ÎCCJ, decizie (scj.ro #85312)

Act

al Uniunii Avocaților din România. Primirea în profesie fără examen. Art.16 din

Legea nr.51/1995

În cazul primirii în profesia de avocat cu scutire de

examen, Legea nr.51/1995 nu prevede ca o condiție prealabilă promovarea unui

test de verificare a cunoștințelor profesionale. Prin art.32 din Statutul

profesiei de avocat s-a prevăzut numai verificarea cunoștințelor cu privire la

profesia de avocat, iar nu un sistem de control al pregătirii profesionale care

constituie un examen, contrar legii.

(Secția de contencios administrativ,

decizia nr.321 din 29 ianuarie 2003)

Reclamantul

N. V.a chemat în judecată pe pârâții Uniunea Avocaților din România și

Consiliul Baroului Avocaților Alba, solicitând obligarea pârâtei Uniunea

Avocaților să emită decizie de primire a sa în profesia de avocat cu scutire de

examen.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin actele contestate i-a fost

încălcat dreptul de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen,

deși a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute în Legea nr.51/1995 pentru

exercitarea acestei profesii. Reclamantul a susținut că refuzul pârâților s-a

întemeiat nejustificat pe rezultatele unui test organizat cu încălcarea

prevederilor art.28-31 din Statutul profesiei de avocat.

Curtea de Apel Alba Iulia, Secția comercială și de contencios administrativ a

admis acțiunea, reținând că reclamantul îndeplinește atât condițiile generale

stabilite de art.11 din Legea nr.51/1995, cât și condițiile speciale prevăzute

de art.16 alin.2 din aceeași lege pentru a fi primit în profesia de avocat cu

scutire de examen, întrucât are o vechime de peste 15 ani în funcția de

consilier juridic, iar aprecierea probității și competenței sale profesionale

de către Baroul Alba nu a avut un caracter obiectiv, fiind contrară

prevederilor art.32 din Statutul profesiei de avocat.

Împotriva acestei sentințe și în termen legal, au declarat recurs pârâții

Uniunea Avocaților din România și Baroul Alba, susținând că instanța de fond a

dat o interpretare greșită dispozițiilor art.16 alin.2 din Legea nr.51/1995,

care nu prevăd un drept, ci numai o posibilitate pentru anumite categorii de

persoane de a fi primite în profesie cu scutire de examen, iar organele

competente să decidă pentru fiecare caz în parte sunt Comisia Permanentă și

Consiliul Uniunii Avocaților din România. Recurenții au arătat că intimatul nu

a primit aviz favorabil de scutire de examen, pentru că nu a dovedit minimul de

cunoștințe necesare exercitării profesiei cu ocazia testului organizat la

22.05.2001, în conformitate cu dispozițiile art.32 din Statutul profesiei de

avocat, asigurându-se egalitatea de șanse a celor înscriși și transparența

rezultatelor.

Recurenții au mai susținut că deciziile contestate de intimat nu sunt supuse

controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nefiind acte

emise de autorități administrative și au invocat necompetența materială a

instanței de fond, cu motivarea că, potrivit art.3 pct.1 Cod procedură civilă,

astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.138/2000,

competentă să judece cauza este Curtea de Apel București, deoarece deciziile

contestate au fost emise de organele de lucru ale Uniunii Avocaților, respectiv

de Comisia Permanentă și de Consiliul Uniunii.

Recursul este nefondat.

Intimatul îndeplinește atât condițiile legale, cât și condițiile statutare

pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, astfel că

instanța de fond a apreciat judicios că este nejustificat refuzul manifestat de

recurenți în conținutul celor două decizii contestate.

Motivarea acestor decizii prin rezultatele obținute de intimat la testul

organizat în data de 22 mai 2001 s-a dovedit a fi lipsită de temei legal,

pentru că în cazul primirii în profesia de avocat cu scutire de examen, legea

și statutul profesiei de avocat nu prevăd ca o condiție prealabilă promovarea

unui test de verificare a cunoștințelor profesionale.

Scutirea de examen a fost recunoscută numai anumitor categorii de persoane, în

considerarea calificării profesionale dobândite prin exercitarea timp de cel

puțin 10 ani a uneia sau a unora din profesiile juridice expres și limitativ

prevăzute de art.16 alin.2 lit.b din Legea nr.51/1995 republicată.

Pentru aceste categorii de persoane, primirea în profesie cu scutire de examen

se soluționează individual, cu avizul consultativ al baroului, întocmit după

depunerea raportului asupra condițiilor de primire în profesie și verificarea

cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat,

conform art.65 alin.2 lit.d din Legea nr.51/1995 republicată, art.32 și 52 din

Statutul profesiei de avocat.

În cauză, se constată că, subiectele testului organizat de recurenți la 22 mai

2001 nu se încadrează tematicii prevăzute de art.32 din Statut pentru

verificarea cunoștințelor numai cu privire la reglementarea profesiei de avocat

și a reprezentat în realitate un sistem de control al pregătirii profesionale

similar unui examen.

Din acest punct de vedere, apare ca nefondată susținerea din recurs privind

lipsa unui drept recunoscut de lege intimatului care să fi fost vătămat prin

organizarea testului din 22 mai 2001 și prin deciziile de respingere a cererii

de primire în profesie cu scutire de examen motivate pe rezultatele obținute la

test.

Îndeplinind condiția de a fi exercitat timp de cel puțin 10 ani una din

profesiile juridice prevăzute de art.16 alin.2 lit.b din Legea nr. 51/1995 republicată,

intimatul este titularul dreptului de a solicita primirea în profesie cu

scutire de examen, iar soluția dată cererii sale de organele de conducere ale

profesiei trebuie întemeiată pe criterii obiective și nu poate fi rezultatul

exercitării discreționare de către acestea a dreptului lor de a decide.

Cea de-a doua critică privind inadmisibilitatea acțiunii este de asemenea

nefondată, întrucât recurenții au calitatea de organisme profesionale,

constituite în vederea aplicării și executării Legii nr. 51/1995 și îndeplinesc

un serviciu public, astfel încât actele pe care le întocmesc pentru asigurarea

acestui serviciu public, pot fi contestate în justiție, în condițiile prevăzute

de lege.

Deciziile prin care recurenții au respins cererea intimatului de primire în

profesie cu scutire de examen au fost emise în exercitarea acestor atribuții

legale, reprezentând acte administrative de autoritate, a căror legalitate

poate fi examinată pe calea controlului judecătoresc reglementat de Legea

nr.29/1990. În consecință, pronunțându-se asupra acțiunii în anularea celor

două decizii, instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Prin

ultimul motiv de casare, invocând competența Curții de Apel București,

recurenții au susținut încălcarea normelor de competență teritorială și nu a

celor de competență materială cuprinse  în art.3 pct.1 Cod procedură

civilă, cum greșit au indicat în recurs.

Și

această critică se dovedește a fi neîntemeiată față de dispozițiile art.6 din

Legea nr.29/1990, care prevăd că judecarea acțiunilor în contencios

administrativ este de competența instanței judecătorești în a cărei rază

teritorială își are domiciliul reclamantul. Cum domiciliul intimatului este în

orașul Baia de Arieș, județul Alba, litigiul a fost soluționat în primă

instanță de Curtea de Apel Alba-Iulia cu respectarea normelor de competență

materială și teritorială pentru acțiunile în contencios administrativ.

Față

de considerentele expuse,  recursul a fost respins ca nefondat.