ÎCCJ, decizie (scj.ro #85408)

Avocat.

Condițiile primirii fără examen în profesia de avocat a celui care a făcut

cererea în cel mult 6 luni de la data promovării examenului de licență

Primirea fără examen în profesia de avocat, la numai cel mult 6 luni de

la promovarea examenului de licență în drept, este condiționată de ascultarea

petiționarului pentru a rezulta că are cunoștințele necesare exercitării

profesiei.

Decizia

nr.104 din 17 ianuarie 2002

Curtea de Apel Cluj – Secția comercială și

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.15 din 17 ianuarie 2001, a

admis în parte acțiunea formulată de reclamantul  F.G., împotriva Uniunii

Avocaților din România, a anulat decizia nr.4621 din 18 decembrie 1999 emisă de

Consiliul acestei uniuni și a obligat pe pârâtă ca în conformitate cu

prevederile art.14 alin.2 lit.b din Legea nr.51/1995, să primească pe reclamant

în profesia de avocat cu scutire de examen. S-a reținut, în esență, că

reclamantul, fiind absolvent al unei facultăți de drept, în termenul prevăzut

de art.14 lit.b din Legea nr.51/1995, după susținerea examenului de licență, a

solicitat primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, cerere care nu

putea fi avizată negativ și, respectiv, respinsă din moment ce dreptul

reclamantului este prevăzut de lege.

Împotriva acestei hotărâri a formulat

recurs Uniunea Avocaților din România, susținând că s-au ignorat prevederile

Statutului profesiei de avocat, care în art.51 stabilește că, în toate cazurile

în care se solicită primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, rezolvarea

cererii se face după ascultarea solicitantului, ocazie cu care sunt verificate

și cunoștințele teoretice necesare exercitării profesiei de avocat. Că,

respingerea cererii s-a datorat constatării nivelului nesatisfăcător al

cunoștințelor teoretice pe care le avea reclamantul.

Recursul este fondat.

Reclamantul, absolvent al unei facultăți de

drept, a susținut examenul de licență în sesiunea februarie 1999 și, în

termenul și în temeiul art.14 alin.2 lit.b din Legea nr.51/1995, privind organizarea

și exercitarea profesiei de avocat, a solicitat Baroului Maramureș primirea în

profesia de avocat cu scutire de examen.

La data soluționării cererii și

contestației intimatului-reclamant era în vigoare Legea nr.51/1995 nemodificată

și Statutul publicat în Monitorul Oficial nr.237 din 17 octombrie 1995.

Potrivit prevederilor art.14 din Legea

nr.51/1995, primirea în profesia de avocat se face în urma susținerii unui

examen, și, în mod excepțional, cu scutire de examen, în condițiile acestei

legi și ale Statutului profesiei de avocat.

Consiliul baroului l-a ascultat pe reclamant, în conformitate cu prevederile

art.51 din Statutul profesiei de avocat, publicat în Monitorul Oficial nr.237

din 17 octombriem 1995, în vigoare la data respectivă, și constatând nivelul

necorespunzător al cunoștințelor teoretice generale ale acestuia, a dat un aviz

negativ cererii.

Drept urmare, Comisia permanentă a Uniunii  Avocaților, prin decizia

nr.714 din 10 septembrie 1999, nu a acordat reclamantului  scutirea de

examen, iar contestația acestuia a fost respinsă de Consiliul aceleiași uniuni

prin decizia nr.4621 din 18 decembrie 1999.

Cererea reclamantului de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de

examen, în condițiile art.14 alin.2 lit.b din lege, a parcurs procedura

reglementată prin dispozițiile art.27 și urm. din Statut, Consiliul Baroului

Maramureș, ascultându-l în vederea acordării avizului necesar soluționării

cererii de scutire de examen de către Comisia permanentă a uniunii.

Faptul că ascultarea reclamantului a avut ca obiectiv și verificarea

cunoștințelor teoretice acumulate de solicitant a fost pe deplin justificat

datorită indiciilor care rezultau în legătură cu acest aspect din forma de

învățământ urmată de intimatul-reclamant  și notările minime pe care

acesta le obținuse la disciplinele de specialitate, aspecte constatate și de

avocatul raportor.

În conformitate cu dispozițiile art.51 din Statutul profesiei de avocat,

ascultarea solicitantului, în vederea acordării scutirii de examen, era

obligatorie.

Astfel fiind, rezultă că autoritățile administrative ale Uniunii Avocaților din

România au soluționat cererea reclamantului potrivit unei proceduri legale,

statutare.

Scutirea de examen se acordă, de autoritatea competentă, în considerația

existenței unui asemenea  nivel de cunoștințe teoretice și practice încât

examenul este inutil.

Aceasta rezultă din prevederile art.14 alin.2 din Legea nr.51/1995 potrivit

cărora, poate fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen:

a)

titularul

diplomei de doctor în drept;

b)

licențiatul

unei facultăți de drept, dacă în cel mult 6 luni de la promovarea examenului de

licență solicită înscrierea ca avocat stagiar;

c)

cel

care înainte de solicitarea înscrierii în profesia de avocat a fost judecător,

procuror  sau notar timp de cel puțin 4 ani.

Astfel, dacă în

cazurile avute în vedere de art.14 alin.2 lit.a și c prezumția de principiu are

la bază activitatea științifică și, respectiv, cunoștințele teoretice și

practice dobândite în cursul unei activități îndelungate, în cazul avut în

vedere de art.14 alin.2 lit.b, prezumția de principiu se bazează pe

împrejurarea că timpul scurt de la absolvirea facultății și promovarea

examenului de licență, până la formularea cererii a permis conservarea intactă

a cunoștințelor teoretice dobândite în cursul studiilor.

Or, în cazul

reclamantului este dovedit că, în cursul studiilor și la examenul de licență,

nu a dobândit un nivel de cunoștințe teoretice care să-l recomande pentru a fi

scutit de examen la intrarea în profesia de avocat.

Reținând că recursul

este fondat, a fost admis, a fost casată sentința atacată și s-a respins

acțiunea.