat între cele două pârâte.

Prin sentința nr. 450 din 17 aprilie 2008, Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, a cărui competență în cauză a fost irevocabil confirmată prin decizia nr. 3 din 8 ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, admite acțiunea reclamantei și, în consecință, dispune ca pârâta să încheie contractul de vânzare-cumpărare și să livreze reclamantei cantitatea de 39.000 t. borhot, constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare borhot nr. 2157 și obligă pârâta SC U.B. SA la plata sumei de 1.300 euro/zi (echivalent lei) cu titlu de daune începând cu data de 1 mai 2007 și până la momentul încheierii contractului.

Pentru a decide astfel instanța reține că, față de faptul că reclamanta a îndeplinit în totalitate cerințele producătorului atât sub aspectul prețului cât și al condițiilor de depozitare, așa cum s-a consemnat în procesul verbal din 27 aprilie 2007 și cum a confirmat și pârâta producătoare la 31 mai 2007, pârâta era obligată ca, după finalizarea licitației, să încheie un singur contract de vânzare-cumpărare, pentru întreaga cantitate oferită, exclusiv cu reclamanta - câștigătoare a licitației, reclamanta fiind prejudiciată prin încheierea de către pârâtă a unui contract de vânzare-cumpărare a unei părți din cantitatea de borhot licitată cu cea de a doua pârâtă SC M.M. SRL, cu atât mai mult cu cât a angajat investiții făcute cu credite bancare pe care nu le mai poate amortiza.

Prin decizia nr. 42/ A din 11 mai 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, investită prin strămutarea cauzei prin încheierea nr. 3709 din 9 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială de la Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, admite apelurile declarate de apelantele pârâte împotriva sentinței primei instanțe pe care o schimbă în tot și respinge ca prematură acțiunea reclamantei, cu 89.322,28 lei cheltuieli de judecată către apelanta SC U.B. SA. Reține instanța de apel, pentru a decide astfel, că încă de la primul termen de judecată în fața primei instanțe pârâta apelantă SC U.B.

SA a invocat, prin întâmpinare, excepția neparcurgerii procedurii prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ., excepție pe care instanța de fond nu a cercetat-o și nici nu s-a pronunțat asupra acesteia, astfel că acest mijloc de apărare nu este unul nou, invocat în apel, fiind incidente dispozițiile art. 292 alin. (1) C. proc. civ., coparticipanta procesuală apelantă SC M.M. SRL putându-se prevala de acest mijloc de apărare întrucât îi profită și ei, excepția de procedură în cauză fiind de altfel o excepție de ordine publică, peremptorie, ce poate fi invocată direct în apel și chiar din oficiu, potrivit art. 255 alin. (1) C. proc. civ.; reține, de asemenea, instanța că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc.

civ., întrucât prima instanță a intrat în cercetarea fondului, instanța de apel, ca instanță devolutivă, fiind ea însăși datoare să cerceteze cauza sub toate aspectele, neimpunându-se, deci, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției prematurității invocată ca mijloc de apărare de una dintre pârâte; mai reține instanța de apel că primele capete de cerere, acțiuni în realizare, sunt de fapt acțiuni patrimoniale, care tind la crearea unui drept real mobiliar în patrimoniul intimatei reclamante și la un drept de creanță pentru apelanta pârâtă SC U.B. SA, precum și la modificarea patrimoniului celor două apelante prin constatarea nulității absolute a contractului dintre ele, astfel că cele două capete de cerere, ca acțiuni patrimoniale, acțiuni personale și cu caracter economic, pot și trebuie să fie evaluate în bani, fiind deci incidente dispozițiile art. 720 1 alin. (1) C. proc.

civ., dispoziții cărora intimata reclamantă nu s-a supus, neefectuând procedura concilierii obligatoriu prevăzută de legiuitor, acțiunea fiind astfel prematur formulată, constatare vizând și cel de al treilea capăt de cerere, accesoriu primului capăt de cerere, care potrivit art. 17 C. proc. civ., urmează soarta menționatului capăt de cerere principal. Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii apelurilor declarate de pârâte și menținerii sentinței primei instanțe.

