ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1561/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1561/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin Sentința comercială nr. 179/COM/2011 pronunțată

de Tribunalul Alba în Dosar nr. 7981/107/2011 a fost admisă excepția lipsei

procedurii concilierii directe și s-a respins ca inadmisibilă acțiunea

formulată de reclamanta SC O.I. SA prin lichidator judiciar C.I.T. SPRL, în

contradictoriu cu pârâta SC I.M.E.U. SRL.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ. nu conțin o normă dispozitivă, ci din modul său de redactare

rezultă fără dubiu caracterul imperativ: "reclamantul va încerca soluționarea

litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte". Astfel, în vederea

realizării concilierii, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în

scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele pe care se

sprijină acestea,

Sunt îndeplinite

cerințele legale și în situația în care nu a avut loc o întâlnire nemijlocită a

părților, dar între acestea s-a purtat o corespondență cu privire la obiectul

cererii de chemare în judecată, ce a fost realizată cu intenția și scopul vădit

neîndoielnic al îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe.

În speța de față,

instanța a reținut faptul că între cele doua părți se desfășoară un litigiu ce

face obiectul Dosarului nr. 5905/107/2008 aflat pe rolul Tribunalului Alba, fiind

vorba despre o acțiune în pretenții-despăgubiri contractuale, solicitate ca

urmare a nerespectării termenelor de livrare, montare și punere în funcțiune a

utilajelor ce fac obiectul contractului de livrare de utilaje din 25 septembrie

adresele depuse la dosar de către reclamantă și au avut loc discuții care au

culminat cu încheierea procesului-verbal din data de 28 august 2008, prin care

se menționează faptul că părțile nu au reușit să ajungă la un consens.

În prezentul dosar

reclamanta nu a depus decât notificarea emisă de reclamantă la data de 12

august 2008, care nu cuprinde pretențiile concrete ale acesteia, însă în

Dosarul nr. 5905/107/2008 a fost depusă și notificarea din 15 mai 2008 în care

reclamanta precizează pretențiile materiale, respectiv 200.000 RON, pierderi de

producție și dobânzi bancare cauzate de întârzierea la livrare a utilajelor și

250.000 RON, pierderi de producție și dobânzi bancare cauzate de întârzierea

montajului utilajelor și punerea lor în funcțiune. Așadar, pretențiile concrete

ale reclamantei vizează paguba efectiv suferită ca urmare a nerespectării

termenelor contractuale de către pârâtă, nepurtându-se în discuție pretenții

reprezentând beneficiu nerealizat ca urmare a conduitei culpabile a societății

pârâte.

Reclamanta a

solicitat pentru prima dată obligarea pârâtei să-i acorde anumite sume de bani

pentru beneficiul nerealizat doar prin acțiunea ce face obiectul prezentului

dosar, nefiind formulate anterior astfel de pretenții. De altfel, se observă că

nici prin cererea de chemare în judecată și nici chiar ulterior, reclamanta nu

a putut să precizeze ce reprezintă suma solicitată cu titlu de beneficiu

nerealizat și pe ce înscrisuri se bazează, prin ultima precizare de acțiune

menționându-se doar că au fost încheiate contracte cu furnizorii și cu

cumpărători de produse finite, pe care nu le-a putut onora. Însă, nu s-a

specificat despre ce contracte este vorba și nici nu s-a depus la dosar vreo

dovadă în acest sens.

Ca atare, instanța a

reținut că nici nu avea cum să se realizeze o conciliere prealabilă efectivă

între părți câtă vreme nici la acest moment reclamanta nu a fost în măsură să

arate ce reprezintă pretențiile solicitate prin acțiunea cu care a fost

învestită instanța. Așadar, nu se poate reține că a fost îndeplinită procedura

prevăzuta de art. 720 alin. (1) C. proc. civ., așa încât sancțiunea nu poate fi

decât inadmisibilitatea acțiunii, nu prematuritatea ei deoarece o acțiune este

prematură doar atunci când dreptul său în interesul invocat nu este actual, iar

atunci când nu s-a îndeplinit o condiție prevăzută de lege ca obligatorie

pentru a putea fi sesizată instanța, acțiunea este inadmisibilă, în consecință,

instanța a admis excepția lipsei procedurii de conciliere directă și, în baza

dispozițiilor art. 720 raportat la art. 103 alin. (2) C. proc. civ., a respinge

ca inadmisibilă acțiunea reclamantei

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta SC O.I. SA prin lichidator judiciar C.I.T.

