ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1561/2013

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Sentința comercială nr. 179/COM/2011 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar nr. 7981/107/2011 a fost admisă excepția lipsei procedurii concilierii directe și s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta SC O.I. SA prin lichidator judiciar C.I.T. SPRL, în contradictoriu cu pârâta SC I.M.E.U. SRL. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ.

nu conțin o normă dispozitivă, ci din modul său de redactare rezultă fără dubiu caracterul imperativ: "reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte". Astfel, în vederea realizării concilierii, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele pe care se sprijină acestea, Sunt îndeplinite cerințele legale și în situația în care nu a avut loc o întâlnire nemijlocită a părților, dar între acestea s-a purtat o corespondență cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, ce a fost realizată cu intenția și scopul vădit neîndoielnic al îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe.

În speța de față, instanța a reținut faptul că între cele doua părți se desfășoară un litigiu ce face obiectul Dosarului nr. 5905/107/2008 aflat pe rolul Tribunalului Alba, fiind vorba despre o acțiune în pretenții-despăgubiri contractuale, solicitate ca urmare a nerespectării termenelor de livrare, montare și punere în funcțiune a utilajelor ce fac obiectul contractului de livrare de utilaje din 25 septembrie 2008. În acest context, s-a purtat între părți corespondență concretizată prin adresele depuse la dosar de către reclamantă și au avut loc discuții care au culminat cu încheierea procesului-verbal din data de 28 august 2008, prin care se menționează faptul că părțile nu au reușit să ajungă la un consens.

În prezentul dosar reclamanta nu a depus decât notificarea emisă de reclamantă la data de 12 august 2008, care nu cuprinde pretențiile concrete ale acesteia, însă în Dosarul nr. 5905/107/2008 a fost depusă și notificarea din 15 mai 2008 în care reclamanta precizează pretențiile materiale, respectiv 200.000 RON, pierderi de producție și dobânzi bancare cauzate de întârzierea la livrare a utilajelor și 250.000 RON, pierderi de producție și dobânzi bancare cauzate de întârzierea montajului utilajelor și punerea lor în funcțiune. Așadar, pretențiile concrete ale reclamantei vizează paguba efectiv suferită ca urmare a nerespectării termenelor contractuale de către pârâtă, nepurtându-se în discuție pretenții reprezentând beneficiu nerealizat ca urmare a conduitei culpabile a societății pârâte.

Reclamanta a solicitat pentru prima dată obligarea pârâtei să-i acorde anumite sume de bani pentru beneficiul nerealizat doar prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, nefiind formulate anterior astfel de pretenții. De altfel, se observă că nici prin cererea de chemare în judecată și nici chiar ulterior, reclamanta nu a putut să precizeze ce reprezintă suma solicitată cu titlu de beneficiu nerealizat și pe ce înscrisuri se bazează, prin ultima precizare de acțiune menționându-se doar că au fost încheiate contracte cu furnizorii și cu cumpărători de produse finite, pe care nu le-a putut onora. Însă, nu s-a specificat despre ce contracte este vorba și nici nu s-a depus la dosar vreo dovadă în acest sens.

Ca atare, instanța a reținut că nici nu avea cum să se realizeze o conciliere prealabilă efectivă între părți câtă vreme nici la acest moment reclamanta nu a fost în măsură să arate ce reprezintă pretențiile solicitate prin acțiunea cu care a fost învestită instanța. Așadar, nu se poate reține că a fost îndeplinită procedura prevăzuta de art. 720 alin. (1) C. proc. civ., așa încât sancțiunea nu poate fi decât inadmisibilitatea acțiunii, nu prematuritatea ei deoarece o acțiune este prematură doar atunci când dreptul său în interesul invocat nu este actual, iar atunci când nu s-a îndeplinit o condiție prevăzută de lege ca obligatorie pentru a putea fi sesizată instanța, acțiunea este inadmisibilă, în consecință, instanța a admis excepția lipsei procedurii de conciliere directă și, în baza dispozițiilor art. 720 raportat la art. 103 alin. (2) C. proc.