În fundamentarea recursului său recurenta critică instanța de apel pentru a fi pronunțat o hotărâre cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și cu schimbarea naturii acestuia întrucât a calificat greșit capetele principale de cerere din acțiunea introductivă de instanță vizând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare dintre pârâtele intimate fără a fi fost cerută și repunerea părților în situația anterioară, precum și obligarea uneia dintre pârâte, respectiv a intimatei SC U.B.

SA, la obligația de a face constând în încheierea unui contract de vânzare-cumpărare pentru o cantitate de borhot, ca fiind acțiuni evaluabile în bani în condițiile în care, în special capătul principal de cerere vizând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare are un caracter personal, neevaluabil în bani, în cauză nefiind incidentă nici decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secții unite, care nu poate retroactiva asupra acțiunii introduse la 20 august 2007. Recurenta reproșează instanței de apel și greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ., față de caracterul neevaluabil în bani al capetelor principale de cerere, instanța ignorând și aspectul că scopul procedurii concilierii prealabile, dacă ar fi fost obligatorie în cauză, a fost atins prin demersurile efectuate între recurenta reclamantă și pârâtele intimate în vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului.

Examinând recursul reclamantei prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că acesta este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ., în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte căreia trebuie să-i comunice în scris pretențiile sale, evident bănești, și temeiul lor legal.

La momentul introducerii acțiunii de către reclamant, respectiv la 20 august 2007, conform prevederilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în varianta atunci în vigoare, cererea în declararea nulității unui act juridic prin care nu se solicita și repararea pagubelor suferite era considerată ca o cerere neevaluabilă în bani [(art. 3 lit. a 1 )]. Față de dispozițiile evocate este evident că instanța de apel a interpretat greșit cererea introductivă de instanță schimbând natura acesteia în acțiune evaluabilă în bani, deși capătul de cerere vizând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare dintre pârâte era o cerere neevaluabilă în bani potrivit art. 3 lit. a) 1 din Legea nr. 146/1997, dispozițiile Deciziei nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secții unite nefiind incidente, cum, de altfel, a reținut și instanța de apel, iar capătul de cerere vizând obligația de a face, respectiv obligarea pârâtei SC U.B.

SA la încheierea cu reclamanta a contractului de vânzare - cumpărare ca urmare a câștigării de către aceasta a licitației pentru 39 t borhot, fiind, de asemenea, neevaluabil în bani, cum corect a stabilit prima instanță, astfel că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., este fondat, cererea privind obligarea pârâtei, ținută la executarea unei obligații de a face, la plata de daune cominatorii fiind, așa cum corect a stabilit și instanța de apel, o cerere accesorie, care nu schimbă calificarea cererii principale. Față de aspectul că cererea introductivă de instanță nu este evaluabilă în bani, în cauză reclamanta nu era obligată să parcurgă, anterior înregistrării acțiunii, procedura prealabilă a concilierii, astfel că, reținând că acțiunea a fost prematur formulată, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 720 1 C. proc.

civ., motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. dovedindu-se, de asemenea, fondat. Greșita aplicare a prevederilor art. 720 1 C. proc. civ., de către instanța de apel este cu atât mai evidentă cu cât reclamanta a cerut constatarea nulității absolute a unui contract încheiat între terți, astfel că o conciliere prealabilă nici nu putea fi antamată. De altfel, deși pârâta intimată SC U.B. SA a invocat excepția prematurității acțiunii reclamantei, nu a mai reiterat-o și nici nu a mai susținut-o nici oral cu prilejul dezbaterilor în fond, și nici prin concluziile scrise depuse la dosarul de fond. Cum instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică în baza examinării și admiterii, eronate, numai a excepției prematurității acțiunii, fără a examina în fond apelurile pârâtelor, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., recursul reclamantei împotriva deciziei instanței de control judiciar urmează a fi admis, iar decizia recurată urmează a fi casată și cauza urmează a fi trimisă aceleiași instanțe spre rejudecarea în fond a apelurilor formulate de pârâte împotriva sentinței primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC C. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 42/ A din 11 mai 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor pârâtelor SC M.M. SRL Vadu - Pașii și SC U.B. SA București, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.