SPRL, solicitând anularea hotărârii atacate și reținerea cauzei spre rejudecare

Prin Decizia nr.

43/2012 din 18 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a

civilă, s-a respins apelul declarat de reclamanta SC O.I. SA prin lichidator

judiciar C.I.T. SPRL.

Instanța de apel a

reținut că este nefondată critica reclamantei privind îndeplinirea procedurii

concilierii directe prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ. prin

notificarea pârâtei la 12 iunie 2008 și încheierea procesului-verbal la data de

28 august 2008 prin care s-a constatat că părțile nu au ajuns la nicio

înțelegere cu privire la litigiu întrucât așa cum a reținut temeinic și

instanța de fond, prin notificarea din 12 iunie 2008 și procesul-verbal din 28

august 2008, reclamanta nu a indicat pretențiile concrete, nici sub aspectul

cuantumului și nici sub aspectul fundamentului acestora, neexistând nicio

mențiune în cuprinsul lor din care să se deducă că acestea ar fi în cuantum de

2.000.000 RON reprezentând daune interese constând în beneficiu nerealizat.

Totodată, s-a arătat

că notificarea înregistrată la 15 mai 2008 și care nu este invocată în motivele

din apel se referă la alte pretenții, fără legătură cu beneficiul nerealizat,

respectiv 200.000 RON ce reprezintă pierderi de producție și dobânzi bancare

cauzate de întârzierea la livrare a utilajelor cu 25 zile și 250.000 RON

pierderi de producție și dobânzi bancare cauzate de întârzierea montajului

utilajelor și punerea lor în funcțiune cu 180 zile.

Așa cum s-a reținut

și de către instanța de fond această notificare din 15 mai 2008 și

procesul-verbal din 28 august 2008 au fost depuse de reclamantă pentru a se

face dovada îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii în Dosarul nr.

5905/107/2008 al Tribunalului Alba având ca obiect acțiunea formulată la 22

octombrie 2008 de SC O.I. SA împotriva pârâtei I.M.E.U. SRL pentru obligarea

acesteia la suma de 140.000 RON, sub rezerva majorării, cu titlu de despăgubiri

contractuale pentru prejudiciul efectiv suferit ca urmare a nerespectării termenelor

contractuale și compensarea acestei sume cu diferența de preț, pe care

reclamanta o mai are de achitat în favoarea pârâtei.

Prin urmare, este

evident că temeiul legal al pretențiilor pentru care s-a emis notificarea din

15 mai 2008 și s-au întocmit procesele -verbale din 10 iunie 2008 și cel din 28

august 2008 care formează obiectul Dosarului nr. 5905/107/2008 ai Tribunalului

Alba, nu este beneficiul nerealizat pe care reclamanta își întemeiază cererea

în prezentul Dosar nr. 7981/107/2011.

În ce privește

această critică, privind îndeplinirea procedurii prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ., s-a reținut că, interpretarea dată de tribunal acestor

dispoziții legale este legală atât timp cât procedura prealabilă instituită de

legiuitor, reprezintă un ansamblu de norme și reguli în baza cărora părțile

unui conflict procedează la soluționarea diferendului dintre ele, având un

obiect patrimonial, pe calea înțelegerii și care se poate concretiza în două

modalități principale, forma directă și forma mediată.

Curtea de Apel a

reținut că înscrisurile depuse de către reclamantă în cadrul judecății în apel

care vizează aceste pretenții și nu acțiunea de față nu fac dovada îndeplinirii

procedurii concilierii directe.

În raport de această

situație de fapt, trebuie să se facă o interpretare sistematică a prevederilor

art. 720

1

C. proc. civ., pentru ca acestea să își atingă scopul avut

în vedere de legiuitor. Scopul îndeplinirii acestor cerințe este ca partea

adversă să ia cunoștință efectiv de pretențiile care fac obiectul judecății.

Faptul că între părți

există mai multe litigii, nu este de natură să facă dovada îndeplinirii

procedurii prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ.

Împrejurarea că după

introducerea acțiunii la instanța de fond și după 3 luni de la pronunțarea sentinței

atacate reclamanta a depus în xerocopie convocarea la conciliere pentru data de

21 martie 2012 este lipsea de relevanță întrucât convocarea nu s-a efectuat

prealabil introducerii acțiunii, așa cum impun dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ. și art. 109 C. proc. civ.

