ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 201/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 201/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor
din dosar constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului
București, secția a VI a comercială, reclamanta SC S. SRL în contradictoriu cu
pârâtele D.A.D.R. Teleorman și M.A.P.D.R., a solicitat instanței ca, prin
hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei
de 138.106,39 RON reprezentând contravaloarea alocației bugetare de 50% din
valoarea facturilor fiscale emise la data de 1 august 2003 de reclamantă către
SC S. SA, cu cheltuieli de judecată.
În baza dispozițiilor art. 57
alin (1) C. proc. civ., reclamanta a formulat și cerere de chemare în judecată a
altor persoane, respectiv SC S. SA Alexandria, SC I. SRL, A.F.D.M., SC T. SA.
În motivare reclamanta a
arătat că, în baza dispozițiilor art. 6 din HG nr. 801/2003, beneficiarele SC I.
SRL, A.F.D.M., SC T. SA, s-au adresat D.A.D.R. Teleorman, pentru aprobarea
alocației de 50% din prețul instalațiilor de irigat, prezentând documentația
solicitată după a cărei verificare a fost aprobată alocația bugetară în cuantum
de 50%.
Prin sentința comercială nr.
3536 din 14 martie 2007, cererea reclamantei SC S. SRL a fost respinsă, ca
fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța aceasta
sentință, tribunalul a reținut, în esență, că reclamanta nu are calitatea de
furnizor față de beneficiarele alocației, produsele fiind livrate acestora din
urmă prin intermediul SC S. SA.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel reclamanta SC S. SRL.
Prin
Decizia comercială nr. 510 din 02
noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V - a comercială
a fost admis apelul împotriva
sentinței comerciale nr. 3536 din 14 martie 2007 pronunțată
de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, iar cauza a fost trimisă
aceluiași tribunal spre rejudecare.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de apel a apreciat că, în speță, calitatea procesuală activă
a apelantei reclamante SC S. SRL corespunde cu calitatea sa de titular al
dreptului care rezultă din conținutul raportului juridic dedus judecății. În
baza H.G. nr. 801/2003 reclamanta și intervenientele sau adresat D.A.D.R. Teleorman,
ca reprezentantă în teritoriu a Ministerului Agriculturii, pentru a solicita
acordarea unei alocații de 50% din prețul unor instalații de irigat pe care
intenționau sa le achiziționeze de la furnizorul SC S. SRL. Ulterior analizării
documentației ceruta de art. 6 din actul normativ menționat mai sus, a fost
aprobată acordarea alocației bugetare de 50% din valoarea cu TVA a facturilor
proformă, D.A.D.R. Teleorman asumându-și obligația de a efectua aceasta plată din
contravaloarea instalațiilor de irigat furnizate de reclamanta.
Curtea de apel a mai
apreciat că, prin refuzul pârâtelor de a îndeplini obligațiile asumate
reclamanta este păgubită, în calitatea sa de titular al dreptului subiectiv din
raportul juridic dedus judecății, fiind îndreptățită să pretindă obligarea
pârâtelor la plata instalațiilor pe care le-a fabricat și le-a livrat acestora
din urmă și astfel se justifică legitimarea procesuală activă a reclamantei.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs pârâții D.A.D.R. Teleorman și M.A.D.R.
Recurentul M.A.D.R. a
invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. pr. civ. și a susținut că
hotărârea pronunțată de instanța de apel este dată cu încălcarea și greșita
aplicare a legii, deoarece instanța a ignorat dispozițiile H.G. 801/2003.
Potrivit acestor dispoziții calitatea de titular al dreptului subiectiv o au
beneficiarii, astfel cum sunt definiți la pct. 3 din Anexă și nicidecum
furnizorii de utilaje, cum eronat reține instanța de apel.
Aceeași recurentă a mai
susținut că, instanța de apel a schimbat și natura și înțelesul lămurit și
vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății atunci când a reținut că
reclamanta SC S. SRL s-a adresat cu cerere D.A.D.R. Teleorman pentru obținerea
subvenției de 50% din valoarea instalațiilor.
Recurenta D.A.D.R. Teleorman
a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ. și a susținut că excepția
invocată impune existenta unei identități între reclamant și titularul
dreptului pretins, iar SC S. SRL are obligația de a demonstra această calitate,
cât si obiectul acțiunii sale, iar din probele administrate reclamanta nu
dovedește raportul de cauzalitate dintre cele două elemente - persoana sa si
dreptul pretins.
