ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6943/2013

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ reclamantul Ș.I., în contradictoriu cu Uniunea Avocaților din România și E.Ș. - decanul Baroului Hunedoara, a solicitat obligarea primului pârât la emiterea deciziei de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, potrivit art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea 51/1995 republicată și obligarea în solidar a pârâților la plata de daune morale în cuantum de 100.000 euro, în temeiul art. 11 și 13 din Legea nr. 29/1990. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 1306 din 22 martie 2002 a Comisiei permanente, arătând că testarea ce s-a efectuat la Baroul Hunedoara este „eronată", făcută de asemenea natură încât să fie imposibilă corelarea răspunsurilor date de candidați cu cele date de către comisie.

A solicitat Consiliului Uniunii să examineze legalitatea deciziei Comisiei Permanente și să constate că îndeplinește condițiile pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, dar până în prezent nu a obținut un răspuns. A mai afirmat că de această situație se face vinovat Decanul Baroului Hunedoara - membru al Consiliului Uniunii Avocaților din România care nu a asigurat respectarea prevederilor legale și care, prin acțiunile sale, a girat o stare de fapt de natură să prejudicieze dreptul legitim primire în profesia de avocat.

A mai arătat că solicită obligarea pârâților la plata daunelor morale în sumă 100.000 euro, pentru refuzul de a-i satisface o cerere legală, pentru obstrucționarea soluționării cererii sale și pentru falsificarea rezultatelor testărilor, cu deosebire a celor din 2 februarie 2002. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, prin Sentința nr. 1 din 28 august 2002, a admis în parte acțiunea și a obligat Uniunea Avocaților din România să înscrie pe reclamant în profesia de avocat cu scutire de examen. A respins acțiunea față de E.Ș. și celelalte capete de cerere ale acțiunii. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 51/1995 pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, astfel că refuzul de primire în Barou este nejustificat.

În privința cererii de atragere a răspunderii pârâtului E.Ș., s-a reținut că îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege și atașate funcției de decan al Baroului, precum și aprecierile pregătirii profesionale a candidaților, în raport de răspunsurile date la testul organizat, nu pot fi imputate ca fapte ilicite. De asemenea, în absența dovedirii existenței și întinderii prejudiciului invocat, cererea în răspunderea delictuală formulată de reclamant împotriva lui E.Ș. - decan al Baroului Hunedoara și a Uniunii Avocaților din România nu poate fi primită. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Uniunea Avocaților din România, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 3032 din 3 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul declarat de Uniunea Avocaților din România împotriva Sentinței civile nr. 155 din 28 august 2002 a Curții de Apel Alba, secția comercială și de contencios administrativ, a casat sentința atacată și a respins acțiunea. Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut următoarele: - în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 la cerere poate fi primit în profesie, cu scutire de examen cel care anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.

- în toate cazurile prevăzute de lege Consiliul Uniunii Avocaților din România aprobă în baza art. 63 lit. g) din Legea nr. 51/1995, primirea în profesia de avocat, iar scutirea de examen se acordă potrivit art. 65 lit. d) de către Comisia permanentă, acelor juriști care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, cu avizul consultativ al baroului respectiv. - Legea nr. 51/1995, prevede o procedură specială de primire, respectiv o cerere din partea persoanei interesate la Barou, care, în urma testării candidatului, pronunță un aviz ce poate fi atacat la Comisia permanentă a Uniunii Avocaților, iar decizia pronunțată de aceasta urmează a fi atacată la Consiliul Uniunii (art. 52 alin. (2) din Statut).

- în speță, reclamantul-recurent nu a realizat procedura instituită de lege, susținând că a formulat o contestație la care nu i s-a răspuns încă, aspect necombătut de pârâți. În acest context, instanța de recurs a apreciat că, față de obiectul acțiunii - refuzul nejustificat de soluționare a cererii, se reține că excepția prematurității acțiunii invocată nu este întemeiată. Pe de altă parte, a reținut Curtea Supremă de Justiție că art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată, prevede că, persoana interesată poate fi primită cu scutire de examen, în anumite condiții, fiind vorba despre o vocație și nu despre un drept. În final, a reținut instanța de recurs că, în cauză, reclamantul-recurent a primit un aviz nefavorabil din partea Baroului Hunedoara, întrucât la testul privind verificarea.

cunoștințelor a primit un punctaj foarte mic, iar în aceste condiții, nu se poate reține un refuz nejustificat de soluționare a cererii de primire în profesia de avocat. Prin cererea din data 11 martie 2013 revizuentul Ș.I. a solicitat în contradictoriu cu intimata Uniunea Națională a Barourilor din România, revizuirea acestei decizii iar ca urmare a admiterii cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei în sensul respingerii recursului formulat de pârâta Uniunea Avocaților din România împotriva Sentinței civile 155 din 28 august 2002 pronunțată în Dosarul 3350/2002 a Curții de Apel Alba, înscrierea lui pe tabloul avocaților definitivi începând cu data de 28 august 2002 cu consecința obligării pârâtei la plata cotelor de contribuție la Casa de Asigurări a Avocaților de la Baroul Hunedoara pentru perioada 28 august 2002 - 1 martie 2005 dată ce coincide cu înscrierea lui în profesia de avocat.