civ., a respinge ca inadmisibilă acțiunea reclamantei Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC O.I. SA prin lichidator judiciar C.I.T. SPRL, solicitând anularea hotărârii atacate și reținerea cauzei spre rejudecare Prin Decizia nr. 43/2012 din 18 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, s-a respins apelul declarat de reclamanta SC O.I. SA prin lichidator judiciar C.I.T. SPRL. Instanța de apel a reținut că este nefondată critica reclamantei privind îndeplinirea procedurii concilierii directe prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ.

prin notificarea pârâtei la 12 iunie 2008 și încheierea procesului-verbal la data de 28 august 2008 prin care s-a constatat că părțile nu au ajuns la nicio înțelegere cu privire la litigiu întrucât așa cum a reținut temeinic și instanța de fond, prin notificarea din 12 iunie 2008 și procesul-verbal din 28 august 2008, reclamanta nu a indicat pretențiile concrete, nici sub aspectul cuantumului și nici sub aspectul fundamentului acestora, neexistând nicio mențiune în cuprinsul lor din care să se deducă că acestea ar fi în cuantum de 2.000.000 RON reprezentând daune interese constând în beneficiu nerealizat.

Totodată, s-a arătat că notificarea înregistrată la 15 mai 2008 și care nu este invocată în motivele din apel se referă la alte pretenții, fără legătură cu beneficiul nerealizat, respectiv 200.000 RON ce reprezintă pierderi de producție și dobânzi bancare cauzate de întârzierea la livrare a utilajelor cu 25 zile și 250.000 RON pierderi de producție și dobânzi bancare cauzate de întârzierea montajului utilajelor și punerea lor în funcțiune cu 180 zile. Așa cum s-a reținut și de către instanța de fond această notificare din 15 mai 2008 și procesul-verbal din 28 august 2008 au fost depuse de reclamantă pentru a se face dovada îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii în Dosarul nr. 5905/107/2008 al Tribunalului Alba având ca obiect acțiunea formulată la 22 octombrie 2008 de SC O.I.

SA împotriva pârâtei I.M.E.U. SRL pentru obligarea acesteia la suma de 140.000 RON, sub rezerva majorării, cu titlu de despăgubiri contractuale pentru prejudiciul efectiv suferit ca urmare a nerespectării termenelor contractuale și compensarea acestei sume cu diferența de preț, pe care reclamanta o mai are de achitat în favoarea pârâtei. Prin urmare, este evident că temeiul legal al pretențiilor pentru care s-a emis notificarea din 15 mai 2008 și s-au întocmit procesele -verbale din 10 iunie 2008 și cel din 28 august 2008 care formează obiectul Dosarului nr. 5905/107/2008 ai Tribunalului Alba, nu este beneficiul nerealizat pe care reclamanta își întemeiază cererea în prezentul Dosar nr. 7981/107/2011.

În ce privește această critică, privind îndeplinirea procedurii prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., s-a reținut că, interpretarea dată de tribunal acestor dispoziții legale este legală atât timp cât procedura prealabilă instituită de legiuitor, reprezintă un ansamblu de norme și reguli în baza cărora părțile unui conflict procedează la soluționarea diferendului dintre ele, având un obiect patrimonial, pe calea înțelegerii și care se poate concretiza în două modalități principale, forma directă și forma mediată. Curtea de Apel a reținut că înscrisurile depuse de către reclamantă în cadrul judecății în apel care vizează aceste pretenții și nu acțiunea de față nu fac dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe.

În raport de această situație de fapt, trebuie să se facă o interpretare sistematică a prevederilor art. 720 1 C. proc. civ., pentru ca acestea să își atingă scopul avut în vedere de legiuitor. Scopul îndeplinirii acestor cerințe este ca partea adversă să ia cunoștință efectiv de pretențiile care fac obiectul judecății. Faptul că între părți există mai multe litigii, nu este de natură să facă dovada îndeplinirii procedurii prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. Împrejurarea că după introducerea acțiunii la instanța de fond și după 3 luni de la pronunțarea sentinței atacate reclamanta a depus în xerocopie convocarea la conciliere pentru data de 21 martie 2012 este lipsea de relevanță întrucât convocarea nu s-a efectuat prealabil introducerii acțiunii, așa cum impun dispozițiile art. 720 1 C. proc.

