ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2551/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 89 din 25 ianuarie 2017, Tribunalul Timiș a respins excepția tardivității precizării de acțiune, excepția de lucru judecat, parțială, excepția prescripției; a admis excepția lipsei calității procesual pasive a S.C. A. S.R.L. față de capătul de cerere reconvențională precizată reprezentând pierderea suferită ca urmare a imposibilității de implementare a proiectului modernizare Cramă depus la APDRP sub nr. x din 31 martie 2011, în cuantum de 1.159.411,8 RON; a admis excepția lipsei calității procesual pasive a S.C. B. S.R.L. față de capătul de cerere reconvențională reprezentând contravaloare stâlpi de capăt în cuantum de 20.682 euro; a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele S.C. B. S.R.L. și A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., având ca obiect pretenții; a obligat pârâta-reclamantă reconvențională S.C. C. S.R.L. la plata către reclamanta S.C. A. S.R.L. a sumei 157.719,66 euro în echivalent RON la data plății efective, cu titlu de debit restant, precum și a dobânzii legale aferente calculată de la data de 31 august 2010 și până la plata efectivă a debitului, conform art. 4 din O.G. nr. 9/2000; a obligat pârâta-reclamantă reconvențională S.C. C. S.R.L. la plata către reclamanta S.C. B. S.R.L. a sumei 47.228,19 euro în echivalent RON la data plății efective, cu titlu de debit restant, precum și a dobânzii legale aferente calculată de la data de 31 august 2010 și până la plata efectivă a debitului, conform art. 4 din O.G. nr. 9/2000; a respins cererea reconvențională precizată formulată de reclamanta reconvențională S.C. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele reconvenționale S.C. B. S.R.L. și S.C. A. S.R.L., având ca obiect pretenții, ca neîntemeiată; a obligat pârâta-reclamantă reconvențională S.C. C. S.R.L. la plata către reclamanta S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 5946,64 RON și față de S.C. A. S.R.L. a sumei de 11.347,13 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în esență următoarele:

Excepția tardivității precizărilor repetate ale acțiunii formulate de S.C. C. S.R.L. sub forma cererii reconvenționale, a fost respinsă deoarece acestea au strânsă legătură cu cererile de chemare în judecată, pentru soluționarea lor se administrează același material probator, precizările rezultând ca urmare a administrării expertizelor în agricultură și, respectiv contabilă.

Prin hotărârea irevocabilă pronunțată în dosarul nr. x/2011 Tribunalul Timiș, a admis cererea de obligare a S.C. D. S.R.L. la plata către reclamanta reconvențională din prezentul dosar a sumei reprezentând prejudiciul suferit compus din: furnizarea de viță de vie fără viață, contravaloarea lucrărilor agricole la vița de vie fără viață și a tratamentelor aplicate, profitul net nerealizat pentru 2 ani; a respins acțiunea față de S.C. B. S.R.L.

Dosarul cu număr de mai sus a avut ca obiect aceeași cerere de chemare în judecată ca și prezentul dosar, cerere anulată ca netimbrată și cererea reconvențională a S.C. C. S.R.L. privind obligarea B. în solidar cu S.C. D. S.R.L. la plata sumei de 90.000 euro reprezentând prejudiciul suferit.

Prin decizia civilă nr. 2108 din 10 iunie 2014 s-a reținut că S.C. B. S.R.L. nu era parte în contractul semnat de S.C. C. S.R.L. cu S.C. D. S.R.L., astfel încât nu se poate analiza răspunderea acesteia față de materialul săditor ce făcea obiectul contractului supus analizei instanței.

Ca atare, nu se face nicio referire la facturile fiscale ce fac obiectul prezentei cauze, astfel încât să se poată vorbi despre putere de lucru judecat.

În dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Timiș s-a analizat răspunderea societății S.C. D. S.R.L. pentru contractul nr. x din 2009, fără a se face referire la contractul în formă simplificată, rezultat din facturile fiscale emise de către S.C. B. S.R.L. pentru butașii de vie furnizați, aspect ce trebuie analizat în prezenta cauză dedusă judecății.

