ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1713/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată că reclamanta SC O.I. SA prin administratorul

judiciar C.I.T. SPRL, a solicitat obligarea pârâtului M.L.D. la plata sumei de

189.966,89 RON reprezentând minusuri constatate cu ocazia inventarierii

efectuate de către administratorul judiciar la preluarea mandatului.

Prin Sentința comercială

nr. 314/COM/2010 pronunțată de Tribunalul Alba, secția comercială și de

contencios administrativ, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC O.I.

SA prin administratorul judiciar C.I.T. SPRL.

Prima instanță a

reținut în considerente că prin Sentința comercială nr. 208/F/2009 pronunțată

de judecătorul sindic în Dosar nr. 1146/107/2009 s-a dispus deschiderea

procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC O.I. SA fiind numit

ca administrator judiciar provizoriu C.I.T. SPRL; că, în conformitate cu art. 1442

alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată, coroborat cu art. 73 lit. e) din

același act normativ, administratorii societății sunt solidar răspunzători față

de societate pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea și actul

constitutiv le impun.

În cazul în speță,

deși SC O.I. SA avea un consiliu de administrație format din trei membri,

acțiunea a fost formulată doar împotriva unuia dintre ei, contrar textelor de

lege mai sus menționate. Normele de procedură civilă nu permit introducerea în

cauză din oficiu a unor persoane în calitate de pârâți, așa încât, atâta vreme

cât reclamanta nu a exercitat acțiunea împotriva tuturor persoanelor legal

responsabile, instanța nu a putut examina pe fond acțiunea formulată.

În subsidiar, se motivează

în sensul că reclamanta va putea, eventual, formula o acțiune în răspunderea

membrilor organului de conducere întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. (1) lit.

e) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în dosarul de faliment.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta SC O.I. SA prin administratorul judiciar

solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a

fost formulată.

Prin Decizia

comercială nr. 96/A din 17 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba

Iulia, secția comercială, s-a respins apelul declarat de SC O.I. SA Oiejdea

prin administrator judiciar C.I.T. SPRL reținându-se ca fiind temeinică și

legală hotărârea atacată.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta C.I.T. SPRL, întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în

totalitate a deciziei comerciale nr. 96/A/2010, casarea deciziei cu

retrimiterea spre rejudecare, deoarece instanța de apel nu a judecat fondul

cauzei.

Recurenta invocă în

motivare faptul că reclamanta nu trebuia să acționeze în baza prevederilor art.

138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în fapt să introducă o

cerere de antrenare a răspunderii organelor de conducere ale debitoarei, iar

instanța de apel s-a aflat în eroare deoarece antrenarea răspunderii organelor

de conducere în temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței se face

pentru fapte comise înainte de data deschiderii procedurii de insolvență și

care au cauzat apariția acestei stări. În cazul de față minusurile constatate

de către administratorul judiciar la două inventarieri distincte efectuate în

cadrul procedurii nu sunt de natură privite singular a se încadra la fapte ce

au cauzat starea de insolvență a SC O.I. SA. În aceste condiții, atragerea

răspunderii președintelui consiliului de administrație al SC O.I. SA în temeiul

dreptului comun nu este anihilată de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Recurenta este

nemulțumită de faptul că instanța de apel invocă prevederile art. 144

1

și 144

2

din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale care

prevăd o răspundere solidară a membrilor consiliului de administrație, iar

acțiunea trebuia formulată de către reclamantă împotriva tuturor membrilor

organului de conducere respectiv consiliul de administrație al SC O.I. SA.

Recurenta consideră

că legea a fost greșit aplicată deoarece este de esența răspunderii solidare a

administratorilor ca o acțiune să poată fi îndreptată împotriva oricăruia

dintre ei, de obicei cel mai solvabil. Recurenta consideră că acțiunea în

pretenții împotriva pârâtului M.L.D. ca președinte al consiliului de

administrație al SC O.I. SA este admisibilă deoarece Legea nr. 31/1990 prevede

răspunderea solidară a membrilor consiliului de administrație, pârâtul

putându-se îndrepta separat împotriva celorlalți membrii ai consiliului de

administrație după o eventuală admitere a acțiunii în pretenții.

Înalta Curte,

analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate va respinge recursul

pârâtei pentru următoarele considerente:

În mod corect

instanța de apel a reținut că în materia reglementată de Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, răspunderea membrilor organului de conducere,

din care face parte și pârâtul M.L.D., este prevăzută ca o răspundere specială,

atât în ce privește faptele expres și limitativ enumerate, cât și în ce

privește instanța competentă, persoanele îndrituite să formuleze o atare

acțiune, termenele, căile de atac etc.