În finalul

considerentelor, s-a arătat că reclamanta nu contestă că prin notificările

trimise nu s-a solicitat beneficiul nerealizat, arătând în motivele de apel că

dacă "reprezentanții societății SC I.M.E.U. SRL nu au dorit soluționarea

conflictului în ce privește paguba efectiv suferită, ar fi absurd să se creadă

că aceștia ar fi dorit soluționarea amiabilă în ceea ce privește beneficiul

nerealizat".

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta SC O.I. SA prin lichidator judiciar C.I.T.

SPRL, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului, recurenta-reclamantă arată că instanța de apei a procedat greșit la

aplicarea dispozițiilor legate prevăzute de art. 720 și art. 109 C. proc. civ.,

întrucât a demonstrat că aceasta procedura a fost îndeplinită încă din anul

2008 iar apoi a fost repetată în 2011.

Arată că s-a încercat

în repetate rânduri realizarea efectivă a concilierii problemelor apărute,

fiind formulată către pârâtă notificarea din 12 iunie 2008 prin care s-a

convocat la conciliere pentru data de 30 iunie 2011 când nu s-a prezentat

niciun reprezentant al pârâtei iar la data de 28 august 2008 s-a încheiat un

proces-verbal care constată că părțile nu au ajuns la nicio înțelegere cu

privire la litigiile existente; mai mult, o nouă conciliere s-a formulat pentru

data de 22 decembrie 2011 dar niciun reprezentant al pârâtei nu s-a prezentat.

Recurenta-reclamantă

susține că încă de la prima notificare emisă către pârâta SC I.M.E.U. SRL s-a

realizat procedura obligatorie prevăzută de art. 720

1

. La această

notificare nu s a prezentat nimeni și nici nu s-a solicitat reconvocarea

concilierii directe. În plus chiar prima instanță în motivarea cererii arată că

sunt îndeplinite cerințele legale (raportat la art. 720

1

C. proc.

civ.) și în situația în care nu a avut loc o întâlnire nemijlocită a părților

dar între acestea s-a purtat o corespondență cu privire la obiectul cererii de

chemare în judecată ce a fost realizată cu intenția și scopul vădit neîndoielnic

al îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe. Ori notificarea

emisă arată în mod clar dorința SC O.I. de a rezolva litigiul pe cale amiabil.

Art. 720

1

nu prevede condiția obligatorie a prezentării reprezentanților, ci este

suficient ca data convocării să nu fie fixată mai devreme de 15 zile de la data

primirii actelor comunicate. În consecință dorința SC O.I. SA de a realiza

convocarea directă este evidentă și neîndoielnică acest fapt reieșind din

documentele depuse în probațiune la dosarul cauzei.

Totodată, arată că

pârâta ar putea fi acuzată de abuz de drept deoarece a solicitat noi

reconvocări la care nu a depus niciun efort real de ajungere la un consens.

Astfel la cererea acesteia a reconvocat concilierea directă la o dată

ulterioară dar nici în acest caz nu s-a putut ajunge la niciun rezultat

Astfel, instanțele au

reținut greșit că nu s-a realizat procedura de conciliere directă prin faptul

că nu s-a solicitat în cadrul notificărilor trimise și beneficiul nerealizat.

În plus având în vedere că reprezentanții societății SC I.M.E.U. SRL nu au

dorit soluționarea conflictului în ceea ce privește paguba efectiv suferită ar

fi absurd să se creadă că aceștia ar fi dorit soluționarea pe cale amiabilă în

ceea ce privește beneficiul nerealizat de către SC O.I. SA

Recurenta-reclamantă

consideră că ambele instanțe și-au motivat admiterea excepției lipsei

procedurii de conciliere direct prin prisma fondului ceea ce nu poate fi admis.

Astfel un argument al instanței este faptul că prin cererea de chemare în

judecată sau ulterior nu s-au depus contractele încheiate cu furnizorii și cu

cumpărătorii pe care societatea SC O.I. SA nu le-a putut onora. Ori aceasta

este o motivare de fond ce nu poate fi primită pentru admiterea bau respingerea

unei excepții. În plus arată că a precizat și în cadrul cererii introductive,

că solicită respectiva sumă cu titlu de daune interese sub rezerva precizării

ulterioare ca urmare a expertizei contabile ce se va efectua.

