ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6943/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6943/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ reclamantul

Ș.I., în contradictoriu cu Uniunea Avocaților din România și E.Ș. - decanul

Baroului Hunedoara, a solicitat obligarea primului pârât la emiterea deciziei

de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, potrivit art. 16 alin.

(2) lit. b) din Legea 51/1995 republicată și obligarea în solidar a pârâților

la plata de daune morale în cuantum de 100.000 euro, în temeiul art. 11 și 13

din Legea nr. 29/1990.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că a formulat contestație împotriva Deciziei nr.

1306 din 22 martie 2002 a Comisiei permanente, arătând că testarea ce s-a

efectuat la Baroul Hunedoara este „eronată", făcută de asemenea natură

încât să fie imposibilă corelarea răspunsurilor date de candidați cu cele date

de către comisie. A solicitat Consiliului Uniunii să examineze legalitatea

deciziei Comisiei Permanente și să constate că îndeplinește condițiile pentru

primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, dar până în prezent nu a

obținut un răspuns.

A mai afirmat că de

această situație se face vinovat Decanul Baroului Hunedoara - membru al

Consiliului Uniunii Avocaților din România care nu a asigurat respectarea

prevederilor legale și care, prin acțiunile sale, a girat o stare de fapt de

natură să prejudicieze dreptul legitim primire în profesia de avocat.

A mai arătat că

solicită obligarea pârâților la plata daunelor morale în sumă 100.000 euro, pentru

refuzul de a-i satisface o cerere legală, pentru obstrucționarea soluționării

cererii sale și pentru falsificarea rezultatelor testărilor, cu deosebire a

celor din 2 februarie 2002.

Curtea de Apel Alba

Iulia, secția comercială, prin Sentința nr. 1 din 28 august 2002, a admis în

parte acțiunea și a obligat Uniunea Avocaților din România să înscrie pe

reclamant în profesia de avocat cu scutire de examen. A respins acțiunea față

de E.Ș. și celelalte capete de cerere ale acțiunii.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de

Legea nr. 51/1995 pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de

examen, astfel că refuzul de primire în Barou este nejustificat.

În privința cererii

de atragere a răspunderii pârâtului E.Ș., s-a reținut că îndeplinirea

atribuțiilor prevăzute de lege și atașate funcției de decan al Baroului, precum

și aprecierile pregătirii profesionale a candidaților, în raport de

răspunsurile date la testul organizat, nu pot fi imputate ca fapte ilicite.

De asemenea, în

absența dovedirii existenței și întinderii prejudiciului invocat, cererea în

răspunderea delictuală formulată de reclamant împotriva lui E.Ș. - decan al

Baroului Hunedoara și a Uniunii Avocaților din România nu poate fi primită.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Uniunea Avocaților din România, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 3032

din 3 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul declarat de

Uniunea Avocaților din România împotriva Sentinței civile nr. 155 din 28 august

2002 a Curții de Apel Alba, secția comercială și de contencios administrativ, a

casat sentința atacată și a respins acțiunea.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de recurs a reținut următoarele:

- în conformitate cu

dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 la cerere poate fi primit

în profesie, cu scutire de examen cel care anterior sau la data primirii în

profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar,

consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.

- în toate cazurile

prevăzute de lege Consiliul Uniunii Avocaților din România aprobă în baza art.

63 lit. g) din Legea nr. 51/1995, primirea în profesia de avocat, iar scutirea

de examen se acordă potrivit art. 65 lit. d) de către Comisia permanentă,

acelor juriști care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, cu avizul

consultativ al baroului respectiv.

- Legea nr. 51/1995,

prevede o procedură specială de primire, respectiv o cerere din partea

persoanei interesate la Barou, care, în urma testării candidatului, pronunță un

aviz ce poate fi atacat la Comisia permanentă a Uniunii Avocaților, iar decizia

pronunțată de aceasta urmează a fi atacată la Consiliul Uniunii (art. 52 alin.

(2) din Statut).

