ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1727/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 19 din 14 iulie 2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Sibiu în Dosarul nr. 17/2009 a fost respinsă ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă reconvețională SC A.R. SRL Oradea și s-a admis în parte acțiunea formulată de pârâta reclamantă reconvențională SC T.T.T. SRL Sibiu, fiind obligată pârâta reconvențională să plătească reclamantei reconvenționale suma de 18.879,93 RON penalități. Totodată, au fost compensate cheltuielile de judecată și a fost obligată pârâta reclamantă reconvențională SC T.T.T. SRL să plătească reclamantei pârâtă reconvențională SC A.R.

SRL suma de 2.150 RON cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri, SC A.R. SRL Oradea a formulat acțiune în anulare, solicitând să fie anulată, să fie admisă acțiunea, astfel cum a fost precizată și să se respingă în totalitate cererea reconvențională cu cheltuieli de judecată. Prin Încheierea din 7 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, s-a suspendat judecarea cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, iar prin Încheierea din 26 ianuarie 2011, aceeași instanță a respins cererea formulată de reclamanta SC A.R. SRL Oradea pentru repunerea pe rol a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1102/57/2009 și a menținut măsura suspendării cauzei dispusă prin Încheierea din data de 7 octombrie 2009, pronunțată în același dosar.

Pentru a pronunța cea de-a doua încheiere mai sus menționată, instanța a reținut că întrucât împotriva SC T.T.T. SRL s-a deschis procedura generală de insolvență prin Încheierea comercială nr. 33/CC din 13 august 2009 pronunțată de judecătorul sindic în Dosarul nr. 2909/85/2000 al Tribunalului Sibiu, iar procedura se afla în curs, motivul suspendării subzistă, - condiții în care nu se poate reveni asupra măsurii dispuse prin Încheierea interlocutorie din 7 octombrie 2009. Împotriva încheierilor din 7 octombrie 2009 și din 26 ianuarie 2011, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a declarat recurs reclamanta SC A.R. SRL Oradea, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ. și solicitând admiterea acestuia și, în consecință, modificarea în parte a încheierilor recurate, în sensul reluării judecății acțiunii în anulare ce face obiectul prezentului dosar, în ce privește cererea reconvențională formulată de intimata SC T.T.T. SRL. În susținerea recursului, recurenta apreciază că măsura suspendării dispusă de către instanță este doar parțial corectă în sensul că acțiunea în anulare trebuia suspendată doar în ceea ce privește cererea arbitrală principală pe care ea a formulat-o, nu și cererea reconvențională a pârâtei SC T.T.T. SRL.

Asta deoarece, doar cererea principală urmărește realizarea unei creanțe asupra debitorului intrat în insolvență, intrând astfel sub incidența art. 36 din Legea 85/2006, în timp ce, dimpotrivă, cererea reconvențională vizează o pretinsă creanță împotriva sa, astfel încât judecarea ei nu trebuia suspendată, soluția legală care s-ar fi impus fiind disjungerea și judecarea ei în continuare, or, prin încheierea din 26 ianuarie 2011, instanța a respins cererea de reluare a judecării cauzei. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele: Prin încheierea din 7 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1102/57/2009, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus suspendarea judecării cauzei, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, determinat de împrejurarea că împotriva pârâtei SC T.T.T.

SRL Sibiu s-a deschis procedura insolvenței în Dosarul nr. 2902/85/2009 al Tribunalului Sibiu. Curtea de Apel Alba Iulia, constatând că motivul suspendării subzistă, procedură insolvenței aflându-se în curs de desfășurare, în mod corect prin Încheierea din 26 ianuarie 2011 a respins cererea reclamantei SC A.R. SRL Oradea de repunere a cauzei pe rol, menținând măsura suspendării astfel cum a fost dispusă prin Încheierea din 7 octombrie 2009. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, se observă că Hotărârea nr. 19 din 14 iulie 2009 pronunțată de instanța arbitrală a fost atacată în întregul ei, existând interdependență între soluționarea cererii principale și cererii reconvenționale, instanța urmând a se pronunța de asemenea și asupra cheltuielilor de judecată compensate parțial prin hotărârea arbitrală.

Astfel fiind, se reține că susținerile recurentei în sensul că s-ar fi impus suspendarea numai în ce privește acțiunea principală, în timp ce cererea reconvențională trebuia disjunsă și continuată judecarea acesteia nu sunt întemeiate, din cele mai sus arătate rezultând cu prisosință că disjungerea unei părți din calea de atac a acțiunii în anulare este inadmisibilă. În consecință, constatându-se că recurenta nu a exprimat nicio critică întemeiată care să justifice modificarea încheierilor recurate, acestea vor fi menținute ca fiind legale și se va respinge recursul declarat în cauză de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.R. SRL Oradea împotriva Încheierilor din 7 octombrie 2009 și 26 ianuarie 2011 ale Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2011.