Valoarea contribuției urmează să fie calculată la media contribuției sale pe primii trei ani de activitate. În motivarea cererii de revizuire se arată că împotriva Deciziei civile nr. 3032 din 3 octombrie 2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție a formulat plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului iar prin Hotărârea din 10 iulie 2012 pronunțată în cauza Ilie Șerban contra României, (cauza 17984/04), Curtea a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenție și a declarat admisibil capătul de cerere privitor la încălcarea art. 14. Se arată în continuare că prin decizia a cărei revizuire se solicită s-au produs consecințe grave asupra drepturilor sale patrimoniale, prin pierderea dreptului la pensie prevăzut de O.U.G.

nr. 221/2000 aprobată prin Legea nr. 452/2001, consecințe care continuă să se producă și în prezent și care nu pot fi remediate decât prin revizuirea deciziei Curții Supreme. Astfel potrivit art. 9 din lege, stagiul minim de cotizare pentru stabilirea dreptului la pensie este de 15 ani. Prin respingerea cererii de înscriere pe tabloul avocaților definitivi începând cu data de 28 august 2002, ca urmare a admiterii cererii de recurs a făcut imposibilă realizarea la împlinirea vârstei de 65 de ani a stagiului minim de 15 ani. Precizează că a fost primit în profesia de avocat începând cu data de 1 martie 2005 iar la împlinirea vârstei de 65 de ani va avea un stagiu de cotizare de 12 ani 10 luni și 29 de zile stagiu care nu-i permite să beneficieze de dreptul la pensie din profesia de avocat.

Contribuția efectuată către Casa de Asigurări a Avocaților fiind de asemenea o pierdere patrimonială din moment ce nu poate beneficia de pensie pentru lipsa stagiului minim de 15 ani. În drept cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ. Prin întâmpinarea formulată intimata Uniunea Națională a Barourilor din România solicită respingerea cererii de revizuire pe motiv că revizuentului i-a fost admisă cererea de primire în profesia de avocat și a fost înscris pe tabloul avocaților definitivi începând cu data de 1 martie 2005 conform Deciziei nr. 71 din 28 februarie 2005 a Baroului Hunedoara. În acest fel consecințele grave ale încălcării drepturilor sau libertăților fundamentale reținute de CEDO nu continuă să se mai producă, nefiind îndeplinite astfel una dintre condițiile pentru revizuirea hotărârii.

Se arată în continuare că Uniunea nu poate fi obligată la plata contribuției de asigurări pentru o perioadă anterioară primirii în profesia de avocat deoarece contribuția respectivă trebuie plătită de persoana în cauză, conform art. 9 alin. (1) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților. Cu privire la celelalte cereri cu caracter patrimonial se precizează că revizuentul prin hotărârea CEDO a fost despăgubit cu suma de 3.000 euro cu titlu de prejudiciu moral pentru încălcarea art. 6 parag. 1 din Convenție și a stabilit că nu este necesar să examineze capătul de cerere întemeiat pe art. 14 din Convenție, respingând cererea de acordare a unei reparații pentru celelalte capete de cerere. Fiind deja despăgubit o astfel de cerere nu mai poate fi primită.

Cererea se impune a fi respinsă și pentru că la data formulării acesteia s-a împlinit termenul de prescripție, revizuentul solicitând drepturi bănești pentru perioada 2002 - 2005. Susține de asemenea, că aceste pretenții exced cadrului procesual întrucât nu au fost solicitate prin acțiunea introductivă. Analizând cererea de revizuire Curtea reține următoarele: Art. 322 pct. 9 C. proc. civ. stabilește că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă „Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate”.

Acest text de lege instituie așadar condițiile ce se impun a fi îndeplinite pentru admisibilitatea cererii de revizuire și anume: constatarea de către CEDO a unei încălcări a drepturilor sau libertăților fundamentale datorită unei hotărâri judecătorești; existența unor consecințe grave ale încălcării drepturilor și libertăților fundamentale și care continuă să se producă imposibilitatea remedierii consecințelor produse în alt mod decât prin revizuirea hotărârii pronunțate. Verificând dacă în speță sunt îndeplinite aceste condiții Curtea constată că prin acțiunea înregistrată la 2 iulie 2002, reclamantul Ș.I. a chemat în judecată pe pârâții Uniunea Avocaților din România și E.Ș., acesta din urmă în calitate de decan al Baroului Hunedoara solicitând obligarea pârâților la emiterea deciziei de primire în profesia de avocat cu scutire de examen și obligarea la plata de daune morale în cuantum de 100.000 euro.

A susținut în cererea introductivă că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen întrucât are o vechime în funcții juridice de peste 20 de ani. Prin Sentința civilă nr. 155 din 28 august 2002 pronunțată în Dosarul nr. 3350/2002 a Curții de Apel Alba s-a admis în parte acțiunea, pârâta Uniunea Avocaților din România fiind obligată să înscrie petentul în tabloul avocaților definitivi cu scutire de examen. S-au respins celelalte pretenții. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Uniunea Avocaților din România iar prin Decizia nr. 3032 din 3 octombrie 2003 pronunțată în Dosarul nr. 3020/2003, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul, a modificat hotărârea în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

Efectele acestei hotărâri au constat în imposibilitatea reclamantului de înscriere pe tabloul avocaților definitivi. Împotriva acestei decizii reclamantul s-a adresat cu o plângere la CEDO și Curtea prin Hotărârea din 10 iulie 2012 pronunțată în cauza I.Ș. împotriva României (cererea nr. 17984/04), a hotărât că a fost încălcat art. 6 prag. 1 din Convenție reținând că în mod contrar jurisprudenței sale constante care confirmă dreptul foștilor consilieri juridici cu o vechime mai mare de 10 ani să se înscrie în profesia de avocat, a adoptat o soluție opusă în cauza reclamantului. Această hotărâre nu poate fi calificat drept un reviriment al jurisprudenței datorat al unei noi interpretări a legii.

Astfel Curtea Supremă de Justiție nu a explicat în nici un fel motivele schimbării poziție sale și a revenit ulterior la jurisprudența sa constantă. În acest context, hotărârea care îi refuză reclamantului dreptul de a beneficia de dispozițiile Legii nr. 51/1995 apare drept singulară și arbitrară. Din această stare de fapt, rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 9 C. proc. civ.

pentru admisibilitatea cererii de revizuire întrucât ne aflăm în prezența unei condamnări la CEDO prin care s-a constatat încălcarea unor drepturi și libertăți fundamentale ale reclamantului (dreptul la un proces echitabil), hotărârea a cărei revizuire se solicită a produs grave consecințe, reclamantul a fost împiedicat să se înscrie pe tabloul avocaților definitivi începând cu data de 28 august 2002 și să beneficieze de drepturile ce decurg din exercițiul acestei profesii inclusiv dreptul la pensie, aceste consecințe se produc și prezent, întrucât reclamantul a fost înscris pe tabloul avocaților definitivi numai cu data de 1 martie 2005, deși cererea a fost formulată la data de 28 august 2002, reclamantul fiind în acest fel în imposibilitatea de a realiza stagiul minim de cotizare de 15 ani pentru ca la împlinirea vârstei de 65 de ani să poată beneficia de dreptul la pensie specific categoriei profesionale a avocaților.

Înlăturarea pentru viitor a acestor consecințe este posibilă și se poate realiza numai prin admiterea cererii de revizuire și schimbarea în tot a deciziei revizuite în sensul respingerii ca nefondat a recursului declarat de pârâta Uniunea Avocaților din România împotriva Sentinței civile nr. 155 din 28 august 2002 a Curții de Apel Alba Iulia. Soluția de respingere a recursului se impune întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 lit. b) din Legea nr. 51/1995, în vigoare la data formulării cererii, acesta dovedind că a funcționat ca juris-consult mai mult de 20 de ani, neaflându-se în nicio situație de incompatibilitate prevăzută de art. 14 din lege.

În cazul primirii în profesia de avocat cu scutire de examen Legea nr. 51/1995 nu prevede ca o condiție prealabilă promovarea unui test de verificare a cunoștințelor profesionale iar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul legal sus menționat, cererea nu poate fi respinsă în lipsa unor motive obiective. În cauză nu s-a demonstrat existența unor astfel de motive, cererea a fost respinsă pe considerentul că reclamantul nu a promovat testul la care a fost supus pentru verificarea cunoștințelor profesionale Pentru toate aceste considerente instanța în baza dispozițiilor art. 322 pct. 9 C. proc. civ., raportat la art. 326 din același cod, va admite cererea de revizuire și va schimba Decizia nr. 3032 din 1 octombrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul că respinge recursul declarat de Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva Sentinței nr. 155 din 28 august 2002 a Curții de Apel Alba Iulie.

Celelalte cereri cu caracter patrimonial formulate de către reclamant urmează a fi respinse ca inadmisibile întrucât nu au fost formulate în fața primei instanțe și nici nu au făcut obiectul cercetării în fața instanței de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite cererea de revizuire formulată de Ș.I. împotriva Deciziei nr. 3032 din 3 octombrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Schimbă Decizia nr. 3032 din 3 octombrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în sensul că respinge recursul declarat de Uniunea Națională a Barourilor din România, împotriva Sentinței nr. 155 din 28 august 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2013. Procesat de GGC - LM