- în speță, reclamantul-recurent

nu a realizat procedura instituită de lege, susținând că a formulat o

contestație la care nu i s-a răspuns încă, aspect necombătut de pârâți.

În acest context,

instanța de recurs a apreciat că, față de obiectul acțiunii - refuzul nejustificat

de soluționare a cererii, se reține că excepția prematurității acțiunii

invocată nu este întemeiată.

Pe de altă parte, a

reținut Curtea Supremă de Justiție că art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995

republicată, prevede că, persoana interesată poate fi primită cu scutire de

examen, în anumite condiții, fiind vorba despre o vocație și nu despre un

drept.

În final, a reținut

instanța de recurs că, în cauză, reclamantul-recurent a primit un aviz

nefavorabil din partea Baroului Hunedoara, întrucât la testul privind

verificarea. cunoștințelor a primit un punctaj foarte mic, iar în aceste

condiții, nu se poate reține un refuz nejustificat de soluționare a cererii de

primire în profesia de avocat.

Prin cererea din data

11 martie 2013 revizuentul Ș.I. a solicitat în contradictoriu cu intimata

Uniunea Națională a Barourilor din România, revizuirea acestei decizii iar ca

urmare a admiterii cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei în sensul

respingerii recursului formulat de pârâta Uniunea Avocaților din România

împotriva Sentinței civile 155 din 28 august 2002 pronunțată în Dosarul

3350/2002 a Curții de Apel Alba, înscrierea lui pe tabloul avocaților

definitivi începând cu data de 28 august 2002 cu consecința obligării pârâtei

la plata cotelor de contribuție la Casa de Asigurări a Avocaților de la Baroul

Hunedoara pentru perioada 28 august 2002 - 1 martie 2005 dată ce coincide cu

înscrierea lui în profesia de avocat. Valoarea contribuției urmează să fie

calculată la media contribuției sale pe primii trei ani de activitate.

În motivarea cererii

de revizuire se arată că împotriva Deciziei civile nr. 3032 din 3 octombrie

2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție a formulat plângere la Curtea

Europeană a Drepturilor Omului iar prin Hotărârea din 10 iulie 2012 pronunțată

în cauza Ilie Șerban contra României, (cauza 17984/04), Curtea a constatat

încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 parag. 1 din

Convenție și a declarat admisibil capătul de cerere privitor la încălcarea art.

14.

Se arată în

continuare că prin decizia a cărei revizuire se solicită s-au produs consecințe

grave asupra drepturilor sale patrimoniale, prin pierderea dreptului la pensie

prevăzut de O.U.G. nr. 221/2000 aprobată prin Legea nr. 452/2001, consecințe

care continuă să se producă și în prezent și care nu pot fi remediate decât

prin revizuirea deciziei Curții Supreme.

Astfel potrivit art.

9 din lege, stagiul minim de cotizare pentru stabilirea dreptului la pensie

este de 15 ani. Prin respingerea cererii de înscriere pe tabloul avocaților

definitivi începând cu data de 28 august 2002, ca urmare a admiterii cererii de

recurs a făcut imposibilă realizarea la împlinirea vârstei de 65 de ani a

stagiului minim de 15 ani. Precizează că a fost primit în profesia de avocat începând

cu data de 1 martie 2005 iar la împlinirea vârstei de 65 de ani va avea un

stagiu de cotizare de 12 ani 10 luni și 29 de zile stagiu care nu-i permite să

beneficieze de dreptul la pensie din profesia de avocat. Contribuția efectuată

către Casa de Asigurări a Avocaților fiind de asemenea o pierdere patrimonială

din moment ce nu poate beneficia de pensie pentru lipsa stagiului minim de 15

ani.

În drept cererea de

revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea

formulată intimata Uniunea Națională a Barourilor din România solicită

respingerea cererii de revizuire pe motiv că revizuentului i-a fost admisă

cererea de primire în profesia de avocat și a fost înscris pe tabloul

avocaților definitivi începând cu data de 1 martie 2005 conform Deciziei nr. 71

din 28 februarie 2005 a Baroului Hunedoara.