civ. și art. 109 C. proc. civ. În finalul considerentelor, s-a arătat că reclamanta nu contestă că prin notificările trimise nu s-a solicitat beneficiul nerealizat, arătând în motivele de apel că dacă "reprezentanții societății SC I.M.E.U. SRL nu au dorit soluționarea conflictului în ce privește paguba efectiv suferită, ar fi absurd să se creadă că aceștia ar fi dorit soluționarea amiabilă în ceea ce privește beneficiul nerealizat". Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC O.I. SA prin lichidator judiciar C.I.T. SPRL, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, recurenta-reclamantă arată că instanța de apei a procedat greșit la aplicarea dispozițiilor legate prevăzute de art. 720 și art. 109 C. proc.

civ., întrucât a demonstrat că aceasta procedura a fost îndeplinită încă din anul 2008 iar apoi a fost repetată în 2011. Arată că s-a încercat în repetate rânduri realizarea efectivă a concilierii problemelor apărute, fiind formulată către pârâtă notificarea din 12 iunie 2008 prin care s-a convocat la conciliere pentru data de 30 iunie 2011 când nu s-a prezentat niciun reprezentant al pârâtei iar la data de 28 august 2008 s-a încheiat un proces-verbal care constată că părțile nu au ajuns la nicio înțelegere cu privire la litigiile existente; mai mult, o nouă conciliere s-a formulat pentru data de 22 decembrie 2011 dar niciun reprezentant al pârâtei nu s-a prezentat. Recurenta-reclamantă susține că încă de la prima notificare emisă către pârâta SC I.M.E.U.

SRL s-a realizat procedura obligatorie prevăzută de art. 720 1 . La această notificare nu s a prezentat nimeni și nici nu s-a solicitat reconvocarea concilierii directe. În plus chiar prima instanță în motivarea cererii arată că sunt îndeplinite cerințele legale (raportat la art. 720 1 C. proc. civ.) și în situația în care nu a avut loc o întâlnire nemijlocită a părților dar între acestea s-a purtat o corespondență cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată ce a fost realizată cu intenția și scopul vădit neîndoielnic al îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe. Ori notificarea emisă arată în mod clar dorința SC O.I. de a rezolva litigiul pe cale amiabil. Art. 720 1 nu prevede condiția obligatorie a prezentării reprezentanților, ci este suficient ca data convocării să nu fie fixată mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate.

În consecință dorința SC O.I. SA de a realiza convocarea directă este evidentă și neîndoielnică acest fapt reieșind din documentele depuse în probațiune la dosarul cauzei. Totodată, arată că pârâta ar putea fi acuzată de abuz de drept deoarece a solicitat noi reconvocări la care nu a depus niciun efort real de ajungere la un consens. Astfel la cererea acesteia a reconvocat concilierea directă la o dată ulterioară dar nici în acest caz nu s-a putut ajunge la niciun rezultat Astfel, instanțele au reținut greșit că nu s-a realizat procedura de conciliere directă prin faptul că nu s-a solicitat în cadrul notificărilor trimise și beneficiul nerealizat. În plus având în vedere că reprezentanții societății SC I.M.E.U.

SRL nu au dorit soluționarea conflictului în ceea ce privește paguba efectiv suferită ar fi absurd să se creadă că aceștia ar fi dorit soluționarea pe cale amiabilă în ceea ce privește beneficiul nerealizat de către SC O.I. SA Recurenta-reclamantă consideră că ambele instanțe și-au motivat admiterea excepției lipsei procedurii de conciliere direct prin prisma fondului ceea ce nu poate fi admis. Astfel un argument al instanței este faptul că prin cererea de chemare în judecată sau ulterior nu s-au depus contractele încheiate cu furnizorii și cu cumpărătorii pe care societatea SC O.I. SA nu le-a putut onora. Ori aceasta este o motivare de fond ce nu poate fi primită pentru admiterea bau respingerea unei excepții.

