ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1110/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Tribunalul Teleorman, secția civilă, prin

sentința comercială nr. 81 din 3 martie 2008 a respins ca nefondată acțiunea

formulată de reclamanta SC C.S.I. SRL împotriva pârâtei SC B.M.R. SA, ambele cu

sediul social în Roșiorii de Vede județul Teleorman.

Instanța de fond a reținut că prin

contractul de vânzare-cumpărare nr. 19 din 3 ianuarie 2007 pârâta, în calitate

de vânzător, s-a obligat să vândă reclamantei cantitatea de 4000 hl bere,

eșalonată trimestrial, urmând ca reclamanta să încheie contracte cu proprii

beneficiari.

Prin trei acte adiționale la contract s-a

procedat și la predarea către cumpărător a unor dotări pentru derularea normală

a activității de desfacere a berii, dotări care au rămas în proprietatea

vânzătorului. Aceste dotări urmau să fie restituite vânzătorului fie la

expirarea termenelor contractuale, fie într-un termen de 45 de zile de la

notificarea adresată cumpărătorului în condițiile prevăzute de art. 5.3 lit. b)

din contract, respectiv în cazul în care dotările nu au fost folosite eficient.

Pârâta

SC B.M.R. SA a adresat la 16 iulie 2007 o notificare prin care a solicitat

restituirea dotărilor deoarece acestea nu au fost folosite eficient până la

data de 31 august 2007.

Din declarația martorei C.S. rezultă că

reclamanta nu a cumpărat de la pârâtă cantitatea de marfă contractată și nici

reclamanta nu a susținut că a respectat prevederile contractuale sub acest

aspect.

Reclamanta nu a făcut dovada că a

restituit ambalajele la data de 31 august 2007 și respectiv că pârâta a refuzat

să le preia, astfel reținându-se culpa contractuală a reclamantei în executarea

contractului.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

prin decizia nr. 440 din 28 octombrie 2008 a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamanta SC C.S.I. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 81 din

3 martie 2008 a Tribunalului Teleorman, secția civilă, fiind preluate toate

argumentele primei instanțe.

Împotriva deciziei nr. 440 din 28

octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

a promovat recurs reclamanta SC C.S.I. SRL, care a criticat această hotărâre

pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

admiterea recursului și modificarea deciziei atacate cu consecința admiterii pe

fond a acțiunii așa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a

evocat că au fost încălcate dispozițiile legale care prevăd că executarea prin

echivalent este posibilă numai în cazul în care executarea în natură a obligației

nu mai este posibilă, iar societatea intimată nu a făcut dovada că este o

imposibilitate de restituire a bunurilor primite.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea

de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca

nefondat recursul reclamantei SC C.S.I. SRL pentru următoarele considerente.

Printr-o integrală și completă apreciere

a probelor, atât instanța de fond cât și cea de apel, au stabilit cu rigurozitate

reala întindere a drepturilor și obligațiilor pe care părțile și le-au asumat

conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 19 încheiat la data de 3 ianuarie

2007.

Este adevărat că acest contract a fost

încheiat pe o perioadă de 1 an, respectiv pentru intervalul 3 ianuarie 2007 –

31 decembrie 2007, însă la art. 5.8 aceleași părți au stipulat că în cazul în

care dotările acordate în folosință nu sunt folosite eficient, vânzătorul îl va

notifica pe cumpărător cu privire la obligația și termenul de restituire.

De remarcat că prin adresa nr. 3537 din

16 iulie 2007 pârâta a notificat-o pe reclamantă că în concordanță cu

prevederile art. 5.3 lit. b) din contract, pentru a folosi eficient dotările

primite în folosință trebuia să livreze în trimestrul II cantitatea de 2.287 hl

la sticlă, iar acești parametri nu au fost realizați, astfel că în termen de 45

de zile de la notificare se impune restituirea în totalitate a bunurilor.

Nu poate fi primită teza acreditată de

recurentă potrivit căreia societatea pârâtă fiind interesată mai mult de

încasarea sumelor de bani, a refuzat primirea ambalajelor, prin aceea că tot

prin libera lor manifestare de voință, părțile au menționat la art. 5.9 că dacă

la expirarea termenului de 45 de zile bunurile primite în împrumut de folosință

nu sunt restituite în natură, atunci vânzătorul este în drept să completeze și

să introducă la plată fila de CEC primită în alb de la cumpărător, în vederea

încasării prin echivalent a contravalorii bunurilor nerestituite în natură.

Numai în acest context, după expirarea

celor 45 de zile de la data notificării, în concordanță cu toate clauzele

contractuale, pârâta a valorificat drepturile care i se cuveneau.

Pentru aceste rațiuni urmează a respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.S.I. SRL împotriva deciziei

nr. 440 din 28 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile

art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC C.S.I. SRL ROȘIORII DE VEDE împotriva deciziei nr. 440 din 28

octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 aprilie 2009.