Între excepția neexecutării contractului și cererea reconvențională există o strânsă legătură, deoarece S.C. C. S.R.L. urmărește a dovedi că pagubele ce i s-au produs se datorează neexecutării corespunzătoare din partea reclamantelor a obligațiilor asumate, fiind furnizate produse necorespunzătoare din punct de vedere tehnic.

Dacă instanța stabilește ca fiind dovedită excepția neexecutării corespunzătoare a contractului, în mod accesoriu, trebuie să admită cererea reconvențională a pârâtei.

A fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a S.C. A. S.R.L. față de capătul de cerere reconvențională precizată reprezentând pierderea suferită ca urmare a imposibilității de implementare a proiectului de modernizare Cramă depus la APDRP sub nr. x din 31 martie 2011, în cuantum de 1.159.411,8 RON, deoarece această pârâtă reconvențională nu a formulat cerere privind deschiderea procedurii insolvenței față de reclamanta reconvențional, aspect ce se consideră a fi cauza prejudiciului produs.

Excepția lipsei calității procesual pasive a S.C. B. S.R.L. față de capătul de cerere reconvențională reprezentând contravaloare stâlpi de capăt în cuantum de 20.682 euro, a fost admisă, deoarece această pârâtă reconvențional nu este parte în contractul de furnizare stâlpi.

Între S.C. A. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. s-au derulat relații comerciale constând în furnizarea de stâlpi și alte materiale, fiind emise facturi fiscale.

Reclamanta reconvențional nu a putut dovedi că S.C. A. S.R.L. ar fi furnizat stâlpi de calitate inferioară și astfel nu și-ar fi executat contractul asumat sau că ar fi produs prejudicii reclamantei reconvențional, astfel că acțiunea formulată de către această reclamantă a fost admisă și corespunzător, respinsă cererea reconvențională.

SC B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. au derulat relații comerciale constând în furnizarea de butași viță de vie de diferite soiuri în valoare totală de 139.444,91 euro.

Din raportul de expertiză viticolă rezultă că o cantitate de 50,7% din butașii de vie plantați nu se mai găseau la fața locului în anul 2012, adică după 2 ani de la plantare și furnizare de către reclamanta S.C. B. S.R.L.

În ceea ce privește cauzele existenței acestui procent de vițe de vie neroditoare, acestea sunt multiple neputându-se stabili ca și cauză exclusivă calitate inferioară a materialului roditor sau existența unor vicii ascunse, așadar reclamanta reconvențional nu face dovada vinovăției S.C. B. S.R.L. în neîndeplinirea obligației corelative.

În privința vinovăției aceleiași reclamante față de presupusul prejudiciu ce i s-ar fi adus pârâtei S.C. C. S.R.L., ca urmare a pierderii suferite prin imposibilitatea implementării Proiectului modernizare Crama depus la APDRP sub nr. x din 31 martie 2011, s-a reținut că nu este dovedită.

Reclamanta S.C. B. S.R.L. a formulat cerere privind deschiderea procedurii insolvenței față de S.C. C. S.R.L., însă nu s-a putut reține că exercitarea unei acțiuni în justiție pentru realizarea unui drept al său ar putea fi considerată acțiune cu caracter ilicit, fără a se dovedi că a urmărit în mod exclusiv crearea pentru prejudiciat a stării de imposibilitatea implementării Proiectului modernizare Crama depus la APDRP sub nr. x din 31 martie 2011.

A fost admisă cererea de chemare în judecată și s-a acordat dobânda legală, deoarece există o creanță comercială care este de drept purtătoare de dobânzi, respingându-se cererea reconvențională.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta S.C. C. S.R.L. solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii pronunțate în primă instanță, în sensul respingerii acțiunii introductive și admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost formulată și precizată.

Prin decizia civilă nr. 62 din 8 februarie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a respins apelul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 89 din 25 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul Timiș; a obligat pârâta la următoarele sume de bani reprezentând cheltuieli de judecată în apel; 1000 euro către reclamanta S.C. B. S.R.L. (Italia) și 5000 euro către reclamanta S.C. A. S.R.L. (Italia).

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut în esență următoarele:

Pârâta apelantă susține prin motivele de apel că facturile emise de reclamantă nu au fost transmise niciodată pârâtei, că nu au fost expediați către pârâtă toți șpalierii care au fost contractați și că ar fi primit stâlpi de calitate inferioară.