În plus arată că a precizat și în cadrul cererii introductive, că solicită respectiva sumă cu titlu de daune interese sub rezerva precizării ulterioare ca urmare a expertizei contabile ce se va efectua. În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta susține că își menține poziția procesuală solicitând acordarea drepturilor rezultate din contractul de vânzare-cumpărare încheiate cu SC I.M.E.U. SRL respectiv beneficiul nerealizat datorită nerespectării contractului de către partea reclamantă astfel cum au fost acestea solicitate în acțiunea introductivă. Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat în considerarea celor ce succed: Procedura prealabilă instituită prin dispozițiile art. 720 1 C. proc.

civ. se relevă ca un ansamblu de norme și reguli în baza cărora părțile interesate procedează la soluționarea litigiilor comerciale cu obiect patrimonial pe calea concilierii directe. Interpretarea dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ., ca o condiție prealabilă a accesului la justiție, are în vedere scopul instituirii procedurii concilierii, acela de a evita desfășurarea unui proces judiciar, în cauza dedusă judecății, în mod greșit instanța de apel a apreciat că reclamanta nu a îndeplinit procedura concilierii directe, în raport de notificarea emisă la 15 mai 2008 și procesul-verbal din 28 august 2008. Astfel, nu poate fi reținut raționamentul instanței de apel potrivit căruia nu a existat o procedură prealabilă, motivat de faptul că în cadrul notificării trimise nu se arată expres cuantumul solicitat cu titlu de beneficiu nerealizat.

Din cuprinsul notificării menționate, rezultă că reclamanta a precizat în scris temeiul legal al pretențiilor care izvorăsc din contractul de vânzare-cumpărare de utilaje prin programul SAPARD din 25 septembrie 2006, respectiv pierderile de producție cu privire la întârzierea livrării, montajului și punerii în funcțiune a utilajelor, dar și prevederile art. 720 din C. proc. civ. referitoare la procedura prealabilă, iar de la data primirii notificării și până la data înregistrării acțiunii, pârâta nu i-a dat curs, acesteia. De necontestat, dispozițiile art. 720 1 alin. (1) C. proc. civ.

privind efectuarea concilierii prealabile, în litigii comerciale evaluabile în bani, sunt obligatorii, în schimb termenele, condițiile, locul, mijloacele și modalitățile de manifestare a voinței părților, cât și conținutul concret al înscrisurilor sunt recomandate în articolul menționat, începând cu alin. (2), dar nu reprezintă condiții cerute imperios de lege, astfel că nerespectarea unora dintre acestea nu atrage automat nulitatea concilierii prealabile, ci numai dacă partea dovedește o vătămare. Intimata-pârâtă se prevalează de neîndeplinirea prevederilor mai sus menționate, fără a dovedi o vătămare și fără a-și manifesta voința de a rezolva litigiul pe cale amiabilă, cu scopul vădit de a paraliza demersul în justiție al recurentei reclamante.

Astfel, nu se poate susține că nu a avut cunoștință de pretențiile solicitate de recurenta-reclamanta de actele pe care se bazează, cât timp, înainte de promovarea acțiunii a fost invitată la conciliere prin notificarea emisă la 15 mai 2008, nimeni neputând invoca propria turpitudine pentru respectarea unui drept. Prin urmare, în cauză, prevederile art. 720 1 C. proc. civ. au fost îndeplinite în sensul că voința părților a fost aceea de a rezolva litigiul pe cale judecătorească și nu pe cale amiabilă, instanțele de fond interpretând excesiv de rigid dispozițiile legale evocate. Având în vedere că instanțele au soluționat cauza pe excepția inadmisibilității fără a intra în cercetarea fondului, Înalta Curte, în temeiul art. 512 C. proc.

civ. va admite recursul, va modifica decizia recurată în sensul că va admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe pe care o va anula și, în consecință va trimite cauza pentru judecata pe fond la tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC O.I. SA - prin lichidator judiciar C.I.T. Cluj-Napoca împotriva Deciziei nr. 43/2012 din 18 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă. Modifică decizia, în sensul că admite apelul declarat de reclamanta SC O.I. SA prin lichidator judiciar C.I.T. SPRL împotriva Sentinței comerciale nr. 179/COM/2011 pronunțată de Tribunalul Alba și în consecință anulează sentința și trimite cauza pentru judecata pe fond la Tribunalul Alba. Irevocabilă, Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2013. Procesat de GGC - AS