ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1110/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Tribunalul Teleorman, secția civilă, prin sentința comercială nr. 81 din 3 martie 2008 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC C.S.I. SRL împotriva pârâtei SC B.M.R. SA, ambele cu sediul social în Roșiorii de Vede județul Teleorman. Instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 19 din 3 ianuarie 2007 pârâta, în calitate de vânzător, s-a obligat să vândă reclamantei cantitatea de 4000 hl bere, eșalonată trimestrial, urmând ca reclamanta să încheie contracte cu proprii beneficiari. Prin trei acte adiționale la contract s-a procedat și la predarea către cumpărător a unor dotări pentru derularea normală a activității de desfacere a berii, dotări care au rămas în proprietatea vânzătorului.

Aceste dotări urmau să fie restituite vânzătorului fie la expirarea termenelor contractuale, fie într-un termen de 45 de zile de la notificarea adresată cumpărătorului în condițiile prevăzute de art. 5.3 lit. b) din contract, respectiv în cazul în care dotările nu au fost folosite eficient. Pârâta SC B.M.R. SA a adresat la 16 iulie 2007 o notificare prin care a solicitat restituirea dotărilor deoarece acestea nu au fost folosite eficient până la data de 31 august 2007. Din declarația martorei C.S. rezultă că reclamanta nu a cumpărat de la pârâtă cantitatea de marfă contractată și nici reclamanta nu a susținut că a respectat prevederile contractuale sub acest aspect. Reclamanta nu a făcut dovada că a restituit ambalajele la data de 31 august 2007 și respectiv că pârâta a refuzat să le preia, astfel reținându-se culpa contractuală a reclamantei în executarea contractului.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 440 din 28 octombrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC C.S.I. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 81 din 3 martie 2008 a Tribunalului Teleorman, secția civilă, fiind preluate toate argumentele primei instanțe. Împotriva deciziei nr. 440 din 28 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC C.S.I. SRL, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului și modificarea deciziei atacate cu consecința admiterii pe fond a acțiunii așa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că au fost încălcate dispozițiile legale care prevăd că executarea prin echivalent este posibilă numai în cazul în care executarea în natură a obligației nu mai este posibilă, iar societatea intimată nu a făcut dovada că este o imposibilitate de restituire a bunurilor primite. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei SC C.S.I. SRL pentru următoarele considerente.

Printr-o integrală și completă apreciere a probelor, atât instanța de fond cât și cea de apel, au stabilit cu rigurozitate reala întindere a drepturilor și obligațiilor pe care părțile și le-au asumat conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 19 încheiat la data de 3 ianuarie 2007. Este adevărat că acest contract a fost încheiat pe o perioadă de 1 an, respectiv pentru intervalul 3 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2007, însă la art. 5.8 aceleași părți au stipulat că în cazul în care dotările acordate în folosință nu sunt folosite eficient, vânzătorul îl va notifica pe cumpărător cu privire la obligația și termenul de restituire.

De remarcat că prin adresa nr. 3537 din 16 iulie 2007 pârâta a notificat-o pe reclamantă că în concordanță cu prevederile art. 5.3 lit. b) din contract, pentru a folosi eficient dotările primite în folosință trebuia să livreze în trimestrul II cantitatea de 2.287 hl la sticlă, iar acești parametri nu au fost realizați, astfel că în termen de 45 de zile de la notificare se impune restituirea în totalitate a bunurilor.

Nu poate fi primită teza acreditată de recurentă potrivit căreia societatea pârâtă fiind interesată mai mult de încasarea sumelor de bani, a refuzat primirea ambalajelor, prin aceea că tot prin libera lor manifestare de voință, părțile au menționat la art. 5.9 că dacă la expirarea termenului de 45 de zile bunurile primite în împrumut de folosință nu sunt restituite în natură, atunci vânzătorul este în drept să completeze și să introducă la plată fila de CEC primită în alb de la cumpărător, în vederea încasării prin echivalent a contravalorii bunurilor nerestituite în natură. Numai în acest context, după expirarea celor 45 de zile de la data notificării, în concordanță cu toate clauzele contractuale, pârâta a valorificat drepturile care i se cuveneau.

Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.S.I. SRL împotriva deciziei nr. 440 din 28 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.S.I. SRL ROȘIORII DE VEDE împotriva deciziei nr. 440 din 28 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2009.