ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 764/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Buzău reclamanta SC C.G.P. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC

U.B.W. SA și SC M.M. SRL a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va

pronunța, să dispună obligarea pârâtei SC U.B.W. SA la încheierea unui contract

de vânzare cumpărare prin care să livreze reclamantei întreaga cantitate de

borhot rezultat în urma procesului tehnologic de fabricare a berii în perioada

04 iunie 2007-31 mai 2008, constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare - cumpărare borhot nr. 2157 din 07 iunie 2007 încheiat între SC U.B.W.

SA și SC M.M. SRL si obligarea pârâtei SC U.B.W. SA la plata sumei de 1300 Euro/zi

cu titlu de daune.

În motivarea demersului său judiciar

reclamanta a arătat că în urma ofertei de licitație publică lansate de SC U.B.W.

SA către agenții economici pentru atribuirea contractului de vânzare-cumpărare

în privința cantității de aproximativ 39.000 tone borhot, contract ce urma să

se deruleze pe perioada 1 mai 2007 - 31 martie 2008, pârâta

SC U.B.W. SA BUCUREȘTI i-a refuzat o

oferă cu toate că aceasta îndeplinea cerințele legale, preferând să dea curs

ofertei celei de-a doua pârâte, SC M.M. SRL.

Cauza a parcurs două cicluri

procesuale.

Prin sentința

nr. 450 din 17 aprilie 2008, Tribunalul Buzău, secția comercială și de

contencios

administrativ, a admis acțiunea, a dispus ca pârâta să încheie

contractul de vânzare-

cumpărare

și să livreze reclamantei cantitatea de 39.000 tone borhot, a constatat

nulitatea absoluta a contractului de vânzare

cumpărare borhot nr. 2157 din 07 iunie 2007 și a

obligat pârâta SC

U.B.W. SA la plata sumei de 1300 Euro/zi cu titlu de

daune începând cu data de 01 mai 2007 și până la momentul încheierii

contractului.

Prin încheierea nr. 3709 din 09

decembrie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea

dosarului nr. 539/42/2008, înregistrat în apel pe rolul Curții de Apel

Ploiești, la Curtea de Apel Târgu - Mureș, astfel că prin încheierea din 18

decembrie 2008, Curtea de Apel Ploiești a dispus scoaterea cauzei de pe rol și

înaintarea cauzei ultimei instanțe menționate.

Prin decizia 42/A din 11 mai 2009

Curtea de Apel Târgu - Mureș a admis apelurile formulate, a schimbat în tot

hotărârea atacată și a dispus respingerea acțiunii introductive de instanță ca

prematură, ca urmare a admiterii excepției invocate de pârâta apelantă SC

U.B.W. SA.

Înalta Curte de Casație și Justiție

prin decizia nr. 305 din 28 ianuarie 2010 a casat decizia recurată, dispunând

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe constatând greșita

soluționare de către instanța de apel a excepției prematurității acțiunii.

Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 44/A din 4

iunie 2010, a admis apelurile declarate de pârâtele

SC U.B.W. SA și SC M.M. SRL

împotriva sentinței comerciale nr. 450 din 17 aprilie 2008, pronunțată de

Tribunalul Buzău, în dosarul nr. 5054/114/2007, a schimbat în tot hotărârea

atacată în sensul că a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta

S.C. C.G.P. S.R.L., și a obligat reclamanta intimată să-i plătească pârâtei -

intimate SC U.B.W. SA suma de 89.322,28 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei decizii

instanța de apel a reținut în esență, faptul că prima instanță a pornit de la o

premisă falsă calificând eronat anunțul public din 17 aprilie 2007 al pârâtei SC

U.B.W. SA BUCUREȘTI, apreciind greșit că a fost vorba de o licitație în care

ofertantului cu cea mai bună ofertă condiții /preț trebuie să i se atribuie

contractul.

Astfel, instanța de control judiciar

a considerat că, raportat la starea de fapt specifică cauzei, anunțul U. din 17

aprilie 2007 nu este decât o propunere de a purta discuții în vederea

contractării, propunere ce, datorită desfășurării ulterioare a evenimentelor,

nu a legat părțile procesuale.

A mai reținut instanța de apel că

excepția lipsei interesului cu privire la primul capăt de cerere, invocat de

pârâta apelantă de ordin 1, nu poate fi primită, întrucât reclamanta - intimată

își justifică interesul în raport cu operațiunile anterioare încheierii

contractului, pe când momentul indicat de apelantă are în vedere momente

ulterioare încheierii contractului, ca urmare a voinței celor doi parteneri de

afaceri;

În ce privește cel de-al doilea

capăt de cerere, de constatare de către instanță a nulității contractului cu

nr. 2157/2007 dintre pârâtele apelante, instanța a apreciat că aceleași

argumente, care au condus la respingerea primului capăt de cerere, sunt

valabile și în acest caz iar în ceea ce privește ultimul capăt de cerere,

referitor la obligarea pârâtei apelante de ordin 1 la plata sumei de 1300 Euro/zi

întârziere cu titlu de daune începând cu data de 01 mai 2007 până la data

încheierii contractului de vânzare cumpărare pentru cantitatea de 39.000 Euro,

că acesta nu este întemeiat, în virtutea principiului

accesorium sequitur

principale

.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta S.C. C.G.P. S.R.L. solicitând instanței să admită recursul,

să modifice decizia atacată, în sensul respingerii apelurilor declarate și

menținerii ca temeinică și legală a sentinței nr. 450 din 17 aprilie 2008 a

Tribunalului Buzău.

