ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1280/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1280/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Prin sentința comercială nr. 163 din 26 mai

2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă, s-a

admis acțiunea formulată de reclamanta SC S. SRL împotriva

pârâților M.A.D.R. și D.A.D.R. Teleorman și în

consecință s-a dispus obligarea acestora la plata sumei de 201.409,88

lei cu titlu de alocație bugetară. Totodată, pârâta D.A.D.R.

Teleorman a fost obligată la plata sumei de 5.200 lei cheltuieli de

judecată.

Prin aceeași sentință s-a respins, ca

nefondată, cererea de chemare în judecată a altor persoane, respectiv

a SC D. SRL, SC F.I. SRL și SC B. SRL, excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului M.A.D.R., precum și

cererea intervenientelor privind plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut, în esență, că pârâta D.A.D.R. Teleorman a avizat

cererile intervenientelor și a aprobat valoarea alocației, obligându-se

să efectueze plata la momentul alimentării contului, ceea ce a permis

intervenientelor și reclamantei să urmeze procedura

prevăzută de H.G. nr. 801/2003, respectiv intervenientele să

achite avansul de 50 % din valoarea investițiilor, iar reclamanta să

livreze o marfă al cărei preț integral nu i-a fost plătit.

Au fost înlăturate apărările conform

cărora reclamanta și intervenientele și-au asumat riscul

neîncasării alocației de 50 % din valoarea instalațiilor,

deoarece alocațiile urmau a se vira în limita sumelor bugetare alocate, pe

considerentul că H.G. României nr. 801/2003 nu impune asemenea

condiții, sumele urmând a fi avute în vedere de direcția de

agricultură la momentul avizării cererilor.

În privința intervenientelor s-a reținut

că, deși ele sunt beneficiarele alocației bugetare, încasarea

efectivă a acesteia se face de către furnizorul instalațiilor,

în speță reclamanta, ele neputând pretinde plata alocației.

Referitor la excepția lipsei calității

procesuale pasive a M.A.D.R., tribunalul a apreciat că este

nefondată, față de dispozițiile pct. 6 alin. (1) din Anexa

la H.G. României nr. 801/2003, potrivit cărora alocația se

acordă de către minister, prin direcțiile pentru

agricultură.

Reținând dispozițiile art. 274 C. proc.

civ. și culpa procesuală a pârâtei D.A.D.R. Teleorman pentru neplata

alocației bugetare, tribunalul a apreciat că se impune obligarea

acesteia către reclamantă, la plata sumei de 5.200 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru

și timbru judiciar, corespunzător câtimii pretențiilor precizate

la data de 19 mai 2008.

Urmare a respingerii cererii de chemare în

judecată a altor persoane, tribunalul a apreciat că se impune

respingerea cererilor intervenientelor de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor

de judecată, în condițiile în care, în ședința publică

din data de 25 februarie 2007, intervenientele au fost de acord cu cererea de

chemare în judecată conform cu art. 57 – art. 58 C. proc. civ.

Apelurile declarate de pârâte împotriva acestei sentințe

au fost respinse, ca nefondate, prin decizia comercială nr. 59 din 3

februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială, cu obligarea acestora la suportarea cheltuielilor de

judecată.

În considerentele deciziei instanța de apel a reținut

următoarele:

Cauza are o natură comercială, nefiind

incidente dispozițiile art. 2 alin. (1), art. 8 și 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 invocate de apelantul M.A.D.R., astfel că prima

instanță a respins corect excepția necompetenței materiale.

Criticile vizând respingerea excepției lipsei

calității procesuale active a reclamantei SC S. SRL sunt nefondate

deoarece calitatea procesuală activă a reclamantei corespunde cu

aceea de titular al dreptului ce rezultă din conținutul raportului

juridic dedus judecății, fiind societatea producătoare și

furnizoare a utilajelor agricole către interveniente.

Pe fond, Curtea a reținut că reclamanta

și intervenientele au respectat procedura reglementată de H.G. nr.

801/2003 și au obținut aprobarea D.A.D.R. Teleorman pentru acordarea

alocației. De asemenea, legea nu condiționează plata

alocației în funcție de limita subvențiilor alocate și,

oricum, suma corespunzătoare a fost alocată prin includerea ei în

bugetul ministerului de resort.