Curtea a reținut că din probele de la dosar, respectiv din înscrisurile depuse la dosar de reclamanta S.C. A. S.R.L. rezultă că pârâta a semnat de primire CMR care însoțea marfa livrată fără rezerve, fără să invoce în termenul prevăzut de art. 30 din Convenția CMR 1956, lipsa vreunor stâlpi sau calitatea inferioară a acestora.

Din dosarul depus la APIA prin care pârâta S.C. C. S.R.L. a obținut fonduri europene nerambursabile rezultă fără echivoc că lucrarea constând în plantația de viță de vie corespunde standardelor de calitate și cantitate pe suprafața de 40,53 ha, fiind respectat proiectul, motiv pentru care APIA a achitat integral fondurile europene.

Pârâta nu a dovedit că S.C. A. S.R.L. ar fi furnizat stâlpi de calitate inferioară și astfel nu și-ar fi executat contractul asumat sau că ar fi produs prejudicii pârâtei, astfel că în mod corect acțiunea formulată de către această reclamantă a fost admisă și, în mod corespunzător, respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtă.

C. S.R.L. a realizat o plantație de viță de vie în conformitate cu planul individual nr. x/2009 aprobat de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin APIA prin programul de reconversie viticolă aprobat prin Ordinul MADR nr. 247/2008 modificat prin Ordinul MADR nr. 269/2009, iar relațiile comerciale cu reclamanta S.C. B. S.R.L. au fost determinate de acest proiect.

Pârâta S.C. C. S.R.L. a susținut prin motivele de apel că reclamanta S.C. B. S.R.L. nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa, remițând pârâtei produse care nu sunt de calitate corespunzătoare, respectiv s-au livrat butași de vie fără viață.

Procentul de vițe de vie neprinse este de 49,3%, iar în ceea ce privește cauzele existenței acestui procent de vițe de vie neroditoare, s-a concluzionat de expert că acestea sunt multiple, neputându-se stabili ca și cauză exclusivă calitatea inferioară a materialului roditor sau existența unor vicii ascunse, așadar pârâta nu a făcut dovada că reclamanta S.C. B. S.R.L. nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa.

Marfa a fost livrată direct societății C. S.R.L., iar facturile au fost acceptate la plată, întrucât pârâta S.C. C. S.R.L. a achitat parțial valoarea lor și le-a prezentat la APIA în vederea obținerii fondurilor nerambursabile prezentând la recepția lucrărilor de către APIA documente de atestare a calității pentru produsele livrate, fără de care nu ar fi beneficiat de aceste fonduri.

În ceea ce privește vinovăția aceleiași reclamante față de presupusul prejudiciu ce i s-ar fi adus pârâtei S.C. C. S.R.L., ca urmare a pierderii suferite prin imposibilitatea implementării Proiectului modernizare Crama depus la APDRP sub nr. x din 31 martie 2011, s-a reținut în mod corect de prima instanță că aceasta nu este dovedită.

Reclamanta S.C. B. S.R.L. a formulat cerere privind deschiderea procedurii insolvenței față de S.C. C. S.R.L., însă nu se poate reține că exercitarea unei acțiuni în justiție pentru realizarea unui drept ar putea fi considerată acțiune cu caracter ilicit, fără a se dovedi că a urmărit în mod exclusiv crearea pentru prejudiciat a stării de imposibilitate a implementării Proiectului modernizare Crama depus la APDRP sub nr. x din 31 martie 2011.

Curtea de Apel a respins astfel apelul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. C. S.R.L., care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivele de recurs se arată următoarele:

În ceea ce privește relația contractuală dintre pârâta-recurentă și societatea A., instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, motivând admiterea pretențiilor societății A. prin prisma faptului că nu s-a dovedit furnizarea unor stâlpi de calitate inferioară.

În realitate, nu au fost remiși stâlpii de capăt, ci șpalierii intermediari în locul acestora, astfel că a fost invocată excepția de neexecutare a contractului, ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare de către vânzătoare a obligației asumate.

