ÎCCJ, decizie (scj.ro #145544)

Suspendarea executării vremelnice. Executare silita. Stoparea procedurii de executare silită.

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Executarea silită

Index alfabetic: executare vremelnică

-suspendare

-interesele debitorului

- interesele creditorului

-echilibru

C.proc.civ. din 1865, art. 280

Executarea silită este procedura prin mijlocirea căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge pe debitorul său, care nu-și execută de bunăvoie obligațiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a și le aduce la îndeplinire în mod silit, astfel că stoparea, chiar temporară, a procedurii de executare silită are caracter excepțional și trebuie să fie temeinic justificată.

Instanța are obligația de a asigura un just echilibru între interesele debitorului și interesele creditorului.

Deși situațiile în care se poate dispune suspendarea executării vremelnice în temeiul dispozițiilor art. 280 din vechiul C. proc. civ. nu sunt prevăzute în mod expres de legiuitor, aceste cazuri nu pot fi stabilite în mod arbitrar, ci în funcție de următoarele aspecte: în primul rând, trebuie avut în vedere prejudiciul sau inconvenientul serios și grav la care ar fi expus cel executat silit, iar în al doilea rând pertinența și gradul de temeinicie aparentă a criticilor invocate în susținerea cererii.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 192 din 31 ianuarie 2018

Prin încheierea din 23 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția a II-a Civilă a fost admisă cererea de suspendare formulată de pârâta-apelantă A. S-a dispus suspendarea executării sentinței civile nr. 89 din 25 ianuarie 2017, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/x/2012, până la soluționarea apelului declarat de pârâtă împotriva acesteia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că  prin sentința civilă nr. 89 din 25 ianuarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/x/2012, Tribunalul Timiș a respins excepțiile tardivității precizării de acțiune, excepția de lucru judecat parțială și excepția prescripției, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B. față de capătul de cerere reconvențională precizată, reprezentând pierderea suferită ca urmare a imposibilității de implementare a proiectului modernizare Cramă depus la APDRP sub nr. x din 31.03.2011, în cuantum de 1.159.411,8 lei și a admis excepția lipsei calității procesual pasive a C. față de capătul de cerere reconvențională reprezentând contravaloare stâlpi de capăt în cuantum de 20.682 euro. Totodată, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele C. și B., în contradictoriu cu pârâta A., având ca obiect pretenții, a obligat pârâta–reclamantă A. la plata către reclamanta B. a sumei 157.719,66 euro în echivalent lei la data plății efective, cu titlu de debit restant, precum și a dobânzii legale aferente, calculată de la data de 31.08.2010 și până la plata efectivă a debitului, conform art. 4 din OG nr. 9/2000. A obligat pârâta–reclamantă A. la plata către reclamanta C. a sumei 47.228,19 euro în echivalent lei la data plății efective, cu titlu de debit restant, precum și a dobânzii legale aferente, calculată de la data de 31.08.2010 și până la plata efectivă a debitului, conform art. 4 din OG nr. 9/2000. A respins cererea reconvențională precizată, formulată de pârâta-reclamantă A., în contradictoriu cu reclamantele-pârâte C. și B., având ca obiect pretenții, ca neîntemeiată, obligând pârâta–reclamantă A. la plata către reclamanta C. la plata sumei de 5946,64 lei și față de B. a sumei de 11.347,13 cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta A., înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 06.07.2017 sub nr. x/x/2012.

Prin cererea formulată la data de 23.10.2017 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/x/2017, pârâta A. a solicitat suspendarea executării sentinței civile nr. 89/25 ianuarie 2017, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/x/2012, până la soluționarea apelului declarat de pârâtă.

În ceea ce privește temeinicia cererii apelantei în această cauză, Curtea a apreciat că aceasta trebuie raportată la păstrarea dreptului pârâtei de a-și continua activitățile specifice și care prin simpla întârziere sau împiedicare a continuității lor ar conduce la cauzarea unor consecințe de ordin patrimonial și funcțional, ținând seama de domeniul activităților pe care aceasta le are de îndeplinit și de natura obligațiilor financiare aflate în sarcina sa în raport cu ceilalți parteneri contractuali, cu creditorii, salariații și bugetul statului.

Prin punerea în executare a sentinței civile nr. 89 din 25 ianuarie 2017 – așa cum s-a întâmplat în speță – este afectată esențial activitatea proprie a pârâtei. Prin finalizarea unei asemenea executări silite pârâta ar fi lipsită de  sume importante de bani, care fără a beneficia de susținerea principiului autorității de lucru judecat, sentința tribunalului fiind doar executorie, iar nu și definitivă, ar expune pârâta unei pagube cu caracter vremelnic, însă cu consecințe drastice pentru resursele sale financiare și continuitatea activităților proprii, inclusiv pentru păstrarea salariaților și plata drepturilor acestora.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele B. și C., motivele fiind, în esență, următoarele:

În speță, apelanta nu a învederat niciun motiv întemeiat care ar putea conduce la admiterea cererii de suspendare.

Hotărârea de suspendare este nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a art. 280, coroborat cu art. 403 din vechiul C. proc. civ. și a art. 720 alin. 2 din același cod.