Faptul că reclamanta

a efectuat actele de inventar (ce stau la baza pretențiilor formulate) ulterior

deschiderii procedurii insolvenței, nu constituie o excepție de la obligația de

a urma această procedură, fiind evident că o atare operațiune (inventariere)

are în vedere situația debitoarei la data deschiderii procedurii insolvenței și

nu poate fi realizată în mod efectiv decât după acest moment, odată cu numirea

administratorului judiciar (în speță, reclamanta) și preluarea atribuțiilor

specifice.

Față de temeiul de

drept al cererii formulate de către reclamantă, respectiv textul art. 144

1

și 144

2

din Legea nr. 31/1990 republicată, în mod corect instanța de

apel a reținut că pârâtul M.L.D., în calitatea sa de fost administrator al SC

O.I. SA Oiejdea nu poate fi răspunzător de lipsurile imputate în condițiile în

care textul art. 73 lit. e) din Legea nr. 31/1990 republicată reglementează o

răspundere solidară a membrilor consiliului de administrație în care pârâtul

funcționa împreună cu încă două persoane, instanța nefiind îndrituită să

introducă în cauză aceste persoane din oficiu.

Pentru a fi

responsabilă din punct de vedere juridic, persoana fizica autoare a faptei

ilicite trebuie să fi acționat liber, neconstrâns, având capacitate de

discernământ a faptelor sale și voința liberă; să existe vinovăție.

Obiectiv, răspunderea

juridică există dacă: există o faptă ilicită, prin care se încalcă o dispoziție

a legii, un drept subiectiv al altei persoane sau un interes legal protejat;

există un rezultat păgubitor al faptei ilicite (prejudiciu în dauna unei alte

persoane; există legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; nu

există cauze care să înlăture caracterul ilicit al faptei, vinovăția

făptuitorului sau consecințele faptei ilicite.

Sediul legal al

răspunderii administratorilor se găsește în dispozițiile normative consacrate

prin Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată (art. 72, art.

73, art. 148, art. 155 și 157). De asemenea, Legea nr. 85/2006 privind

procedura insolventei publicată în M. Of., Partea I, nr. 359 din 21 aprilie

2006, intrată în vigoare la data de 26 iulie 2006, conține norme speciale

referitoare la angajarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere din

cadrul societății sau de conducere consacrate prin art. 138, 139, 141, 142.

Răspunderea civilă a administratorului a fost clasificată ca o răspundere

ordinară (normală) față de societate și asociați sau o răspundere excepțională

față de terți sau o răspundere agravată, în caz de faliment al societății.

Legea privind

procedura insolventei în art. 138 alin. (1) a reiterat enumerarea limitativă a

cazurilor de atragere a răspunderii administratorilor prevăzute în vechea reglementare

privind reorganizarea judiciară și procedura falimentului (Legea nr. 64/1995).

Enumerarea fiind vădit limitativă, nu poate fi extinsă prin interpretare

analogică.

Astfel, cazurile

prevăzute de lege sunt următoarele: a) au folosit bunurile sau creditele

persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au

făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c)

au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod

vădit, persoana juridica la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate

fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut

contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte

din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f)

au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în

scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării

plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor,

în dauna celorlalți creditori.

Legea nr. 31/1990,

republicată precizează că “acțiunea în răspundere contra fondatorilor,

administratorilor, directorilor, respectiv a membrilor directoratului și

consiliului de supraveghere, precum și a cenzorilor sau auditorilor financiari,

pentru daune cauzate societății de aceștia prin încălcarea îndatoririlor lor

față de societate, aparține adunării generale, care va decide cu majoritatea de

voturi”. Din analiza acestei dispoziții normative rezultă că în regimul societăților

comerciale, care constituie dreptul comun în materia răspunderii

administratorilor, numai societatea păgubită poate exercita acțiunea în

angajarea răspunderii administratorilor.

În regimul Legii nr. 85/2006,

exercitarea acțiunii în răspunderea administratorilor aparține

administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului. Conform textului alin.

(1) al art. 138, judecătorul-sindic poate fi investit de administratorul

judiciar, de lichidator sau de comitetul creditorilor. Rezultă așadar, față de

starea de insolvență a debitoarei că acțiunea trebuia formulată de către

administratorul judiciar în fața judecătorului sindic conform art. 138 astfel

cum au reținut instanțele de fond și de apel.

Pentru aceste

considerente conform art. 312 C. pr. civ. se va respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta C.I.T. SPRL Cluj Napoca - administrator judiciar al SC

O.I. SA împotriva Deciziei comerciale nr. 96/A din 17 septembrie 2010 a Curții

de Apel Alba-Iulia, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta C.I.T. SPRL Cluj Napoca - administrator

judiciar al SC O.I. SA împotriva Deciziei comerciale nr. 96/A din 17 septembrie

2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 mai 2011.