În acest fel

consecințele grave ale încălcării drepturilor sau libertăților fundamentale

reținute de CEDO nu continuă să se mai producă, nefiind îndeplinite astfel una

dintre condițiile pentru revizuirea hotărârii.

Se arată în

continuare că Uniunea nu poate fi obligată la plata contribuției de asigurări

pentru o perioadă anterioară primirii în profesia de avocat deoarece

contribuția respectivă trebuie plătită de persoana în cauză, conform art. 9

alin. (1) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților.

Cu privire la

celelalte cereri cu caracter patrimonial se precizează că revizuentul prin

hotărârea CEDO a fost despăgubit cu suma de 3.000 euro cu titlu de prejudiciu

moral pentru încălcarea art. 6 parag. 1 din Convenție și a stabilit că nu este

necesar să examineze capătul de cerere întemeiat pe art. 14 din Convenție,

respingând cererea de acordare a unei reparații pentru celelalte capete de

cerere.

Fiind deja despăgubit

o astfel de cerere nu mai poate fi primită. Cererea se impune a fi respinsă și

pentru că la data formulării acesteia s-a împlinit termenul de prescripție,

revizuentul solicitând drepturi bănești pentru perioada 2002 - 2005.

Susține de asemenea,

că aceste pretenții exced cadrului procesual întrucât nu au fost solicitate

prin acțiunea introductivă.

Analizând cererea de

revizuire Curtea reține următoarele:

Art. 322 pct. 9 C.

proc. civ. stabilește că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța

de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de

recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă „Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților

fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale

acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin

revizuirea hotărârii pronunțate”.

Acest text de lege

instituie așadar condițiile ce se impun a fi îndeplinite pentru admisibilitatea

cererii de revizuire și anume: constatarea de către CEDO a unei încălcări a

drepturilor sau libertăților fundamentale datorită unei hotărâri judecătorești;

existența unor consecințe grave ale încălcării drepturilor și libertăților

fundamentale și care continuă să se producă imposibilitatea remedierii

consecințelor produse în alt mod decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Verificând dacă în

speță sunt îndeplinite aceste condiții Curtea constată că prin acțiunea

înregistrată la 2 iulie 2002, reclamantul Ș.I. a chemat în judecată pe pârâții

Uniunea Avocaților din România și E.Ș., acesta din urmă în calitate de decan al

Baroului Hunedoara solicitând obligarea pârâților la emiterea deciziei de

primire în profesia de avocat cu scutire de examen și obligarea la plata de

daune morale în cuantum de 100.000 euro.

A susținut în cererea

introductivă că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din

Legea nr. 51/1995 pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen

întrucât are o vechime în funcții juridice de peste 20 de ani.

Prin Sentința civilă

nr. 155 din 28 august 2002 pronunțată în Dosarul nr. 3350/2002 a Curții de Apel

Alba s-a admis în parte acțiunea, pârâta Uniunea Avocaților din România fiind

obligată să înscrie petentul în tabloul avocaților definitivi cu scutire de

examen. S-au respins celelalte pretenții.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâta Uniunea Avocaților din România iar prin

Decizia nr. 3032 din 3 octombrie 2003 pronunțată în Dosarul nr. 3020/2003,

Curtea Supremă de Justiție a admis recursul, a modificat hotărârea în sensul

respingerii acțiunii reclamantului. Efectele acestei hotărâri au constat în

imposibilitatea reclamantului de înscriere pe tabloul avocaților definitivi.

Împotriva acestei

decizii reclamantul s-a adresat cu o plângere la CEDO și Curtea prin Hotărârea

din 10 iulie 2012 pronunțată în cauza I.Ș. împotriva României (cererea nr.