Împotriva deciziei pârâtele au declarat recurs.

Recurenta D.A.D.R. Teleorman a invocat

următoarele în motivele de recurs:

Excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantei a fost greșit soluționată în raport de

prevederile art. 3 din H.G. României nr. 801/2003, reclamanta neavând calitatea

de beneficiar al alocației, nefiind deci, titular al dreptului pretins,

iar între reclamantă și pârâte nu există un raport juridic

direct, pct. 7 din H.G. României nr. 801/2003 stabilind doar modalitatea de

decontare.

Pe fond se invocă lipsa coroborării

reglementărilor H.G. României nr. 801/2003, prin ignorarea pct. 2 care

prevede că sursa alocației este bugetul de stat care, pentru anul

2003 a stabilit un plafon limitat, la nivel de țară, astfel încât

direcția aprobă valoarea alocației în funcție de suma

alocată de ordonatorul principal de credite, contrar celor stabilite prin

decizie și sentință.

Recurentul M.A.D.R. Teleorman (actualmente

M.A.P.D.R.D.R.) și-a întemeiat cererea de recurs pe art. 304 pct. 3, 8

și 9 C. proc. civ., aducând următoarele critici:

Hotărârea s-a dat cu încălcarea

competenței altei instanțe și cu încălcarea și

greșita aplicare a legii, deoarece a ignorat dispozițiile speciale

care reglementează soluționarea litigiilor în care una din

părți, în speță pârâtele, nu are calitatea de comerciant

și nici nu face fapte de comerț și dispozițiile H.G. nr.

801/2003, D.A.D.R., cât și M.A.P.D.R. au fost investite de legiuitor

să pună în executare și să execute în concret o lege care,

în cauză, o reprezintă H.G. nr. 801/2003, iar sumele solicitate

provin și se acordă din bugetul de stat.

Așadar, competența materială

aparține instanței de contencios administrativ.

Se susține că beneficiarii alocației

au calitatea de titular al dreptului subiectiv, astfel cum sunt definiți

la pct. 3 din anexă.

În ceea ce o privește pe reclamantă, în

calitate de furnizor, legiuitorul, prin virarea sumelor de bani direct în

contul acesteia

(pct. 7 Anexa la H.G. 801/2003) nu i-a atribuit calitatea

de

beneficiar, ci a simplificat

procedura decontării sumelor pentru

asigurarea celerității

operațiunilor financiare și

comerciale, prevăzând posibilitatea ca sumele să intre direct în

contul acestora.

Din coroborarea dispozițiilor pct. 3 din H.G.

nr. 801/2003 care definesc calitatea de „beneficiar” cu dispozițiile pct.

6/2 din același act reiese fără echivoc ca statul acordă

alocația beneficiarilor și nu furnizorilor de utilaje, cum eronat au

reținut ambele instanțe.

În ceea ce privește excepția lipsei

calității procesuale pasive a

M.A.P.D.R., instanța de apel motivează decizia

pronunțată prin aceea că potrivit pct. 6 și 7 din H.G.R. nr.

801/2003 alocația se acordă de M.A.P.D.R., însă nu distinge

dacă această obligație vizează acordarea alocației în

contul D.A.D.R. județene ori în contul furnizorilor. Cum actul normativ

prevede că acordarea se face în contul D.A.D.R. județene, fapt care

dovedește lipsa identității dintre cel obligat în raportul

juridic dedus judecății și cel pretins obligat, se solicită

a se constata că simpla invocare a bugetului de unde se alocă banii nu

este suficientă pentru a justifica soluția pronunțată.

În ceea ce privește fondul cauzei, se

susține că decizia apelată este dată cu ignorarea

dispozițiilor legale în materie, instanța depășindu-și

rolul prin acordarea sumelor în condițiile în care fondul alocat de stat a

fost epuizat.

Atât instanța de fond, cât și instanța

de apel aveau obligația, în considerarea dispozițiilor art. 129 C.

proc. civ., să constate că reclamanta își invocă propria

turpitudine.

Prin întâmpinarea înregistrată la 9 octombrie 2009

intimata SC D. SRL a solicitat respingerea recursului D.A.D.R.

