ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1252/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1252/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată că prin Încheierea de ședință de la 25 octombrie
2010 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în baza art. 36 din
Legea nr. 85/2006, a suspendat judecata apelurilor formulate împotriva Sentinței
comerciale nr. 14084 din data de 11 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul
București, secția a VI a comercială, în Dosarul nr. 3669/3/2007, de apelanta reclamantă
SC C.I. SA, prin administrator judiciar T.A. SPRL
Pentru a pronunța
acestă soluție, instanța a avut în vedere că art. 36 din legea insolventei
consacră o norma imperativa, de ordine publică, ce are ca scop concentrarea
tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în competența exclusiva a
judecatorului-sindic desemnat in procedura insolventei, cu scopul menținerii
averii debitorului în starea existentă la data deschiderii procedurii. Creditorii
ale căror acțiuni au fost astfel suspendate vor trebui să-și declare creanțele
în cadrul procedurii insolvenței.
Deschiderea
procedurii insolvenței suspendă doar acțiunile împotriva debitorului, nu și
acțiunile judiciare sau extrajudiciare exercitate de debitor împotriva
propriilor debitori.
În speța de față,
însă, atât reclamanta, cât și pârâta sunt în procedura insolvenței, astfel
încâat, Curtea de Apel București a dat eficiență dispozițiilor imperative ale
legii și a dispus suspendarea judecății cauzei în integralitatea sa, ceea ce
înseamnă că s-a suspendat judecata ambelor apeluri, în considerarea scopului
suspendării, respectiv acela de a prezerva caracterul concursual, colectiv și
egalitar al procedurilor reglementate de lege, pentru a se evita astfel ca
asupra averii debitorului să se exercite acțiuni individuale de urmărire sau
executare silită a creanțelor creditorilor și a se elimina incertitudinea
asupra masei pasive. De altfel, asa cum s-a învederat de către parti,
reclamanta, prin administratorul special, a înțeles să se înscrie la masa
credală în cadrul procedurii deschise împotriva pârâtei.
Împotriva acestei
încheieri a declarat recurs SC C.I. SA - prin administrator judiciar T.A. SPRL București
solicitând casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe
pentru judecarea apelurilor.
Recurenta a susținut că
încheierea este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, iar
instanța în mod greșit nu a soluționat apelurile declarate în cauză pentru că
prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006 trebuie coroborate cu cele ale art. 25
lit. c) și g) din aceeași lege, iar faptul că pe parcursul soluționării
prezentei cauze pârâta SC O. SA, după două acțiuni succesive de divizare, în
calitate de debitoare, a solicitat deschiderea procedurii generale de
insolvență, iar în cadrul acesteia reorganizarea judiciară, nu este de natură
să conducă la suspendarea judecării apelului reclamantei.
Recurenta a mai
suținut că soluția de suspendare a judecării apelurilor este criticabilă și
pentru că instanța nu a reținut că apelanta debitoare, prin acțiunea de
divizare și în mod deosebit prin acțiunea de reorganizare judiciară, urmărește
să paralizeze consecințele ce-i revin din Sentința comercială.nr. 14048 din 11
decembrie 2009 a Tribunalului București.
Recursul este
nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Motivele de casare
invocate de catre recurenta, prin care se solicita repunerea cauzei pe rol, nu
se circumscriu ipotezei prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Motivele
invocate analizeaza fondul litigiului, respectiv motivele de apel invocate în
fața Curții de Apel București, instanță care a dispus suspendarea cauzei.
Suspendarea
acțiunilor sau suspendarea judecății, de drept, cum este cazul celei prevăzute
de art. 36 din Legea nr. 85/2006 sau de art. 243 C. proc. civ., are drept efect
oprirea instantanee a cursului judecății, acest efect împiedicând instanța să
mai poată lua o altă măsură decât constatarea intervenirii suspendării de drept
și, în mod evident, o împiedică să invoce și să soluționeze excepții, de
procedură sau de fond.
Acest text conține o
normă imperativă, de ordine publică, ce are drept scop concentrarea tuturor
litigiilor având ca obiect averea debitorului în competența exclusivă a
judecătorului sindic. Ea vizează toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare
fără a face distincție în funcție de data înregistrării acțiunii, respectiv
dacă acțiunile au fost înregistrate înainte sau după deschiderea procedurii
insolvenței.
În atare situatie,
acțiunea de divizare de care se prevalează recurenta, nu are nicio relevanță.
Nu pot fi avute în vedere nici prevederile art. 25 lit. c) si g) din Legea nr. 85/2006,
deoarece suspendarea judecării cauzei nu se face în functie de atribuțiunile
lichidatorului judiciar, și nici în funcție de aceptul acestuia.
Pe de altă parte,
deși susține ideea nelegalei suspendări a căii de atac, recurenta a uzat de
căile procedurale permise de legea insovenței prin: înscrierea creanței la masa
credală, formularea contestației împotriva tabelului de creanță, susținerea
contestației în fața judecătorului sindic, declararea căii de atac împotriva
sentinței tribunalului, referitor la creanța cu care s-a înscris la masa
credală, iar pricina se afla în faza de recurs, la Curtea de Apel Oradea, cu
termen de judecată în data de 31 martie 2010.
Rezultă, așadar, că
recurenta ar dori să-și exercite drepturile procesuale, prin două căi: prima -
în acțiunea de fond și cea de-a doua - prin procedura insolvenței, fapt inadmisibil
procedural, datorită nu numai litispendenței, dar și primordialității
dispoziției și legii speciale, față de cea comună.
Pentru aceste
considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat
recursul declarat de reclamanta SC C.I. SA prin administrator judiciar T.A.
SPRL București împotriva Încheierii din 25 octombrie 2010 pronunțată de Curtea
de Apel București, secția a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat
recursul declarat de reclamanta SC C.I. SA prin administrator judiciar T.A.
SPRL București împotriva Încheierii din 25 octombrie 2010 pronunțată de Curtea
de Apel București, secția a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 23 martie 2011.