ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1119/2011

Prin încheierea

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, la data de 12

noiembrie 2008 s-a admis cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de

recurenta-pârâtă SC S.B. SRL în cauza privind judecarea cererilor de recurs

formulate de recurentele-pârâte SC S.B. SRL și SC T.U. SA prin administrator

judiciar SC A.L. IPURL București, împotriva Sentinței comerciale nr. 9060 din 10

iulie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în

contradictoriu cu intimata-reclamantă SC A.T.94 SRL București, SC U. SA Sighetul

Marmației, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București și

intimata-intervenientă SC S.V. SRL. În consecință s-a dispus suspendarea

judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul

Dosarului nr. 85/F/2006 al Tribunalului Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de recurs a reținut în esență că radierea debitoarei SC

T.U. SA, sub imperiul art. 25 din Legea nr. 26/1990 republicată, înaintea

recuperării creanțelor în cadrul procedurii insolvenței ar crea prejudicii

grave și ireversibile creditorilor, astfel că sunt incidente prevederile art. 244

alin. (1) C. proc. civ., impunându-se suspendarea până la soluționarea

dosarului de insolvență.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs reclamanta SC A.T.94 SRL București, criticând-o

pentru nelegalitate, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele

considerente:

Se arată de către

recurentă că, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, actul de înființare al

SC T. SA, respectiv hotărârea AGEA din 25 noiembrie 1999 de divizare totală a SC

U. SA Sighetu Marmației, a fost declarat nul absolut, având ca efect și

desființarea actelor subsecvente operațiunii de divizare și restabilirea

situației anterioare, prin efectul legii.

Astfel, la momentul

deschiderii procedurii insolvenței, debitoarea nu mai avea și nu poate avea

nici în prezent o existență și funcționare legală, întrucât întregul activ și

pasiv, precum și toate drepturile și obligațiile aferente au fost redistribuite

prin efectul legii în patrimoniul societății „mamă”, respectiv SC U. SA Sighetu

Marmației.

Recurenta arată că

fundamentul legal al cererii de radiere își are izvorul în dispozițiile art. 25

și 26 ale Legii nr. 26/1990, care sunt prevederi cu caracter special în raport

de dispozițiile Legii nr. 85/2006, și reglementează activitatea de registru din

prisma operării mențiunilor actualizate, opozabile direct comercianților.

De asemenea,

prevederile art. 132 - 133 din Legea nr. 85/2006 reținute de instanța a cărei

hotărâre este criticată, vizează modalitatea de derulare a procedurii

insolvenței și nu asigură mijlocul sau instrumentul legal prin care o parte

interesată poate solicita radierea unei societăți din registru, ceea ce

urmărește în fapt creditorul procedurii fiind recuperarea creanțelor, iar nu

radierea comerciantului.

De aceea, recurenta

arată că derularea procedurii insolvenței este „ținută” de clarificarea

judecătorească a entității și personalității juridice a societății debitoare,

iar nu invers, astfel că, în speță, nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.

244 alin. (1) C. proc. civ., impunându-se respingerea cererii de suspendare.

Prin întâmpinare,

Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București susține că

scopul acestei instituții este unul public, de a asigura opozabilitatea actelor

și faptelor comercianților, contribuind la stabilitatea circuitului civil,

neavând un interes propriu, fiind doar un organ de executare a hotărârilor

judecătorești.

De asemenea, intimata

SC S.B. SRL, prin scriptul intitulat „note de ședință” a invocat

inadmisibilitatea recursului, conform art. 244

1

alin. (1) teza

finală C. proc. civ., conform căruia încheierea de suspendare pronunțată în

recurs nu poate fi atacată cu recurs.

Analizând cu

prioritate excepția inadmisibilității căii de atac a recursului în speță,

potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aceasta urmează a fi respinsă în

considerarea dispozițiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind

organizarea judiciară, conform cărora „Secțiile Înaltei Curți de Casație și

Justiție soluționează și recursurile declarate împotriva hotărârilor

nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi

atacate pe nici o altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața

curților de apel”.

În urma analizării

motivelor invocate pe fondul cererii de recurs, se va reține că sunt nefondate,

pentru următoarele considerente:

SC T.U. SA a luat

ființă în urma procesului de divizare totală a SC U. SA Sighetu Marmației, care

astfel și-a pierdut personalitatea juridică, prin înființarea a două societăți,

cu personalitate juridică distinctă: SC T.U. SA și SC C.1 SRL.

Dobândind calitatea

de subiect de drept, urmare a acestei operațiuni de divizare, entitățile juridice

nou-create au intrat în raporturi juridice cu alți subiecți de drept, dobândind

drepturi și asumându-ți obligații proprii.

Ulterior, prin Decizia

nr. 7528 din 10 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție s-a constatat

nulitatea hotărârii AGEA din 25 noiembrie 1999 de divizare totala a SC U. SA Sighetu

Marmației, ca act care a stat la baza înmatriculării SC T.U. SA.

Însă, anterior

promovării acțiunii de radiere din registrul comerțului -prin efectul hotărârii

judecătorești irevocabile de constatare a nulității actului de înființare- SC

T.U. SA a intrat în procedura specială a insolvenței pe motivul incapacității

de plată.

Creditorilor

debitoarei, terților de bună-credință cu care aceasta a intrat în raporturi

juridice de drept civil după înființare și dobândirea de personalitate juridică

și cărora le sunt opozabile înregistrările din registrul comerțului de la data

încheierii raporturilor juridice nu le poate fi opusă, acum, după 4-5 ani de la

constatarea nulității actului de înființare al debitoarei, acțiunea prin care

se urmărește dispariția subiectului de drept de la care se urmărește

recuperarea creanțelor, pe calea specială instituită în favoarea lor de Legea nr.

85/2006, prin valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul său.

Pe de altă parte, din

perspectiva interesului recurentei în finalizarea demersului său judiciar, se

va reține împrejurarea că pronunțarea unei soluții de reorganizare a

debitoarei, ar profita pe de o parte acoperirii creanțelor, fără ca, în final,

recurenta SC A.T.94 SRL București să fie lipsită de posibilitatea repunerii în

discuție a cererii sale de radiere ca efect al nulității. De asemenea, în

varianta valorificării bunurilor debitoarei urmare a declarării falimentului se

produce și radierea societății aflate în dificultate financiară, scop urmărit

de recurentă prin cererea sa în Dosarul nr. 27892.9060/3/2006.

În ceea ce privește

referirea în recurs la prevederile art. 132 - 133 din Legea nr. 85/2006 se va

reține că invocarea acestora s-a realizat de partea care a solicitat suspendarea

dosarului, fără ca ele să sprijine argumentația instanței de judecată, cum

greșit s-a arătat în motivele de recurs.

În baza acestor

considerente, nefiind fondat și constatându-se că instanța a aplicat în mod

legal dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. se va menține măsura

suspendării pronunțate prin Încheierea din 12 noiembrie 2008 a Curții de Apel

București, până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 85/F/2006 al

Tribunalului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC A.T.94 SRL București împotriva Încheierii

din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială,.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2011.