ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1727/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 19

din 14 iulie 2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera

de Comerț, Industrie și Agricultură Sibiu în Dosarul nr. 17/2009 a fost

respinsă ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă

reconvețională SC A.R. SRL Oradea și s-a admis în parte acțiunea formulată de

pârâta reclamantă reconvențională SC T.T.T. SRL Sibiu, fiind obligată pârâta

reconvențională să plătească reclamantei reconvenționale suma de 18.879,93 RON

penalități.

Totodată, au fost

compensate cheltuielile de judecată și a fost obligată pârâta reclamantă

reconvențională SC T.T.T. SRL să plătească reclamantei pârâtă reconvențională

SC A.R. SRL suma de 2.150 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

hotărâri, SC A.R. SRL Oradea a formulat acțiune în anulare, solicitând să fie

anulată, să fie admisă acțiunea, astfel cum a fost precizată și să se respingă în

totalitate cererea reconvențională cu cheltuieli de judecată.

Prin Încheierea din 7

octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, s-a

suspendat judecarea cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, iar prin Încheierea

din 26 ianuarie 2011, aceeași instanță a respins cererea formulată de

reclamanta SC A.R. SRL Oradea pentru repunerea pe rol a cauzei ce formează

obiectul Dosarului nr. 1102/57/2009 și a menținut măsura suspendării cauzei

dispusă prin Încheierea din data de 7 octombrie 2009, pronunțată în același

dosar.

Pentru a pronunța cea

de-a doua încheiere mai sus menționată, instanța a reținut că întrucât

împotriva SC T.T.T. SRL s-a deschis procedura generală de insolvență prin

Încheierea comercială nr. 33/CC din 13 august 2009 pronunțată de judecătorul

sindic în Dosarul nr. 2909/85/2000 al Tribunalului Sibiu, iar procedura se afla

în curs, motivul suspendării subzistă, - condiții în care nu se poate reveni

asupra măsurii dispuse prin Încheierea interlocutorie din 7 octombrie 2009.

Împotriva

încheierilor din 7 octombrie 2009 și din 26 ianuarie 2011, pronunțate de Curtea

de Apel Alba Iulia, secția comercială, a declarat recurs reclamanta SC A.R. SRL

Oradea, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. și

solicitând admiterea acestuia și, în consecință, modificarea în parte a

încheierilor recurate, în sensul reluării judecății acțiunii în anulare ce face

obiectul prezentului dosar, în ce privește cererea reconvențională formulată de

intimata SC T.T.T. SRL.

În susținerea

recursului, recurenta apreciază că măsura suspendării dispusă de către instanță

este doar parțial corectă în sensul că acțiunea în anulare trebuia suspendată

doar în ceea ce privește cererea arbitrală principală pe care ea a formulat-o,

nu și cererea reconvențională a pârâtei SC T.T.T. SRL.

Asta deoarece, doar

cererea principală urmărește realizarea unei creanțe asupra debitorului intrat

în insolvență, intrând astfel sub incidența art. 36 din Legea 85/2006, în timp

ce, dimpotrivă, cererea reconvențională vizează o pretinsă creanță împotriva

sa, astfel încât judecarea ei nu trebuia suspendată, soluția legală care s-ar

fi impus fiind disjungerea și judecarea ei în continuare, or, prin încheierea

din 26 ianuarie 2011, instanța a respins cererea de reluare a judecării cauzei.

Recursul nu este

fondat.

Din examinarea actelor

dosarului, se constată următoarele:

Prin încheierea din 7

octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1102/57/2009, Curtea de Apel Alba

Iulia a dispus suspendarea judecării cauzei, apreciind că sunt incidente dispozițiile

art. 36 din Legea nr. 85/2006, determinat de împrejurarea că împotriva pârâtei

SC T.T.T. SRL Sibiu s-a deschis procedura insolvenței în Dosarul nr. 2902/85/2009

al Tribunalului Sibiu.

Curtea de Apel Alba

Iulia, constatând că motivul suspendării subzistă, procedură insolvenței

aflându-se în curs de desfășurare, în mod corect prin Încheierea din 26

ianuarie 2011 a respins cererea reclamantei SC A.R. SRL Oradea de repunere a

cauzei pe rol, menținând măsura suspendării astfel cum a fost dispusă prin Încheierea

din 7 octombrie 2009.

Aceasta, cu atât mai

mult cu cât, se observă că Hotărârea nr. 19 din 14 iulie 2009 pronunțată de

instanța arbitrală a fost atacată în întregul ei, existând interdependență

între soluționarea cererii principale și cererii reconvenționale, instanța

urmând a se pronunța de asemenea și asupra cheltuielilor de judecată compensate

parțial prin hotărârea arbitrală.

Astfel fiind, se

reține că susținerile recurentei în sensul că s-ar fi impus suspendarea numai

în ce privește acțiunea principală, în timp ce cererea reconvențională trebuia

disjunsă și continuată judecarea acesteia nu sunt întemeiate, din cele mai sus

arătate rezultând cu prisosință că disjungerea unei părți din calea de atac a

acțiunii în anulare este inadmisibilă.

În consecință,

constatându-se că recurenta nu a exprimat nicio critică întemeiată care să

justifice modificarea încheierilor recurate, acestea vor fi menținute ca fiind

legale și se va respinge recursul declarat în cauză de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC A.R. SRL Oradea împotriva Încheierilor din 7

octombrie 2009 și 26 ianuarie 2011 ale Curții de Apel Alba Iulia, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 mai 2011.