ÎCCJ, decizie (scj.ro #85311)

Act al Uniunii Avocaților din România în legătură cu

refuzul primirii în profesia de avocat fără examen. Caracterul aprecierii

cererii

Uniunea Avocaților poate refuza

cererea pe criterii obiective, iar nu pe motive de oportunitate, deoarece în

calitatea sa de autoritate publică, nu își manifestă opțiunile pe baza

criteriilor ce sunt specifice dreptului privat, cererea de primire în avocatură

fără examen nefiind o ofertă de contractare, ci un drept conferit de lege

pentru persoana care îndeplinește anumite condiții

Secția

de contencios administrativ, decizia nr.320 din 29 ianuarie 2003

Reclamantul R.I. a solicitat anularea deciziei nr.1065 din 13 iunie 2001 a

Comisiei Permanente și a deciziei nr.8505 din 15.12.2001  emisă de

Consiliul Uniunii Avocaților  din România și obligarea pârâtei să emită o

nouă decizie pentru  primirea reclamantului în profesia de avocat cu

scutire de examen.

In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este absolvent al Facultății de

Drept Economic și Administrativ Sibiu din iunie  1981 cu diplomă de

licență, are o vechime   în profeisa de  jurist de peste 20 ani

și a solicitat Baroului Alba ca în conformitate cu dispozițiile Legii

nr.51/1995 să fie primit în profesie de avocat cu scutire de examen.

Cu adresa nr.194 din 28 mai  2001 Baroul Alba a comunicat reclamantului că

a dat aviz negativ iar prin decizia nr.1065 din 13 iunie 2001 Comisia

Permanentă a Uniunii Avocaților din România i-a respins cererea de acordare a

scutirii de examen pentru primirea în profesia de avocat.

Contestația formulată de reclamant împotriva acestei decizii a fost respinsă

prin decizia nr.8505 din 15 decembrie 2001 a Consiliului Uniunii Avocaților din

România.

Curtea de Apel Alba Iulia –Secția comercială și de contencios administrativ

prin sentința civilă nr.77 din 17 aprilie  2002 a admis acțiunea a anulat

decizia nr.1065 din 13 iunie  2001 a Comisiei Permanente și decizia

nr.8505 din 15 decembrie 2001 a Consiliului Uniunii Avocaților din România și a

obligat pârâta să emită o decizie de primire a reclamantului în profesia de

avocat cu scutire de examen.

Impotriva sentinței susmenționate a declarat recurs Uniunea Avocaților din

România susținând, în esență, că verificarea cunoștințelor reclamantului se

impune întrucât  acesta era absolvent al Facultății de Drept

Administrativ, instituție  universitară în care accentul se pune pe

cunoașterea problemelor de drpet administrativ și mai puțin  pe

instituțiile de drept civil, penal sau altor ramuri ale dreptului. Că,

dispozițiile art.16 pct.2 din Legea nr.51/1995  sunt permisive și nu au

caracter dispozitiv  organele uniunii fiind singurele care decid, potrivit

autorității lor, autoritate căreia nu i se poate substitui nici un alt organ,

inclusiv justiția.

Recursul  este nefondat

Potrivit art.16 alin.2 din Legea nr.51/1995, poate fi primit în profesia de

avocat, cu scutire de examen cel care, anterior, a îndeplinit funcția de

judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel

puțin 10 ani.

Consiliul Uniunii Avocaților din România aprobă în baza  art.63 lit.g din

din Legea nr.51/1995 primirea în profesia de avocat, iar  scutirea de

examen se acordă potrivit art.65 lit. d de către Comisia permanentă,

acelor  juriști care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, cu avizul

consultativ al baroului respectiv.

In cauză, reclamantul R.I. a absolvit Facultatea de Drept Economic și

Administrativ  în anul  1981 și a ocupat funcția de jurisconsult și

consilier juridic timp de  20 ani.

Argumentul că absolvenții specializați în drept economic și administrativ

trebuie excluși sau supuși unor examene  suplimentare, față de cei care au

absolvit Facultatea de drept, este nejustificată, vocația lor, pentru

exercitarea profesiei de avocat, neputând fi diferită.

Pregătirea pentru materiile de bază de care depinde  exercitarea profesiei

de avocat este, în esență, aceeași  și nu se justifică o diferență de

tratament care ar avea semnificația unei măsuri juridice diferite pentru

situații  identice.

Specializarea nu înlătură profilul pregătirii generale în drept, iar

vocația  comună a licențiaților celor două specializări, de a îndeplini

anumite activități, ce se regăsesc în problematica generală a profesiei de

avocat, impune acelaș regim juridic.

Din probele administrate rezultă că reclamantul  întrunea cerințele

generale,  cuprinse în art.9 și 16 din Legea nr.51/1995, pentru primirea

în avocatură fără examen.

Prin cererea de primire în avocatură, cu scutire de examen, se invocă un

drept  conferit de lege, de cel care îndeplinește anumite condiții.

Uniunea Avocaților nu poate face distincție  între cei care,

formulând cerere, îndeplinesc condițiile cerute de lege și sunt agreați,

și cei care, deși îndeplinesc condițiile, nu sunt agreați, deoarece trebuie

aplicat principiul constituțional al egalității în fața legii.

Or, reclamantul a făcut dovada că îndeplinește condițiile de a fi primit în

profesie cu scutire de examen, fiind absolvent al facultății de drept cu o

vechime de mai mult de 10 ani în funcția de consilier juridic (20 ani).

In ce privește caracterul permisiv  al art.16 alin.2 din Legea nr.51/1995

este adevărat că textul evocă posibilitatea pentru cel în cauză,  de a fi

primit în profesia de avocat cu scutire de examen, însă aceasta nu înseamnă că

Uniunea Avocaților din România poate refuza cererea pe motive de oportunitate,

deoarece în calitatea sa de autoritate publică, ea  nu își manifestă

opțiunile pe baza criteriilor ce sunt specifice dreptului privat, cererea de

primire în avocatură fără examen nefiind o ofertă de  contractare ci un

drept conferit de lege de cel care îndeplinește  anumite condiții.

Baroul Alba avea dreptul de a aprecia dacă reclamantul poate fi primit în

profesia de avocat, cu scutire de  examen, dar această  apreciere

trebuia să fie obiectivă,  or în cauză nu  s-a făcut dovada că

reclamantul nu ar corespunde profesiei de avocat.

Așa fiind, recursul a fost respins ca nefondat.