În apărare arată că reclamanta are

calitate procesuală, fiind titulara dreptului ce formează

conținutul raportului juridic de drept material supus judecății,

fiind singura care pretinde că i-a fost încălcat un drept, acela de a

încasa jumătate din prețul utilajelor livrate intimatei.

De asemenea, pe fond, s-a făcut dovada că

documentația întocmită pentru primirea alocației bugetare de 50

% din prețul instalațiilor de irigat, conform H.G.R. nr. 801/2003 a

fost aprobată de D.A.D.R., care i-a comunicat reclamantei acest fapt, în

calitate de furnizoare – producătoare, cu adresa nr. 6 din 21 iulie 2003.

Aprobarea a produs și alte consecințe în

planul raporturilor dintre reclamantă și interveniente, fiind

încheiate contractele de furnizare, emise facturile de livrare și achitat

jumătate din preț.

Mai arată că nu se poate reține

contractarea instalațiilor pe riscul său, fiindcă,

fără acea aprobare din partea D.A.D.R. intimata nu ar fi contractat,

nu achita jumătate din preț, iar din răspunsul M.A.D.R. avea

competența verificării documentației depuse de producătorii

agricoli și a aprobării valorii alocației cuvenite acestora

precum și obligația efectuării plăților în contul

furnizorilor, iar aprobarea dată de către D.A.D.R. Teleorman

documentațiilor verificate, nu putea fi anulată ulterior de

către aceasta.

Prin întâmpinările înregistrate la 22 octombrie

2009, intimatele SC F.I. SRL și SC B. SRL au invocat nulitatea recursului

pentru nemotivarea sa în drept și excepția netimbrării,

ulterior, la cuvântul pe fond, în raport de soluția respingerii acestor

excepții, solicitând respingerea pe fond a recursurilor.

Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate

se vor reține următoarele:

Temeiul de drept care a generat prezentul litigiu îl

constituie H.G.R. nr. 801/2003 privind aprobarea Programului privind

sprijinirea producătorilor agricoli și privind sprijinirea

producătorilor agricoli și asociațiilor utilizatorilor de

apă pentru irigații pentru achiziționarea de instalații de

irigat noi, din producția internă, cu finanțare de la bugetul de

stat.

Astfel, în sprijinul dezvoltării procesului

investițional în agricultură privind dotarea cu echipamente moderne

pentru distribuirea

apei de

irigații în cadrul exploatațiilor agricole, M.A.P.A.M. acordă

producătorilor agricoli și asociațiilor utilizatorilor de

apă, denumiți beneficiari, o alocație echivalentă cu 50 %

din prețul instalațiilor de irigat (inclusiv TVA) achiziționate

din producția internă.

În speță, în mod indiscutabil, calitatea de

beneficiari o au societățile comerciale interveniente, care, în baza

acestui program au achiziționat de la societatea reclamantă utilajele

specifice, achitând 50 % din contravaloarea lor, urmând ca pentru

diferență să beneficieze de alocația stipulată în H.G.R.

nr. 801/2003.

În consecință, beneficiarii au urmat

procedura instituită de lege, prin depunerea cererilor la

D.A.D.R. în scopul aprobării

alocației, însoțite de actele doveditoare privind încadrarea în

categoriile prevăzute la pct. 3 și îndeplinirea condițiilor

menționate la pct. 4.

Solicitările beneficiarilor au primit aprobare

din partea D.A.D.R. care ulterior, a refuzat plata alocației invocând

inexistența sumelor aferente, alocate de la bugetul de stat potrivit pct.

2 din anexă.

Ca modalitate de decontare, la pct. 7 lit. d) din

anexă se arată că plata alocației de 50 % se

efectuează de către direcție în contul furnizorului, în

speță, al reclamantei.

Contrar celor susținute în recursurile

promovate, reclamanta are calitatea procesuală de a promova acțiunea

și are interes legitim și actual în vederea creditării contului

său cu diferența de preț al utilajelor vândute și predate

spre folosință, fiind creditorul obligației de plată a

prețului.

Prin modalitatea de decontare stabilită la pct.

7 lit. d), D.A.D.R. efectuează plățile în contul furnizorului,

astfel că în litigiile având ca obiect nașterea, modificarea ori

stingerea raportului obligațional de plată de creditare a contului

producătorului instalațiilor, și totodată furnizor, acesta

are calitate procesuală, activă sau pasivă, după caz.

