ÎCCJ, decizie (scj.ro #85311)

Act al Uniunii Avocaților din România în legătură cu refuzul primirii în profesia de avocat fără examen. Caracterul aprecierii cererii Uniunea Avocaților poate refuza cererea pe criterii obiective, iar nu pe motive de oportunitate, deoarece în calitatea sa de autoritate publică, nu își manifestă opțiunile pe baza criteriilor ce sunt specifice dreptului privat, cererea de primire în avocatură fără examen nefiind o ofertă de contractare, ci un drept conferit de lege pentru persoana care îndeplinește anumite condiții Secția de contencios administrativ, decizia nr.320 din 29 ianuarie 2003 Reclamantul R.I. a solicitat anularea deciziei nr.1065 din 13 iunie 2001 a Comisiei Permanente și a deciziei nr.8505 din 15.12.2001 emisă de Consiliul Uniunii Avocaților din România și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie pentru primirea reclamantului în profesia de avocat cu scutire de examen.

In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este absolvent al Facultății de Drept Economic și Administrativ Sibiu din iunie 1981 cu diplomă de licență, are o vechime în profeisa de jurist de peste 20 ani și a solicitat Baroului Alba ca în conformitate cu dispozițiile Legii nr.51/1995 să fie primit în profesie de avocat cu scutire de examen. Cu adresa nr.194 din 28 mai 2001 Baroul Alba a comunicat reclamantului că a dat aviz negativ iar prin decizia nr.1065 din 13 iunie 2001 Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților din România i-a respins cererea de acordare a scutirii de examen pentru primirea în profesia de avocat. Contestația formulată de reclamant împotriva acestei decizii a fost respinsă prin decizia nr.8505 din 15 decembrie 2001 a Consiliului Uniunii Avocaților din România.

Curtea de Apel Alba Iulia –Secția comercială și de contencios administrativ prin sentința civilă nr.77 din 17 aprilie 2002 a admis acțiunea a anulat decizia nr.1065 din 13 iunie 2001 a Comisiei Permanente și decizia nr.8505 din 15 decembrie 2001 a Consiliului Uniunii Avocaților din România și a obligat pârâta să emită o decizie de primire a reclamantului în profesia de avocat cu scutire de examen. Impotriva sentinței susmenționate a declarat recurs Uniunea Avocaților din România susținând, în esență, că verificarea cunoștințelor reclamantului se impune întrucât acesta era absolvent al Facultății de Drept Administrativ, instituție universitară în care accentul se pune pe cunoașterea problemelor de drpet administrativ și mai puțin pe instituțiile de drept civil, penal sau altor ramuri ale dreptului.

Că, dispozițiile art.16 pct.2 din Legea nr.51/1995 sunt permisive și nu au caracter dispozitiv organele uniunii fiind singurele care decid, potrivit autorității lor, autoritate căreia nu i se poate substitui nici un alt organ, inclusiv justiția. Recursul este nefondat Potrivit art.16 alin.2 din Legea nr.51/1995, poate fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen cel care, anterior, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani. Consiliul Uniunii Avocaților din România aprobă în baza art.63 lit.g din din Legea nr.51/1995 primirea în profesia de avocat, iar scutirea de examen se acordă potrivit art.65 lit. d de către Comisia permanentă, acelor juriști care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, cu avizul consultativ al baroului respectiv.

In cauză, reclamantul R.I. a absolvit Facultatea de Drept Economic și Administrativ în anul 1981 și a ocupat funcția de jurisconsult și consilier juridic timp de 20 ani. Argumentul că absolvenții specializați în drept economic și administrativ trebuie excluși sau supuși unor examene suplimentare, față de cei care au absolvit Facultatea de drept, este nejustificată, vocația lor, pentru exercitarea profesiei de avocat, neputând fi diferită. Pregătirea pentru materiile de bază de care depinde exercitarea profesiei de avocat este, în esență, aceeași și nu se justifică o diferență de tratament care ar avea semnificația unei măsuri juridice diferite pentru situații identice. Specializarea nu înlătură profilul pregătirii generale în drept, iar vocația comună a licențiaților celor două specializări, de a îndeplini anumite activități, ce se regăsesc în problematica generală a profesiei de avocat, impune acelaș regim juridic.

Din probele administrate rezultă că reclamantul întrunea cerințele generale, cuprinse în art.9 și 16 din Legea nr.51/1995, pentru primirea în avocatură fără examen. Prin cererea de primire în avocatură, cu scutire de examen, se invocă un drept conferit de lege, de cel care îndeplinește anumite condiții. Uniunea Avocaților nu poate face distincție între cei care, formulând cerere, îndeplinesc condițiile cerute de lege și sunt agreați, și cei care, deși îndeplinesc condițiile, nu sunt agreați, deoarece trebuie aplicat principiul constituțional al egalității în fața legii. Or, reclamantul a făcut dovada că îndeplinește condițiile de a fi primit în profesie cu scutire de examen, fiind absolvent al facultății de drept cu o vechime de mai mult de 10 ani în funcția de consilier juridic (20 ani).

In ce privește caracterul permisiv al art.16 alin.2 din Legea nr.51/1995 este adevărat că textul evocă posibilitatea pentru cel în cauză, de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, însă aceasta nu înseamnă că Uniunea Avocaților din România poate refuza cererea pe motive de oportunitate, deoarece în calitatea sa de autoritate publică, ea nu își manifestă opțiunile pe baza criteriilor ce sunt specifice dreptului privat, cererea de primire în avocatură fără examen nefiind o ofertă de contractare ci un drept conferit de lege de cel care îndeplinește anumite condiții. Baroul Alba avea dreptul de a aprecia dacă reclamantul poate fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, dar această apreciere trebuia să fie obiectivă, or în cauză nu s-a făcut dovada că reclamantul nu ar corespunde profesiei de avocat.

Așa fiind, recursul a fost respins ca nefondat.