Expertul E. arată în raport:

"Deoarece mulți stâlpi intermediari sunt îndoiți, torsionați, oxidați sau smulși, pot să afirm că aceștia nu sunt de cea mai bună calitate, pe piața de profit existând stâlpi net superiori calitativ".

Instanța a interpretat greșit actul dedus judecății când a făcut trimitere la faptul că recurenta nu a dovedit că s-au livrat șpalieri de calitate inferioară, atâta timp cât problematica dedusă judecății viza faptul că nu au fost livrați de către societatea A. șpalierii de capăt, ci doar șpalierii intermediari. Pe de altă parte, inclusiv stâlpii intermediari furnizați sunt neconformi întrucât prezintă deficiențe majore.

Instanța a aplicat greșit legea în ce privește inexistența viciilor ascunse cu privire la butașii de viță de vie livrați de către societatea B. S.R.L.

Certificatul de calitate de care face vorbire instanța de judecată se întocmește imediat după ce are lor plantarea viței de vie și nu după trecerea unei perioade de timp necesare rodirii materialului săditor. Viciile ascunse ale materialului săditor nu se pot observa la momentul plantării acestora, ci după trecerea unei perioade de timp. În expertiza efectuată se menționează ca și cauză a neprinderii butașilor de viță de vie un material săditor necorespunzător.

Așa fiind, suntem în privința executării necorespunzătoare a obligațiilor stabilite în sarcina reclamanților, aceea de a livra materialul săditor corespunzător.

Instanța de apel nu a motivat decizia de respingere a apelului și față de cererea reconvențională sunt toate aspectele și pretențiile, ceea ce echivalează cu nemotivarea acesteia.

În cauză, A. S.R.L. și B. S.R.L. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de S.C. C. S.R.L.

Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind nefondat și acesta urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Recurenta invocă faptul că nu a recepționat cantitativ mărfurile ce formează obiectul prezentului litigiu, ceea ce nu a invocat pe parcursul litigiului și aceasta reprezintă critici cu privire la situația de fapt și nicidecum motive de nelegalitate a deciziei recurate.

De asemenea, recurenta invocă lipsurile calitative ale materialelor livrate.

Curtea de Apel a reținut în mod corect situația de fapt, respectiv recurenta a primit de la societățile intimate materiale și materii prime viticole și a realizat o plantație cu fonduri europene încasate de la APIA, instituție cu care s-au încheiat procesele-verbale de recepție cantitativă și calitativă fără obiecțiuni.

Criticile aduse de recurentă privesc aprecieri asupra probelor administrate în cauză și astfel, nu se încadrează în motivele de nelegalitate strict limitate la dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Curtea de Apel Timișoara a reținut în mod corect faptul că nu s-a dovedit în cauză culpa intimatelor B. S.R.L. și A. S.R.L. în ceea ce privește calitatea necorespunzătoare a materiilor prime livrate sau ale unor vicii ascunse.

Pârâta-recurentă a folosit materialele furnizate de societățile intimate la realizarea unei plantații de viță de vie, pentru amenajarea căreia a beneficiat de fonduri nerambursabile prin programul de reconversie viticolă derulat de Ministerul Agriculturii prin intermediul APIA.

La recepția lucrărilor de către APIA, pârâta-recurentă a prezentat documente de atestare a calității pentru produsele livrate, fără de care nu ar fi beneficiat de respectivele fonduri.

S-a constatat că plantația de viță de vie corespunde standardelor de calitate și cantitate pe suprafața de 40,53 ha fiind respectat proiectul, motiv pentru care APIA a achitat integral fondurile europene.

În ceea ce privește critica referitoare la nemotivarea deciziei recurate, aceasta este neîntemeiată.

Decizia Curții de Apel Timișoara respectă prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Astfel, motivarea este clară și nu se rezumă la o însușire de fapte și argumente, ci este în concordanță cu probele administrate. Aceasta răspunde în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de către părți și conduce în mod logic la soluția pronunțată.

Așa fiind, în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Criticile aduse deciziei recurate prin trimiterile la expertizele efectuate în cauză vizează aprecieri asupra probelor administrate și nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.. Ca atare, acestea sunt nefondate.

Față de aceste considerente, având în vedere faptul că nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 62 din 8 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2012. Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 iunie 2018.