ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 287/2015

Decizia nr. 287/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 54/CA/2010 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud la data de 19 februarie 2010, s-a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâta A., cu consecința respingerii, ca inadmisibilă, a acțiunii în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta SC B. SRL.

Prin Decizia civilă nr. 2353/2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în ședința publică din 12 octombrie 2010, a fost admis recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva sentinței civile mai sus menționată, aceasta fiind casată iar cauza trimisă spre rejudecare instanței de fond, în considerentele deciziei reținându-se că reclamanta a urmat procedura prealabilă, adresându-se ambelor pârâte - A. Bistrița-Năsăud și C. Bistrița.

Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Bistrița-Năsăud sub nr. x/112/2009*.

Prin sentința civilă nr. 1286 din 08 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în Dosar nr. x/112/2009*, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a A. Bistrița-Năsăud și a C., invocate în cauză de aceste pârâte.

S-a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 23 aprilie 2004 - 22 mai 2006, invocată de către pârâte.

S-a respins excepția inadmisibilității formulării petitelor nr. 2 și 3 din cererea de chemare în judecată precizată, invocată de pârâte.

S-a admis în parte, acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată și ulterior precizată de reclamanta SC B. SRL, reprezentată de administrator judiciar SCPI D. IPURL, în contradictoriu cu pârâtele A. Bistrița-Năsăud și C. Bistrița-Năsăud.

Au fost obligate pârâtele, în solidar, să restituie reclamantei suma de 16.256 lei cu titlu de T.V.A. în sold de plată la data de 23 mai 2008 și suma de 22.356 lei cu titlu de impozit pe profit în sold de plată la data de 23 mai 2008, precum și dobânda aferentă acestor sume ca se va calcula potrivit prevederilor art. 124 din O.G. nr. 92/2003 republicată privind C. proc. fisc., de la data de 23 mai 2008 până la data la care se vor restitui sau compensa, după caz, aceste sume.

S-au respins ca nefondate, celelalte cereri din acțiunea formulată și ulterior precizată de reclamantă.

S-a respins cererea de compensare a creanțelor fiscale formulată de reclamantă.

Au fost obligate pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei suma de 12.767 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta SC B. SRL și pârâta A. Maramureș.

Cererea de recurs a fost înregistrată la Curtea de Apel Cluj sub nr. x/33/2012.

În motivarea recursului s-a arătat că daunele solicitate privesc anii 2004 - 2008 și au un caracter comercial, fiind debile ale unei instituții - A., care a creat un prejudiciu major unui agent economic.

Recurenta SC B. SRL, reprezentantă legal prin calitate de administrator statutar, a depus la dosar scriptul intitulat „precizări la recurs”, prin care solicită admiterea recursului așa cum a fost declarat și obligarea în solidar a pârâtelor la plata sumelor rezultate din expertiză și detaliate în recurs, în principal în baza art. 998 si 999 C. civ.

A arătat că măsura dispusă de către pârâte, de reținere a unor importante sume din contul societății, a fost nelegală nerespectând procedurile impuse de C. proc. fisc., fără temei legal și în lipsa unui titlu valabil emis, toate formele de executare au fost nule. Consecința evidentă este aceea a suportării unei părți din prejudiciile produse, cele evidențiate în expertiza contabilă dispusă de instanță, pentru perturbarea întregii activități desfășurate de reclamantă după aprilie 2004.

De asemenea, se solicită ca instanța să aibă în vedere detalierea calculelor care au dus la suma ceruta prin recurs, depuse la termenul din 18 mai 2012, care au în vedere doua date diferite ca fiind "prima cerere de restituire", date de la care se calculează penalitățile conf. art. 124 C fiscal. Diferența nu este semnificativa, aceasta fiind de 5.524 lei (total de 549.524 lei dacă se apreciază prima cerere ca fiind cea din iulie 2004 și de 544.000 lei, dacă se ia în considerare confirmarea E. București din noiembrie 2005).

Recurenta a mai solicitat ca prin decizia pronunțată, să fie menționată obligativitatea actualizării tuturor sumelor cu indicele de inflație de la data de 31 martie 2011 (data până la care au fost calculate pretențiile în expertiză), până la data plății efective.