Recurenta - reclamantă își subsumează

criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., invocând în esență următoarele:

- instanța de apel a dat o

interpretare greșită actului dedus judecății, substituindu-se voinței părților

și denaturând conținutul actului juridic, considerând în mod greșit că anunțul

SC U. nu reprezintă o oferta ferma, în contextul în care intimata SC U. a

lansat o ofertă de licitație publică pentru atribuirea contractului de vânzare

- cumpărare a cantității de 39000 tone de borhot;

- denaturarea semnificației

anunțului de atribuire a condus la nerespectarea dispozițiilor legale incidente

în materia formării progresive a contractului, sens în care recurenta-reclamantă

apreciază hotărârea ca fiind criticabilă, în temeiul dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ.;

- instanța a aplicat în mod greșit

dispozițiile legale, neținând cont de temeiul juridic în virtutea căruia

recurenta-reclamantă a solicitat nulitatea contractului și anume, frauda la

lege, context în care orice persoană interesată și prejudiciată poate solicita

anularea contractului;

- în mod greșit instanța de apel a

respins ca neîntemeiată cererea de obligare la încheierea contractului, pentru

motivele arătate mai sus, fapt de natură a determina și aplicarea sancțiunii

privind daunele cominatorii;

- pronunțând astfel decizia,

instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 969 și art. 1294 C. civ., art. 35,

art. 60 și urm. C. com.

Intimata-pârâtă

SC U.B.W. SA a formulat întâmpinare

solicitând respingerea recursului formulat de recurenta-reclamantă.

Înalta Curte, examinând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este nefondat

pentru motivele ce se vor arăta.

Recurenta-reclamantă, în susținerea

demersului său judiciar astfel cum el este relevat de întreg parcursul

procesual al cauzei, operează cu termeni improprii care denaturează cadrul

juridic general aplicabil speței.

Astfel recurenta-reclamantă atribuie

anunțului făcut de intimata-pârâtă SC U.B.W. SA BUCUREȘTI la 17 aprilie 2007

caracterul unei oferte de licitație publică pentru atribuirea unui contract de

vânzare, conferindu-i totodată în mod forțat regimul juridic aplicabil al

procedurii de atribuire a contractelor de achiziție publică.

Din simpla lecturare a anunțului

reiese cu evidență, în mod explicit din interpretarea literală a termenilor că

obiectul acestuia constă în prezentarea unei cereri de oferte.

Astfel intimata-pârâtă face vorbire

de „procedura de cerere de oferte”, de condițiile pe care trebuie să le

îndeplinească ofertanții, de momentul la care vor fi deschise ofertele, ceea ce

situează lansarea ofertelor la un moment ulterior apariției anunțului în ziarul

local.

Faptul că prin acest anunț intimata-pârâtă

SC U.B.W. SA și-a rezervat dreptul de a aprecia asupra îndeplinirii condițiilor

solicitate, ulterior primirii ofertelor, este un argument suplimentar în

calificarea corectă a actului din perspectiva finalității sale. Astfel anunțul

nu reprezintă o ofertă susceptibilă de a da naștere unei convenții în

accepțiunea art. 1294 - 1295 C. civ. și prin faptul că nu indică prețul sau

criteriile de determinare a acestuia.

Nu lipsit de relevanță în combaterea

criticilor recurentei – reclamante este și calitatea intimatei - pârâte SC

U.B.W. SA, de operator privat căruia nu-i sunt aplicabile restricțiile impuse

de O.U.G nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a

contractelor de concesiune, de lucrări publice și a contractelor de concesiune

servicii – aspect dealtfel corect reținut de instanța de apel.

Așa fiind, Înalta Curte, constată că

instanța de apel a dat o corectă calificare actului juridic dedus judecății,

aceea de propunere de a purta discuții în vederea contractării, propunere care

nu a creat raporturi juridice între recurenta-reclamantă și intimata-pârâtă SC

U.B.W. SA.

Din această perspectivă, a

legalității deciziei în raport de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile

aduse deciziei atacate în temeiul art. 304.9 C. proc. civ. apar ca lipsite de

fundament întrucât reproșează instanței nerespectarea dispozițiilor legale

incidente în materia formării progresive a contractului – situație deja

tranșată prin calificarea actului juridic dedus judecății.

Înalta Curte, constatând legalitatea

deciziei recurate sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă

SC C.G.P. SRL BUZĂU împotriva deciziei nr. 44 A din 4 iunie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2011.