ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4132/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 1713 din 23 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de C.T., în contradictoriu cu Administrația Străzilor, împotriva Deciziei nr. 773 din 15 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, instanța supremă a reținut, în esență, că decizia recurată nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind pronunțată în recurs și, deci, irevocabilă. Împotriva Deciziei nr. 1713 din 23 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare C.T.

În motivarea căii extraordinare de atac exercitate, contestatorul a precizat că motivul demersului său judiciar este acela de a stopa frauda comisă de Administrația Străzilor și că în privința excepției de inadmisibilitate invocată din oficiu cu ocazia judecării recursului promovat la Înalta Curte instanța avea obligația de a explica în ce constă această excepție și care sunt consecințele ei având în vedere că recurentul/contestatorul nu are pregătire de specialitate juridică. În acest context, ținând seama și de prejudiciul cauzat de atitudinea autorității publice pârâte prin refuzul de a comunica informațiile de interes public solicitate, contestatorul a apreciat că se impune rejudecarea cauzei.

Examinând contestația în anulare formulată împotriva Deciziei irevocabile nr. 1713 din 23 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă și o va respinge în consecință, pentru cele ce se vor puncta în continuare: Prin Sentința civilă nr. 1618 din 28 aprilie 2009 Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantului C.T., întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, obligând pârâta Administrația Străzilor să comunice informațiile publice referitoare la costurile minimale pentru executarea lucrărilor de întreținere a străzii Madrigalului din sectorul 1 București și dacă dispune de aceste fonduri.

În aplicarea art. 22 (3) și (4) din Legea nr. 544/2001 potrivit căruia hotărârea tribunalului este supusă doar căii de atac a recursului iar hotărârea curții de apel este definitivă și irevocabilă, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Decizia nr. 773 din 15 martie 2010, respingând recursurile declarate de ambele părți împotriva sentinței civile mai sus arătate. Față de dispozițiile legale imperative precizate, sesizată fiind cu un nou recurs declarat de C.T. împotriva deciziei Curții de Apel București, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului deoarece decizia în discuție este irevocabilă, astfel că prin Decizia nr. 1713/2001 (ce face obiectul prezentei contestații în anulare) a respins ca inadmisibil cel de-al doilea recurs formulat de reclamant.

Codul de procedură civilă reglementează în Titlul V („Căile extraordinare de atac”) Cap. I Contestația în anulare (art. 317 - 321), cale extraordinară de atac de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres și limitativ prevăzute de art. 317 - 318 din acest cod. În esență pe calea contestației în anulare, instanța, la cerere, își poate desființa propria hotărâre și poate proceda la o nouă judecată însă numai dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 317(1) și (2) - contestația în anulare obișnuită/de drept comun - sau de art. 318 - contestația în anulare specială.

Conform art. 317: „(1)Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

(2) Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.” Potrivit art. 318: „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

În speță se observă că nu a fost indicat temeiul legal în baza căruia se solicită instanței supreme să-și retracteze Decizia nr. 1713/2011, însă analizându-se cererea contestatorului prin prisma normelor procedurale menționate deja se reține că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate stipulate de lege pentru desființarea hotărârii prin care s-a respins ca inadmisibil un recurs la recurs, nefiind relevante la acest moment argumentele dezvoltate în contestație și neputându-se imputa Înaltei Curți că nu a explicat suficient părții recurente care sunt consecințele admiterii excepției invocate din oficiu, căci partea interesată avea posibilitatea de a apela la serviciile unui avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de C.T. împotriva Deciziei nr. 1713 din 23 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2011.