În ceea ce privește

fondul cauzei, recurenta susține că își menține poziția procesuală solicitând

acordarea drepturilor rezultate din contractul de vânzare-cumpărare încheiate

cu SC I.M.E.U. SRL respectiv beneficiul nerealizat datorită nerespectării

contractului de către partea reclamantă astfel cum au fost acestea solicitate

în acțiunea introductivă.

Analizând decizia de

apel în raport de criticile formulate, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat în considerarea

celor ce succed:

Procedura prealabilă

instituită prin dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ. se relevă ca un

ansamblu de norme și reguli în baza cărora părțile interesate procedează la

soluționarea litigiilor comerciale cu obiect patrimonial pe calea concilierii

directe.

Interpretarea dispozițiilor

art. 720

1

C. proc. civ., ca o condiție prealabilă a accesului la

justiție, are în vedere scopul instituirii procedurii concilierii, acela de a

evita desfășurarea unui proces judiciar, în cauza dedusă judecății, în mod

greșit instanța de apel a apreciat că reclamanta nu a îndeplinit procedura

concilierii directe, în raport de notificarea emisă la 15 mai 2008 și

procesul-verbal din 28 august 2008.

Astfel, nu poate fi

reținut raționamentul instanței de apel potrivit căruia nu a existat o

procedură prealabilă, motivat de faptul că în cadrul notificării trimise nu se

arată expres cuantumul solicitat cu titlu de beneficiu nerealizat.

Din cuprinsul

notificării menționate, rezultă că reclamanta a precizat în scris temeiul legal

al pretențiilor care izvorăsc din contractul de vânzare-cumpărare de utilaje

prin programul SAPARD din 25 septembrie 2006, respectiv pierderile de producție

cu privire la întârzierea livrării, montajului și punerii în funcțiune a

utilajelor, dar și prevederile art. 720 din C. proc. civ. referitoare la

procedura prealabilă, iar de la data primirii notificării și până la data

înregistrării acțiunii, pârâta nu i-a dat curs, acesteia.

De necontestat,

dispozițiile art. 720

1

alin. (1) C. proc. civ. privind efectuarea

concilierii prealabile, în litigii comerciale evaluabile în bani, sunt

obligatorii, în schimb termenele, condițiile, locul, mijloacele și modalitățile

de manifestare a voinței părților, cât și conținutul concret al înscrisurilor

sunt recomandate în articolul menționat, începând cu alin. (2), dar nu

reprezintă condiții cerute imperios de lege, astfel că nerespectarea unora

dintre acestea nu atrage automat nulitatea concilierii prealabile, ci numai

dacă partea dovedește o vătămare.

Intimata-pârâtă se

prevalează de neîndeplinirea prevederilor mai sus menționate, fără a dovedi o

vătămare și fără a-și manifesta voința de a rezolva litigiul pe cale amiabilă,

cu scopul vădit de a paraliza demersul în justiție al recurentei reclamante.

Astfel, nu se poate susține că nu a avut cunoștință de pretențiile solicitate

de recurenta-reclamanta de actele pe care se bazează, cât timp, înainte de

promovarea acțiunii a fost invitată la conciliere prin notificarea emisă la 15

mai 2008, nimeni neputând invoca propria turpitudine pentru respectarea unui drept.

Prin urmare, în

cauză, prevederile art. 720

1

C. proc. civ. au fost îndeplinite în

sensul că voința părților a fost aceea de a rezolva litigiul pe cale

judecătorească și nu pe cale amiabilă, instanțele de fond interpretând excesiv

de rigid dispozițiile legale evocate.

Având în vedere că

instanțele au soluționat cauza pe excepția inadmisibilității fără a intra în

cercetarea fondului, Înalta Curte, în temeiul art. 512 C. proc. civ. va admite

recursul, va modifica decizia recurată în sensul că va admite apelul declarat

de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe pe care o va anula și, în

consecință va trimite cauza pentru judecata pe fond la tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC O.I. SA - prin lichidator judiciar C.I.T. Cluj-Napoca

împotriva Deciziei nr. 43/2012 din 18 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Alba Iulia, secția a II-a civilă.

Modifică decizia, în

sensul că admite apelul declarat de reclamanta SC O.I. SA prin lichidator judiciar

C.I.T. SPRL împotriva Sentinței comerciale nr. 179/COM/2011 pronunțată de

Tribunalul Alba și în consecință anulează sentința și trimite cauza pentru

judecata pe fond la Tribunalul Alba.

Irevocabilă,

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS