ÎCCJ, decizie (scj.ro #85309)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85309) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Act
al Uniunii Avocaților din România. Refuzul primirii în profesia de avocat fără
examen. Daune morale
Procedând la examinarea și soluționarea prin respingerea cererii de primire în
profesia de avocat, Uniunea Avocaților din România și-a exercitat atributele
reglementate prin Legea nr.51/1995 și Statutul profesiei de avocat. Ca urmare,
chiar dacă soluția de respingere a cererii este anulată în contenciosul
administrativ reglementat prin Legea nr.29/1990, nu se justifică obligarea
Uniunii la plata de daune morale, dacă nu se dovedește existența unui
prejudiciu cert, cu caracter nepatrimonial și faptul că acest prejudiciu este
consecința nelegalității actelor anulate, în sensul reglementat de art.11
alin.2 din legea citată.
(Secția de contencios administrativ,
decizia nr.317 din 29 ianuarie 2003)
Reclamanta
M. E. a chemat în judecată pârâta Uniunea Avocaților din România, solicitând
anularea deciziei Consiliului Uniunii Avocaților, a deciziei Comisiei
Permanente a Uniunii Avocaților și obligarea pârâtei să emită decizie de
primire a sa în profesia de avocat cu scutire de examen, precum și obligarea
pârâtei la plata de daune morale în sumă de 102.000.000 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin actele contestate i-a fost
încălcat dreptul de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen,
deși a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute în Legea nr.51/1995 pentru
exercitatea acestei profesii. Reclamanta a susținut că refuzul exprimat de
pârâtă s-a întemeiat nejustificat pe rezultatele testului organizat cu
încălcarea prevederilor art.28-31 din Statutul profesiei de avocat.
Curtea de Apel Alba Iulia, Secția comercială și de contencios administrativ a
admis acțiunea, a anulat deciziile, a obligat pârâta să emită decizie de
primire a reclamantei în profesia de avocat cu scutire de examen și a respins
cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor morale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere că reclamanta
îndeplinește atât condițiile generale stabilite de art.11 din Legea
nr.51/1995, cât și condițiile speciale prevăzute de art.16 alin.2 din
aceeași lege pentru a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen, întrucât
are o vechime de peste 18 ani în funcția de consilier juridic, iar aprecierea
probității și competenței sale profesionale de către Baroul Hunedoara nu a avut
un caracter obiectiv, fiind contrară prevederilor art.32 din Statutul profesiei
de avocat.
Cererea reclamantei de plată a daunelor morale a fost respinsă cu motivarea că,
în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.11 din Legea
nr.29/1990.
Împotriva acestei sentințe și în termen legal au declarat recurs ambele părți.
Reclamanta a solicitat casarea în parte a hotărârii atacate, în sensul
admiterii cererii sale de daune morale întemeiată pe dispozițiile art.11 alin.2
din Legea nr.29/1990, arătând că modul nelegal în care a fost organizat testul
de examinare și afișarea rezultatelor la sediul Baroului Hunedoara i-au lezat
personalitatea și prestigiul profesional, producând o suferință morală.
În recursul declarat de pârâta Uniunea Avocaților din România, s-a susținut că
intimata nu a dovedit pregătirea profesională necesară exercitării profesiei de
avocat cu ocazia testului organizat conform art.32 alin.1 din Statutul
profesiei și nu a primit avizul favorabil al Baroului Hunedoara pentru scutirea
de examen, aviz care are caracter obligatoriu.
Recursul reclamantei este nefondat, iar recursul declarat de pârâtă este
netimbrat.
Cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata de despăgubiri patrimoniale
pentru repararea unui prejudiciu moral, deși formulată în baza art.11 alin.2
din Legea nr.29/1990, nu îndeplinește aceste cerințe legale pentru a fi admisă,
astfel cum corect a reținut și instanța de fond.
Modul concret în care pârâta a procedat la examinarea și la soluționarea
cererii reclamantei nu constituie prin el însuși o cauză pentru vătămarea adusă
și altor drepturi subiective, decât dreptul de a fi primit în profesia de
avocat și acest drept a fost recunoscut prin hotărârea instanței de fond.
Reclamanta nu a dovedit însă prin probe concludente susținerile sale din
acțiune privind existența unui prejudiciu cert cu caracter nepatrimonial și
faptul că, acest prejudiciu este consecința nelegalității celor două decizii
contestate pentru ca răspunderea juridică a pârâtei să fie stabilită și prin obligația
de plată a despăgubirilor solicitate.
Referitor la recursul declarat de Uniunea Avocaților din România, se constată
că nu au fost achitate taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate
conform art.3 lit.m și art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997, art.II lit.m din
Anexa la Hotărârea Guvernului nr.752/1999 și art.3 din Legea nr.123/1997.
În consecință, recursul reclamantei a fost respins ca nefondat, iar recursul
declarat de Uniunea Avocaților din România a fost anulat ca netimbrat.