Având în vedere că:

- hotărârea apelată este executorie, fiind supusă normelor de procedură reglementate de vechiul c. proc. civ.;

- această hotărâre s-a pronunțat în baza unui vast probatoriu administrat în cauză timp de aproximativ 5 ani;

- hotărârea se bucură de o autoritate de lucru judecat provizorie și de legitimitate care nu este înlăturată, printr-o probațiune pertinentă, de reclamanta-apelantă,

- toate probele administrate în dosarul de fond au condus în mod corect la pronunțarea hotărârii a cărei suspendare se solicită;

- apelanta - reclamantă nu a prezentat o motivație temeinică și justificată prin documente probatorii relevante, care să conducă instanța de apel la admiterea cererii de suspendare, aceasta reprezentând doar o excepție de la regula instituită de art. 720 pct. 8 din vechiul C. proc. civ.;

- hotărârile pronunțate în materie comercială în prima instanță sunt executorii conform art. 720 pct. 8, raționamentul instituirii textului de lege fiind bazat pe dinamica raporturilor comerciale, iar litigiul dintre părți s-a purtat pe fondul cauzei timp de 5 ani, recurenta solicită admiterea recursului, desființarea încheierii recurate și respingerea cererii de suspendare, ca fiind neîntemeiată și nedovedită.

Mai arată, de asemenea, recurenta că apelanta-reclamantă nu a motivat cererea de suspendare, a arătat numai că s-a început, în mod legal, executarea silită a unei hotărâri executorii, pronunțată după 5 ani de procese, nu a menționat ce prejudicii concrete ar fi aduse societății prin executarea silită demarată, susținând doar, în mod generic, faptul că hotărârea apelată ar fi nelegală.

Față de acest tip de motivare a cererii de suspendare, care practic atinge doar fondul cauzei supuse apelului, pronunțarea unei încheieri de suspendare apare ca fiind vădit nelegală.

Singurul prejudiciu în acest dosar este adus recurentelor, care timp de 5 ani au încercat să obțină un drept care li se cuvenea pentru livrarea unor produse și servicii legale și efectiv prestate.

Instanța de apel nu a analizat corect această susținere, care este dovedită prin mijloacele de probă existente la dosarul de fond, ci s-a limitat doar să suspende hotărârea apelată, pentru motive superficiale și nelegale.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 indice 1, coroborat cu art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ.

Prin concluziile scrise, intimata – pârâtă  A. a solicitat respingerea recursului, arătând că punerea în executare silită a sentinței civile nr. 89 din 25 ianuarie 2017 îi afectează activitatea, lipsind-o de sume importante, cu consecințe drastice asupra continuării activității, inclusiv pentru păstrarea salariaților și plata drepturilor acestora.

Hotărârea a cărei suspendare face obiectul cauzei a fost dată cu încălcarea prevederilor legale, cu interpretarea și aplicarea greșită a legii și a probelor existente la dosar, aceasta fiind lapidar motivată, fără a se baza pe niciun mijloc de probă.

Analizând motivele de recurs invocate, Înalta Curte a constatat că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Contrar celor reținute de Curtea de Apel Timișoara, se constată că, în speță, nu se impunea luarea măsurii suspendării executării sentinței civile nr. 89 din 25 ianuarie 2017 în temeiul dispozițiilor art. 280 din vechiul C. proc. civ.

Deși situațiile în care se poate dispune suspendarea executării vremelnice în temeiul dispozițiilor art. 280 din vechiul C. proc. civ., nu sunt stabilite în mod expres de legiuitor, aceste cazuri nu pot fi stabilite în mod arbitrar, ci trebuie să se țină cont de două aspecte: în primul rând trebuie avut în vedere prejudiciul sau inconvenientul serios și grav la care ar fi expus cel executat silit, iar în al doilea rând pertinența și gradul de temeinicie aparentă a criticilor invocate în susținerea cererii.

Totodată, executarea silită este procedura prin mijlocirea căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge pe debitorul său, care nu-și execută de bunăvoie obligațiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a și le aduce la îndeplinire în mod silit, astfel că stoparea, chiar temporară, a procedurii de executare silită are caracter excepțional și trebuie să fie temeinic justificată. În acest sens, este necesar a se sublinia că instanța are obligația de a asigura un just echilibru între interesele debitorului și interesele creditorului.

Or, în speță, pârâta A. nu a invocat motive temeinice în susținerea cererii, în sensul unei prejudicieri suferite prin continuarea executării silite împotriva sa de către reclamante și care ar fi greu de reparat sau imposibil de reparat în viitor sau prin observarea unei vădite nelegalități a procedurii execuționale pornite împotriva sa.

Motivele temeinice nu implică doar iminența efectuării unui act de executare silită, ci și caracterul verosimil al argumentelor aduse în sprijinul cererii, astfel că începerea executării silite împotriva pârâtei, fapt ce o afectează din punct de vedere patrimonial, nu este de natură să justifice luarea unei astfel de măsurii pe considerentul că activitatea acesteia ar fi afectată, inclusiv sub aspectul păstrării salariaților și al plății drepturilor acestora.

Prin urmare, nefiind îndeplinite condițiile dispozițiilor art. 280 din vechiul C. proc. civ., soluția ce se impune este aceea prevăzută de

art. 312

, raportat la art. 304 pct. 9 din același cod, respectiv de admitere a recursului, de modificare a încheierii din 23 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – Secția a II-a Civilă, în sensul respingerii cererii de suspendare  a executării sentinței civile nr. 89 din 25 ianuarie 2017, pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/x/2012, până la soluționarea apelului declarat împotriva acesteia.