- inadmisibilitatea acțiunii pentru neîndeplinirea corespunzătoare a procedurii prealabile;

- inadmisibilitatea formulării in cadrul acțiunii precizate a capetelor de cerere nr. 2 și 3;

- lipsa calității procesuale pasive a pârâtei recurente A. Bistrița Năsăud;

- lipsa calității procesuale pasive a pârâtei-recurente C. în ceea ce privește obligarea la plată a pretențiilor formulate;

- tardivitatea modificării cererii introductive, în ceea ce privește petitul nr. 1 și 4 al acțiunii precizate cererii introductive;

- prescripția extinctivă a dreptului la acțiune, în ceea ce privesc pretențiile formulate de către reclamanta-intimată pentru perioada 23 aprilie 2004-22 mai 2006, prin raportare la data formulării prezentei acțiuni (22 mai 2009), iar într-un subsidiar mai îndepărtat, respingerea acțiunii precizate ca fiind neîntemeiată, pe cale de consecință, cu înlăturarea obligației pârâtelor la plata pretențiilor formulate întrucât, pe de o parte, se arată că nici prin acțiunea introductivă și nici prin precizarea de acțiune, reclamanta nu a indicat care pârâtă să fie obligată la plată, iar pe de alta parte, pretențiile formulate sunt nedatorate și nedovedite.

Prin Decizia civilă nr. 1561 din 11 februarie 2013, Curtea de apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a respins recursul formulat de reclamantă.

A admis recursul declarat de A. Bistrița-Năsăud în nume propriu și pentru C., împotriva sentinței civile nr. 1286 din 8 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/112/2009* al Tribunalului Bistrița-Năsăud pe care a modificat-o în parte, în sensul că respinge în întregime cererea de chemare în judecată precizată.

A menținut restul dispozițiilor sentinței recurate, respectiv cele privind soluționarea excepției.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurenta SC B. SRL, întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

În susținerea motivului de revizuire invocat, se arată că Decizia civilă nr. 1561 din 13 februarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/33/2012 este contrară Deciziei nr. 2353 din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul x/112/2009 cu ocazia soluționării cauzei în primul ciclu procesual al prezentei cauze.

Din cuprinsul cererii de revizuire, Înalta Curte reține că, în realitate, revizuenta se referă la o anumită contradictorialitate între considerentele celor două hotărâri judecătorești și nu între soluțiile pronunțate prin dispozitivul acestora.

Analizând mai întâi admisibilitatea cererii de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibilă, nefiind întrunită ipoteza textului legal prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este motiv de revizuire și atunci când „există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

Din economia textului citat, rezultă că acesta se referă la situația în care există două hotărâri definitive pronunțate în două cauze, având același obiect, purtate între aceleași părți, cele două hotărâri trebuind să soluționeze fondul și să fie contrare. Această interpretare a fost confirmată și de doctrina juridică afirmându-se constant că nu sunt îndeplinite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în acele cazuri în care soluțiile contradictorii au fost pronunțate în aceeași cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale determinate de căile de atac exercitate de părți.

Or, prin Decizia nr. 2353 din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în raport de care se invocă pretinsa contradictorialitate, s-a soluționat, în realitate, o fază procesuală a aceluiași litigiu, respectiv calea de atac a recursului, declarat de SC B. SRL, împotriva sentinței nr. 54/CA/2010 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în primul ciclu procesual, sentință care a fost casată și trimisă cauza spre rejudecare.

Prin urmare, Decizia nr. 2353/2010 a Curții de Apel Cluj nu este susceptibilă de a fi în contradicție cu Decizia nr. 1561/2013 a aceleiași instanțe, prin care s-a soluționat, în aceeași cauză, recursul declarat împotriva sentinței nr. 1286/2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud asupra fondului pricinii, în al doilea ciclu procesual, după trimiterea cauzei spre rejudecare prin Decizia nr. 2353/2010 a Curții de Apel Cluj.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în cauză nu există contrarietate de hotărâri, în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., având în vedere că cele două hotărâri invocate ca fiind potrivnice au fost pronunțate în una și aceeași cauză, pe parcursul a două cicluri procesuale succesive și în soluționarea unei singure cereri introductive de instanță, nefiind deci îndeplinite condițiile de admisibilitate astfel încât o va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de SC B. SRL Bistrița, prin lichidator judiciar SCPI D. SPRL împotriva Deciziei civile nr. 1561 din 11 februarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2015.