ÎCCJ, decizie (scj.ro #85322)

Avocat. Refuzul primirii în profesie cu scutire de examen. Daune morale Deși s-au anulat actele administrative prin care s-a refuzat greșit primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, nu se justifică obligarea Uniunii Avocaților din România la plata unor daune morale în lipsa probării unor suferințe cauzate datorită actelor anulate. Secția de contencios administrativ, decizia nr.595 din 13 februarie 2003 Prin sentința civilă nr.618 pronunțată la data de 13 iunie 2002 în dosarul nr.804/2002, Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantul T.R.

în contradictoriu cu Uniunea Avocaților din România și: - a anulat decizia nr.8763/23 martie 2002 emisă de Consiliul Uniunii, precum și decizia nr.1287/14 decembrie 2001 emisă de Comisia permanentă; - a obligat Uniunea Avocaților din România să emită o decizie pentru primirea reclamantului în profesia de avocat cu scutire de examen; - a obligat pârâta la plata sumei de 100 milioane daune morale. Curtea de apel a reținut că actele administrative emise de Comisia permanentă și Consiliul Uniunii Avocaților din România sunt nelegale și netemeinicie, reclamantul îndeplinind condițiile cerute de art.16 alin.(2) din Legea 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat, republicată și având avizul favorabil al Baroului București, pentru a putea fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen.

Cu referire la acordarea daunelor morale, instanța de fond a reținut că obligarea uniunii pârâte se justifică deoarece soluționarea cererii reclamantului s-a făcut cu o mare întârziere. Impotriva acestei soluții a formulat recurs Uniunea Avocaților din România, susținând că actele administrative atacate sunt legale și temeinice, intimatul reclamant neîndeplinind condițiile cerute de art.16 alin.(2) lit.6) din Legea nr.51/1995, republicată. Recursul este întemeiat pentru motivele care vor fi prezentate în continuare. La data de 28 mai 2000, intimatul reclamant s-a adresat Baroului București, care, la data de 11 octombrie 2001, a avizat favorabil primirea acestuia în profesia de avocat cu scutire de examen, constatând îndeplinirea condițiilor legale și statutare.

Prin decizia nr.1287/14 decembrie 2001, Comisia permanentă a Uniunii Avovocaților din România a respins cererea de acordare a scutirii de examen pentru primirea în profesia de avocat a intimatului – reclamant, cu motivarea că nu îndeplinește condiția cerută de art.16 alin.(2) lit.b) din Legea nr.51/1995, republicată, neîndeplinind funcțiile de jurisconsult și /sau consilier juridic cel puțin 10 ani. Consiliul Uniunii Avocaților din România, prin decizia nr.8763/23 martie 2002, a respins contestația formulată împotriva deciziei nr.1287/14 decembrie 2001, cu aceeași motivare. Din probele administrate în cauză, rezultă că intimatul reclamant, absolvent al Facultății de Drept București în anul 1975, după ce a îndeplinit alte funcții, începând cu 01 aprilie 1991 a îndeplinit funcțiile de jurisconsult și consilier juridic, astfel că, la data formulării cererii, îndeplinea cerința de a fi activat cel puțin 10 ani în aceste funcții.

Astfel fiind, în mod greșit s-a reținut de către cele două instanțe ale Uniunii Avocaților din România că intimatul reclamant nu ar fi îndeplinit condiția de vechime în cele două funcții, potrivit prevederilor art.16 alin.(2) lit.b) din Legea nr.51/1995, republicată, actele administrative emise fiind netemeinice și nelegale. Dar, soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală în ceea ce privește obligarea Uniunii Avocaților din România la plata sumei de 100 milioane lei cu titlu de daune morale. Potrivit prevederilor art.11 alin.2 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ, în cazul admiterii cererii, instanța va hotărî și asupra daunelor materiale și morale cerute. Dar, acestea vor putea fi acordate numai dacă și în măsura în care au fost dovedite.

Or, instanța de fond a dispus obligarea Uniunii Avocaților din România la plata unor daune morale fără ca în cauză să fi existat probe în privința existenței acestora, a unor suferințe morale care să fi fost produse ca urmare a soluționării nefavorabile a cererii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen. Dimpotrivă, din probele existente, cât și din propriile susțineri, a rezultat că intimatul - reclamant, în perioada soluționării cererii, cât și ulterior, a continuat să-și desfășoare activitatea în condiții și cu rezultate similare cu acelea din perioada anterioară. Deci, cum în cauză nu există dovezii cu privire la existența unor suferințe morale și a unor daune morale care să fi fost produse împotriva intimatului reclamant, instanța de fond nu avea temei legal pentru obligarea uniunii recurente la plata vreunei sumei cu titlu de daune morale.

Din acest punct de vedere recursul fiind întemeiat a fost admis, sentința atacată a fost modificată în sensul înlăturării obligării la plata sumei 100 milioane lei cu titlu de daune morale, menținându-se celelalte dispoziții.