Bunăoară, în ipoteza unei duble

creditări, a unei creditări cu o altă sumă, mai mare, spre

exemplu, recuperarea sumelor plătite în plus de către direcții

s-ar realiza în contradictoriu cu furnizorul, în calitate de titular al

contului, iar nu cu beneficiarii alocației.

Aceasta nu exclude însă calitatea procesual

activă a beneficiarilor de a solicita printr-o acțiune obligarea la

virarea sumei în contul furnizorului, dar, această posibilitate nu poate

fi exclusă în privința lui, câtă vreme, prin lege, în raportul

obligațional complex prevăzut de H.G.R. nr. 801/2003, furnizorului îi

este conferită calitatea de creditor al obligației de plată.

Natura litigiului izvorât din acest temei legal este

una comercială, cum în mod corect a reținut și instanța de

apel, întrucât nu se atacă un act administrativ și nici nu este vorba

despre un contract administrativ ori asimilat acestuia, în accepțiunea

Legii nr. 554/2004.

Astfel, conform art. 2 lit. c) din lege, sunt

asimilate actelor administrative, contractele încheiate de

autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor

proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public,

prestarea serviciilor publice, achizițiile publice, precum și alte

categorii prevăzute prin legi speciale.

Natura alocației având ca sursă bugetul de

stat nu este suficientă pentru calificarea acțiunii ca fiind

supusă legii contenciosului administrativ, între părți nefiind

încheiat nici un contract administrativ sau de altă natură.

Calitatea de comerciant a reclamantei incumbă

raportului juridic constând în obligația de a da, natura juridică

comercială, prin prisma dispozițiilor art. 56 C. com.

În ceea ce privește excepția lipsei

calității procesuale pasive a M.A.D.R., de asemenea,

soluționarea acesteia în sensul respingerii a fost corectă,

față de conținutul reglementării de la punctul 6 alin. (1)

din anexa la H.G. nr. 801/2003, conform căruia: „Alocația de 50 % din

prețul instalațiilor de irigat (inclusiv TVA) se acordă de M.A.P.A.M.

prin direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală

județene, respectiv a Municipiului București”.

Prin urmare obligarea direcției la efectuarea

plății alocației, prin hotărâre judecătorească

executorie este lipsită de finalitate dacă obligația

corespunzătoare nu este instituită și în sarcina ordonatorului

de credite, în condițiile în care acesta nu efectuează în mod

voluntar virarea alocației.

Cu alte cuvinte, titlul executoriu trebuie să-i

fie opozabil celui care deține bugetul ce constituie sursa de plată

și care se regăsește la titlul „Transferuri”, subcapitolul 40,

art. 53 „Sprijinirea producătorilor agricoli”, conform pct. 2 lit. a) din

anexă.

În ceea ce privește motivul invocat ca refuz la

plata alocației, depășirea plafonului alocat de la bugetul de

stat, se va reține că legea nu prevede o asemenea condiționare,

odată ce acordarea alocației s-a aprobat, fiind de presupus că

aprobarea a avut în vedere îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute

de lege de către beneficiari, în deplină cunoștință de

cauză asupra faptului că angajamentul efectuării unei

plăți presupune și existența surselor, cu atât mai mult, cu

cât, obținerea aprobării a generat nașterea altor raporturi

obligaționale între furnizor și beneficiari, cu caracter patrimonial.

Nefiind fondată niciuna dintre criticile pe care

recurentele le-au adus deciziei pronunțate în apel, în baza

considerentelor mai sus reținute, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., se vor respinge recursurile.

Potrivit art. 277 C. proc. civ., fiind în culpă

procesuală, recurentele vor fi obligate în solidar să-i achite

intimatei SC B. SRL suma de 600 lei cheltuieli de judecată, ocazionate cu

plata onorariului avocațial, potrivit chitanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâta D.A.D.R. și

de pârâtul M.A.D.R. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 59 din 3 februarie

2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, ca nefondate.

Obligă recurentele, în solidar, la 600 lei

cheltuieli de judecată către intimata SC B. SRL MĂGURA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 aprilie 2010.