ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1119/2011

Prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, la data de 12 noiembrie 2008 s-a admis cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de recurenta-pârâtă SC S.B. SRL în cauza privind judecarea cererilor de recurs formulate de recurentele-pârâte SC S.B. SRL și SC T.U. SA prin administrator judiciar SC A.L. IPURL București, împotriva Sentinței comerciale nr. 9060 din 10 iulie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC A.T.94 SRL București, SC U. SA Sighetul Marmației, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București și intimata-intervenientă SC S.V. SRL. În consecință s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 85/F/2006 al Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut în esență că radierea debitoarei SC T.U. SA, sub imperiul art. 25 din Legea nr. 26/1990 republicată, înaintea recuperării creanțelor în cadrul procedurii insolvenței ar crea prejudicii grave și ireversibile creditorilor, astfel că sunt incidente prevederile art. 244 alin. (1) C. proc. civ., impunându-se suspendarea până la soluționarea dosarului de insolvență. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta SC A.T.94 SRL București, criticând-o pentru nelegalitate, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente: Se arată de către recurentă că, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, actul de înființare al SC T. SA, respectiv hotărârea AGEA din 25 noiembrie 1999 de divizare totală a SC U. SA Sighetu Marmației, a fost declarat nul absolut, având ca efect și desființarea actelor subsecvente operațiunii de divizare și restabilirea situației anterioare, prin efectul legii.

Astfel, la momentul deschiderii procedurii insolvenței, debitoarea nu mai avea și nu poate avea nici în prezent o existență și funcționare legală, întrucât întregul activ și pasiv, precum și toate drepturile și obligațiile aferente au fost redistribuite prin efectul legii în patrimoniul societății „mamă”, respectiv SC U. SA Sighetu Marmației. Recurenta arată că fundamentul legal al cererii de radiere își are izvorul în dispozițiile art. 25 și 26 ale Legii nr. 26/1990, care sunt prevederi cu caracter special în raport de dispozițiile Legii nr. 85/2006, și reglementează activitatea de registru din prisma operării mențiunilor actualizate, opozabile direct comercianților.

De asemenea, prevederile art. 132 - 133 din Legea nr. 85/2006 reținute de instanța a cărei hotărâre este criticată, vizează modalitatea de derulare a procedurii insolvenței și nu asigură mijlocul sau instrumentul legal prin care o parte interesată poate solicita radierea unei societăți din registru, ceea ce urmărește în fapt creditorul procedurii fiind recuperarea creanțelor, iar nu radierea comerciantului. De aceea, recurenta arată că derularea procedurii insolvenței este „ținută” de clarificarea judecătorească a entității și personalității juridice a societății debitoare, iar nu invers, astfel că, în speță, nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 244 alin. (1) C. proc. civ., impunându-se respingerea cererii de suspendare.

Prin întâmpinare, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București susține că scopul acestei instituții este unul public, de a asigura opozabilitatea actelor și faptelor comercianților, contribuind la stabilitatea circuitului civil, neavând un interes propriu, fiind doar un organ de executare a hotărârilor judecătorești. De asemenea, intimata SC S.B. SRL, prin scriptul intitulat „note de ședință” a invocat inadmisibilitatea recursului, conform art. 244 1 alin. (1) teza finală C. proc. civ., conform căruia încheierea de suspendare pronunțată în recurs nu poate fi atacată cu recurs. Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac a recursului în speță, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., aceasta urmează a fi respinsă în considerarea dispozițiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, conform cărora „Secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție soluționează și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nici o altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel”. În urma analizării motivelor invocate pe fondul cererii de recurs, se va reține că sunt nefondate, pentru următoarele considerente: SC T.U. SA a luat ființă în urma procesului de divizare totală a SC U. SA Sighetu Marmației, care astfel și-a pierdut personalitatea juridică, prin înființarea a două societăți, cu personalitate juridică distinctă: SC T.U.

SA și SC C.1 SRL. Dobândind calitatea de subiect de drept, urmare a acestei operațiuni de divizare, entitățile juridice nou-create au intrat în raporturi juridice cu alți subiecți de drept, dobândind drepturi și asumându-ți obligații proprii. Ulterior, prin Decizia nr. 7528 din 10 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție s-a constatat nulitatea hotărârii AGEA din 25 noiembrie 1999 de divizare totala a SC U. SA Sighetu Marmației, ca act care a stat la baza înmatriculării SC T.U. SA. Însă, anterior promovării acțiunii de radiere din registrul comerțului -prin efectul hotărârii judecătorești irevocabile de constatare a nulității actului de înființare- SC T.U. SA a intrat în procedura specială a insolvenței pe motivul incapacității de plată.

Creditorilor debitoarei, terților de bună-credință cu care aceasta a intrat în raporturi juridice de drept civil după înființare și dobândirea de personalitate juridică și cărora le sunt opozabile înregistrările din registrul comerțului de la data încheierii raporturilor juridice nu le poate fi opusă, acum, după 4-5 ani de la constatarea nulității actului de înființare al debitoarei, acțiunea prin care se urmărește dispariția subiectului de drept de la care se urmărește recuperarea creanțelor, pe calea specială instituită în favoarea lor de Legea nr. 85/2006, prin valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul său.

Pe de altă parte, din perspectiva interesului recurentei în finalizarea demersului său judiciar, se va reține împrejurarea că pronunțarea unei soluții de reorganizare a debitoarei, ar profita pe de o parte acoperirii creanțelor, fără ca, în final, recurenta SC A.T.94 SRL București să fie lipsită de posibilitatea repunerii în discuție a cererii sale de radiere ca efect al nulității. De asemenea, în varianta valorificării bunurilor debitoarei urmare a declarării falimentului se produce și radierea societății aflate în dificultate financiară, scop urmărit de recurentă prin cererea sa în Dosarul nr. 27892.9060/3/2006. În ceea ce privește referirea în recurs la prevederile art. 132 - 133 din Legea nr. 85/2006 se va reține că invocarea acestora s-a realizat de partea care a solicitat suspendarea dosarului, fără ca ele să sprijine argumentația instanței de judecată, cum greșit s-a arătat în motivele de recurs.

În baza acestor considerente, nefiind fondat și constatându-se că instanța a aplicat în mod legal dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. se va menține măsura suspendării pronunțate prin Încheierea din 12 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 85/F/2006 al Tribunalului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.T.94 SRL București împotriva Încheierii din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2011.