ÎCCJ, decizie (scj.ro #85309)

Act al Uniunii Avocaților din România. Refuzul primirii în profesia de avocat fără examen. Daune morale Procedând la examinarea și soluționarea prin respingerea cererii de primire în profesia de avocat, Uniunea Avocaților din România și-a exercitat atributele reglementate prin Legea nr.51/1995 și Statutul profesiei de avocat. Ca urmare, chiar dacă soluția de respingere a cererii este anulată în contenciosul administrativ reglementat prin Legea nr.29/1990, nu se justifică obligarea Uniunii la plata de daune morale, dacă nu se dovedește existența unui prejudiciu cert, cu caracter nepatrimonial și faptul că acest prejudiciu este consecința nelegalității actelor anulate, în sensul reglementat de art.11 alin.2 din legea citată.

(Secția de contencios administrativ, decizia nr.317 din 29 ianuarie 2003) Reclamanta M. E. a chemat în judecată pârâta Uniunea Avocaților din România, solicitând anularea deciziei Consiliului Uniunii Avocaților, a deciziei Comisiei Permanente a Uniunii Avocaților și obligarea pârâtei să emită decizie de primire a sa în profesia de avocat cu scutire de examen, precum și obligarea pârâtei la plata de daune morale în sumă de 102.000.000 lei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin actele contestate i-a fost încălcat dreptul de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen, deși a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute în Legea nr.51/1995 pentru exercitatea acestei profesii.

Reclamanta a susținut că refuzul exprimat de pârâtă s-a întemeiat nejustificat pe rezultatele testului organizat cu încălcarea prevederilor art.28-31 din Statutul profesiei de avocat. Curtea de Apel Alba Iulia, Secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea, a anulat deciziile, a obligat pârâta să emită decizie de primire a reclamantei în profesia de avocat cu scutire de examen și a respins cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor morale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere că reclamanta îndeplinește atât condițiile generale stabilite de art.11 din Legea nr.51/1995, cât și condițiile speciale prevăzute de art.16 alin.2 din aceeași lege pentru a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen, întrucât are o vechime de peste 18 ani în funcția de consilier juridic, iar aprecierea probității și competenței sale profesionale de către Baroul Hunedoara nu a avut un caracter obiectiv, fiind contrară prevederilor art.32 din Statutul profesiei de avocat. Cererea reclamantei de plată a daunelor morale a fost respinsă cu motivarea că, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.11 din Legea nr.29/1990.

Împotriva acestei sentințe și în termen legal au declarat recurs ambele părți. Reclamanta a solicitat casarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii sale de daune morale întemeiată pe dispozițiile art.11 alin.2 din Legea nr.29/1990, arătând că modul nelegal în care a fost organizat testul de examinare și afișarea rezultatelor la sediul Baroului Hunedoara i-au lezat personalitatea și prestigiul profesional, producând o suferință morală. În recursul declarat de pârâta Uniunea Avocaților din România, s-a susținut că intimata nu a dovedit pregătirea profesională necesară exercitării profesiei de avocat cu ocazia testului organizat conform art.32 alin.1 din Statutul profesiei și nu a primit avizul favorabil al Baroului Hunedoara pentru scutirea de examen, aviz care are caracter obligatoriu.

Recursul reclamantei este nefondat, iar recursul declarat de pârâtă este netimbrat. Cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata de despăgubiri patrimoniale pentru repararea unui prejudiciu moral, deși formulată în baza art.11 alin.2 din Legea nr.29/1990, nu îndeplinește aceste cerințe legale pentru a fi admisă, astfel cum corect a reținut și instanța de fond. Modul concret în care pârâta a procedat la examinarea și la soluționarea cererii reclamantei nu constituie prin el însuși o cauză pentru vătămarea adusă și altor drepturi subiective, decât dreptul de a fi primit în profesia de avocat și acest drept a fost recunoscut prin hotărârea instanței de fond.

Reclamanta nu a dovedit însă prin probe concludente susținerile sale din acțiune privind existența unui prejudiciu cert cu caracter nepatrimonial și faptul că, acest prejudiciu este consecința nelegalității celor două decizii contestate pentru ca răspunderea juridică a pârâtei să fie stabilită și prin obligația de plată a despăgubirilor solicitate. Referitor la recursul declarat de Uniunea Avocaților din România, se constată că nu au fost achitate taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate conform art.3 lit.m și art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997, art.II lit.m din Anexa la Hotărârea Guvernului nr.752/1999 și art.3 din Legea nr.123/1997. În consecință, recursul reclamantei a fost respins ca nefondat, iar recursul declarat de Uniunea Avocaților din România a fost anulat ca netimbrat.