ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1713/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată că reclamanta SC O.I. SA prin administratorul judiciar C.I.T. SPRL, a solicitat obligarea pârâtului M.L.D. la plata sumei de 189.966,89 RON reprezentând minusuri constatate cu ocazia inventarierii efectuate de către administratorul judiciar la preluarea mandatului. Prin Sentința comercială nr. 314/COM/2010 pronunțată de Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC O.I. SA prin administratorul judiciar C.I.T. SPRL. Prima instanță a reținut în considerente că prin Sentința comercială nr. 208/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în Dosar nr. 1146/107/2009 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC O.I.

SA fiind numit ca administrator judiciar provizoriu C.I.T. SPRL; că, în conformitate cu art. 1442 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată, coroborat cu art. 73 lit. e) din același act normativ, administratorii societății sunt solidar răspunzători față de societate pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea și actul constitutiv le impun. În cazul în speță, deși SC O.I. SA avea un consiliu de administrație format din trei membri, acțiunea a fost formulată doar împotriva unuia dintre ei, contrar textelor de lege mai sus menționate. Normele de procedură civilă nu permit introducerea în cauză din oficiu a unor persoane în calitate de pârâți, așa încât, atâta vreme cât reclamanta nu a exercitat acțiunea împotriva tuturor persoanelor legal responsabile, instanța nu a putut examina pe fond acțiunea formulată.

În subsidiar, se motivează în sensul că reclamanta va putea, eventual, formula o acțiune în răspunderea membrilor organului de conducere întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în dosarul de faliment. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC O.I. SA prin administratorul judiciar solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost formulată. Prin Decizia comercială nr. 96/A din 17 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, s-a respins apelul declarat de SC O.I. SA Oiejdea prin administrator judiciar C.I.T. SPRL reținându-se ca fiind temeinică și legală hotărârea atacată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C.I.T. SPRL, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei comerciale nr. 96/A/2010, casarea deciziei cu retrimiterea spre rejudecare, deoarece instanța de apel nu a judecat fondul cauzei. Recurenta invocă în motivare faptul că reclamanta nu trebuia să acționeze în baza prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în fapt să introducă o cerere de antrenare a răspunderii organelor de conducere ale debitoarei, iar instanța de apel s-a aflat în eroare deoarece antrenarea răspunderii organelor de conducere în temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței se face pentru fapte comise înainte de data deschiderii procedurii de insolvență și care au cauzat apariția acestei stări.

În cazul de față minusurile constatate de către administratorul judiciar la două inventarieri distincte efectuate în cadrul procedurii nu sunt de natură privite singular a se încadra la fapte ce au cauzat starea de insolvență a SC O.I. SA. În aceste condiții, atragerea răspunderii președintelui consiliului de administrație al SC O.I. SA în temeiul dreptului comun nu este anihilată de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006. Recurenta este nemulțumită de faptul că instanța de apel invocă prevederile art. 144 1 și 144 2 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale care prevăd o răspundere solidară a membrilor consiliului de administrație, iar acțiunea trebuia formulată de către reclamantă împotriva tuturor membrilor organului de conducere respectiv consiliul de administrație al SC O.I.

SA. Recurenta consideră că legea a fost greșit aplicată deoarece este de esența răspunderii solidare a administratorilor ca o acțiune să poată fi îndreptată împotriva oricăruia dintre ei, de obicei cel mai solvabil. Recurenta consideră că acțiunea în pretenții împotriva pârâtului M.L.D. ca președinte al consiliului de administrație al SC O.I. SA este admisibilă deoarece Legea nr. 31/1990 prevede răspunderea solidară a membrilor consiliului de administrație, pârâtul putându-se îndrepta separat împotriva celorlalți membrii ai consiliului de administrație după o eventuală admitere a acțiunii în pretenții.

Înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate va respinge recursul pârâtei pentru următoarele considerente: În mod corect instanța de apel a reținut că în materia reglementată de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, răspunderea membrilor organului de conducere, din care face parte și pârâtul M.L.D., este prevăzută ca o răspundere specială, atât în ce privește faptele expres și limitativ enumerate, cât și în ce privește instanța competentă, persoanele îndrituite să formuleze o atare acțiune, termenele, căile de atac etc. Faptul că reclamanta a efectuat actele de inventar (ce stau la baza pretențiilor formulate) ulterior deschiderii procedurii insolvenței, nu constituie o excepție de la obligația de a urma această procedură, fiind evident că o atare operațiune (inventariere) are în vedere situația debitoarei la data deschiderii procedurii insolvenței și nu poate fi realizată în mod efectiv decât după acest moment, odată cu numirea administratorului judiciar (în speță, reclamanta) și preluarea atribuțiilor specifice.

Față de temeiul de drept al cererii formulate de către reclamantă, respectiv textul art. 144 1 și 144 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, în mod corect instanța de apel a reținut că pârâtul M.L.D., în calitatea sa de fost administrator al SC O.I. SA Oiejdea nu poate fi răspunzător de lipsurile imputate în condițiile în care textul art. 73 lit. e) din Legea nr. 31/1990 republicată reglementează o răspundere solidară a membrilor consiliului de administrație în care pârâtul funcționa împreună cu încă două persoane, instanța nefiind îndrituită să introducă în cauză aceste persoane din oficiu. Pentru a fi responsabilă din punct de vedere juridic, persoana fizica autoare a faptei ilicite trebuie să fi acționat liber, neconstrâns, având capacitate de discernământ a faptelor sale și voința liberă; să existe vinovăție.

Obiectiv, răspunderea juridică există dacă: există o faptă ilicită, prin care se încalcă o dispoziție a legii, un drept subiectiv al altei persoane sau un interes legal protejat; există un rezultat păgubitor al faptei ilicite (prejudiciu în dauna unei alte persoane; există legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; nu există cauze care să înlăture caracterul ilicit al faptei, vinovăția făptuitorului sau consecințele faptei ilicite.

Sediul legal al răspunderii administratorilor se găsește în dispozițiile normative consacrate prin Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată (art. 72, art. 73, art. 148, art. 155 și 157). De asemenea, Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei publicată în M. Of., Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, intrată în vigoare la data de 26 iulie 2006, conține norme speciale referitoare la angajarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere consacrate prin art. 138, 139, 141, 142. Răspunderea civilă a administratorului a fost clasificată ca o răspundere ordinară (normală) față de societate și asociați sau o răspundere excepțională față de terți sau o răspundere agravată, în caz de faliment al societății.

Legea privind procedura insolventei în art. 138 alin. (1) a reiterat enumerarea limitativă a cazurilor de atragere a răspunderii administratorilor prevăzute în vechea reglementare privind reorganizarea judiciară și procedura falimentului (Legea nr. 64/1995). Enumerarea fiind vădit limitativă, nu poate fi extinsă prin interpretare analogică.

Astfel, cazurile prevăzute de lege sunt următoarele: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridica la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.

Legea nr. 31/1990, republicată precizează că “acțiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, directorilor, respectiv a membrilor directoratului și consiliului de supraveghere, precum și a cenzorilor sau auditorilor financiari, pentru daune cauzate societății de aceștia prin încălcarea îndatoririlor lor față de societate, aparține adunării generale, care va decide cu majoritatea de voturi”. Din analiza acestei dispoziții normative rezultă că în regimul societăților comerciale, care constituie dreptul comun în materia răspunderii administratorilor, numai societatea păgubită poate exercita acțiunea în angajarea răspunderii administratorilor. În regimul Legii nr. 85/2006, exercitarea acțiunii în răspunderea administratorilor aparține administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului.

Conform textului alin. (1) al art. 138, judecătorul-sindic poate fi investit de administratorul judiciar, de lichidator sau de comitetul creditorilor. Rezultă așadar, față de starea de insolvență a debitoarei că acțiunea trebuia formulată de către administratorul judiciar în fața judecătorului sindic conform art. 138 astfel cum au reținut instanțele de fond și de apel. Pentru aceste considerente conform art. 312 C. pr. civ. se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.I.T. SPRL Cluj Napoca - administrator judiciar al SC O.I. SA împotriva Deciziei comerciale nr. 96/A din 17 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.I.T. SPRL Cluj Napoca - administrator judiciar al SC O.I. SA împotriva Deciziei comerciale nr. 96/A din 17 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2011.