Analizând decizia prin
prisma criticilor formulate și răspunzând recurentelor printr-un considerent
comun, Înalta Curte va admite ambele recursuri pentru următoarele motive:
Conform pct. 3 din H.G. nr. 801/2003,
beneficiarii alocației sunt persoane fizice sau juridice, deținători de
exploatații agricole comerciale și de terenuri irigabile și sunt definiți
astfel:
a) proprietarii de terenuri
agricole;
b) asociațiile
utilizatorilor de apă pentru irigații, constituite în conformitate cu
prevederile O.U.G. nr. 147/1999 privind asociațiile utilizatorilor de apă
pentru irigații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 573/2001;
c) societățile agricole cu
personalitate juridică sau asocierile constituite potrivit Legii nr. 36/1991
privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultura;
d) societățile comerciale cu
profil agricol;
e) arendașii care au
încheiat contracte de arendare in condițiile prevăzute de Legea arendei;
f) institutele sau
stațiunile de cercetare - dezvoltare și învățământ cu profil agricol;
g) concesionarii de terenuri
agricole;
h) titularii contractelor de
asociere în participațiune încheiate cu A.D.S.
Coroborând aceste norme cu
cele menționate la pct. 6.2: "În scopul aprobării alocației, solicitanții
se adresează direcției pentru agricultura și dezvoltare rurala județene,
respectiv a municipiului București, pe raza căreia se afla terenul agricol,
unde vor depune o cerere conform modelului prezentat in anexa nr. 1, însoțită
de actele doveditoare privind încadrarea în categoriile prevăzute la pct. 3 și
îndeplinirea condițiilor menționate la pct. 4", rezultă faptul că statul
acordă alocația numai beneficiarilor precizați la pct. 3 și nu furnizorilor de
utilaje, ca în cazul intimatei SC S. SRL.
Potrivit acestor dispoziții
calitatea de titular al dreptului subiectiv o au beneficiarii, astfel cum sunt
definiți la pct. 3 din Anexă si nicidecum furnizorii de utilaje, cum eronat
reține instanța de apel. Aceștia din urmă, în fapt, nu sunt beneficiarii
subvenției acordate de stat în cuantum de 50% din valoarea instalațiilor
livrate, ci sunt doar furnizorii produselor. Legiuitorul prin virarea sumelor
de bani direct în contul acestora (pct. 7 Anexa la H.G. nr. 801/2003) nu le-a
atribuit calitatea de beneficiari, ci a simplificat procedura decontării
sumelor pentru asigurarea celerității operațiunilor financiare și comerciale,
prevăzând posibilitatea ca sumele să intre direct în contul acestora,
evitându-se astfel derularea lor prin contul beneficiarilor. Altfel spus, deși
H.G. nr. 801/2003 precizează că plata se efectuează în contul furnizorilor, din
prevederile pct. 7 rezultă numai modalitatea de decontare, neatribuindu-i-se
furnizorului calitatea de beneficiar al alocației.
Înalta Curte urmează a mai
reține ca fiind fondată și susținerea potrivit cu care, cererile de obținere a
alocației au fost depuse de către SC I. SRL, A.F.D.M. si SC T. SA si nu de
către reclamantă.
Ținând cont de faptul că
excepția invocată impune existenta unei identități între reclamant și titularul
dreptului pretins și cum, în cauză, nu rezultă că între reclamantă și pârâte ar
exista un raport juridic direct, deoarece aceasta nu este beneficiara
alocației, rezultă că instanța de apel a soluționat greșit excepția privitoare
la legitimarea procesuală activă.
Pentru considerentele
reținute, conform art. 312 C. pr. civ. se vor
admite recursurile declarate de
pârâții
D.A.D.R.
Teleorman și M.A.D.R.,
împotriva Deciziei comerciale nr. 510 din 02 noiembrie 2007 pronunțată
de Curtea de Apel București, secția a V - a comercială, va fi modificată
decizia recurată, în sensul că se va respinge apelul formulat de reclamanta
SC S. SRL București împotriva
sentinței
comerciale nr. 3536 din 14 martie 2007 pronunțată de Tribunalul București,
secția a VI-a comercială, care va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate
de pârâții
D.A.D.R.
Teleorman și M.A.D.R.,
împotriva Deciziei comerciale nr. 510 din 02 noiembrie 2007 pronunțată
de Curtea de Apel București, secția a V - a comercială.
Modifică decizia recurată.
Respinge apelul formulat de
reclamanta
SC S.
SRL București împotriva
sentinței comerciale nr. 3536 din 14 martie 2007 pronunțată
de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 28 ianuarie 2009.