17984/04), a hotărât că a fost încălcat art. 6 prag. 1 din Convenție reținând

că în mod contrar jurisprudenței sale constante care confirmă dreptul foștilor

consilieri juridici cu o vechime mai mare de 10 ani să se înscrie în profesia

de avocat, a adoptat o soluție opusă în cauza reclamantului. Această hotărâre

nu poate fi calificat drept un reviriment al jurisprudenței datorat al unei noi

interpretări a legii. Astfel Curtea Supremă de Justiție nu a explicat în nici

un fel motivele schimbării poziție sale și a revenit ulterior la jurisprudența

sa constantă. În acest context, hotărârea care îi refuză reclamantului dreptul

de a beneficia de dispozițiile Legii nr. 51/1995 apare drept singulară și

arbitrară.

Din această stare de

fapt, rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 9 C.

proc. civ. pentru admisibilitatea cererii de revizuire întrucât ne aflăm în

prezența unei condamnări la CEDO prin care s-a constatat încălcarea unor

drepturi și libertăți fundamentale ale reclamantului (dreptul la un proces

echitabil), hotărârea a cărei revizuire se solicită a produs grave consecințe,

reclamantul a fost împiedicat să se înscrie pe tabloul avocaților definitivi

începând cu data de 28 august 2002 și să beneficieze de drepturile ce decurg

din exercițiul acestei profesii inclusiv dreptul la pensie, aceste consecințe

se produc și prezent, întrucât reclamantul a fost înscris pe tabloul avocaților

definitivi numai cu data de 1 martie 2005, deși cererea a fost formulată la

data de 28 august 2002, reclamantul fiind în acest fel în imposibilitatea de a

realiza stagiul minim de cotizare de 15 ani pentru ca la împlinirea vârstei de

65 de ani să poată beneficia de dreptul la pensie specific categoriei

profesionale a avocaților.

Înlăturarea pentru

viitor a acestor consecințe este posibilă și se poate realiza numai prin

admiterea cererii de revizuire și schimbarea în tot a deciziei revizuite în

sensul respingerii ca nefondat a recursului declarat de pârâta Uniunea

Avocaților din România împotriva Sentinței civile nr. 155 din 28 august 2002 a

Curții de Apel Alba Iulia.

Soluția de respingere

a recursului se impune întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că

reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 lit. b) din Legea nr.

51/1995, în vigoare la data formulării cererii, acesta dovedind că a funcționat

ca juris-consult mai mult de 20 de ani, neaflându-se în nicio situație de

incompatibilitate prevăzută de art. 14 din lege.

În cazul primirii în

profesia de avocat cu scutire de examen Legea nr. 51/1995 nu prevede ca o

condiție prealabilă promovarea unui test de verificare a cunoștințelor

profesionale iar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul legal sus

menționat, cererea nu poate fi respinsă în lipsa unor motive obiective. În

cauză nu s-a demonstrat existența unor astfel de motive, cererea a fost

respinsă pe considerentul că reclamantul nu a promovat testul la care a fost supus

pentru verificarea cunoștințelor profesionale

Pentru toate aceste

considerente instanța în baza dispozițiilor art. 322 pct. 9 C. proc. civ.,

raportat la art. 326 din același cod, va admite cererea de revizuire și va

schimba Decizia nr. 3032 din 1 octombrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție în sensul că respinge recursul declarat de Uniunea Națională a

Barourilor din România împotriva Sentinței nr. 155 din 28 august 2002 a Curții

de Apel Alba Iulie.

Celelalte cereri cu

caracter patrimonial formulate de către reclamant urmează a fi respinse ca

inadmisibile întrucât nu au fost formulate în fața primei instanțe și nici nu

au făcut obiectul cercetării în fața instanței de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire

formulată de Ș.I. împotriva Deciziei nr. 3032 din 3 octombrie 2003 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Schimbă Decizia nr.

3032 din 3 octombrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, în sensul că respinge recursul declarat de Uniunea

Națională a Barourilor din România, împotriva Sentinței nr. 155 din 28 august

2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 octombrie 2013.

Procesat de GGC - LM