ÎCCJ, decizie (scj.ro #85408)

Avocat. Condițiile primirii fără examen în profesia de avocat a celui care a făcut cererea în cel mult 6 luni de la data promovării examenului de licență Primirea fără examen în profesia de avocat, la numai cel mult 6 luni de la promovarea examenului de licență în drept, este condiționată de ascultarea petiționarului pentru a rezulta că are cunoștințele necesare exercitării profesiei. Decizia nr.104 din 17 ianuarie 2002 Curtea de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.15 din 17 ianuarie 2001, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul F.G., împotriva Uniunii Avocaților din România, a anulat decizia nr.4621 din 18 decembrie 1999 emisă de Consiliul acestei uniuni și a obligat pe pârâtă ca în conformitate cu prevederile art.14 alin.2 lit.b din Legea nr.51/1995, să primească pe reclamant în profesia de avocat cu scutire de examen.

S-a reținut, în esență, că reclamantul, fiind absolvent al unei facultăți de drept, în termenul prevăzut de art.14 lit.b din Legea nr.51/1995, după susținerea examenului de licență, a solicitat primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, cerere care nu putea fi avizată negativ și, respectiv, respinsă din moment ce dreptul reclamantului este prevăzut de lege. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Uniunea Avocaților din România, susținând că s-au ignorat prevederile Statutului profesiei de avocat, care în art.51 stabilește că, în toate cazurile în care se solicită primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, rezolvarea cererii se face după ascultarea solicitantului, ocazie cu care sunt verificate și cunoștințele teoretice necesare exercitării profesiei de avocat.

Că, respingerea cererii s-a datorat constatării nivelului nesatisfăcător al cunoștințelor teoretice pe care le avea reclamantul. Recursul este fondat. Reclamantul, absolvent al unei facultăți de drept, a susținut examenul de licență în sesiunea februarie 1999 și, în termenul și în temeiul art.14 alin.2 lit.b din Legea nr.51/1995, privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, a solicitat Baroului Maramureș primirea în profesia de avocat cu scutire de examen. La data soluționării cererii și contestației intimatului-reclamant era în vigoare Legea nr.51/1995 nemodificată și Statutul publicat în Monitorul Oficial nr.237 din 17 octombrie 1995. Potrivit prevederilor art.14 din Legea nr.51/1995, primirea în profesia de avocat se face în urma susținerii unui examen, și, în mod excepțional, cu scutire de examen, în condițiile acestei legi și ale Statutului profesiei de avocat.

Consiliul baroului l-a ascultat pe reclamant, în conformitate cu prevederile art.51 din Statutul profesiei de avocat, publicat în Monitorul Oficial nr.237 din 17 octombriem 1995, în vigoare la data respectivă, și constatând nivelul necorespunzător al cunoștințelor teoretice generale ale acestuia, a dat un aviz negativ cererii. Drept urmare, Comisia permanentă a Uniunii Avocaților, prin decizia nr.714 din 10 septembrie 1999, nu a acordat reclamantului scutirea de examen, iar contestația acestuia a fost respinsă de Consiliul aceleiași uniuni prin decizia nr.4621 din 18 decembrie 1999. Cererea reclamantului de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, în condițiile art.14 alin.2 lit.b din lege, a parcurs procedura reglementată prin dispozițiile art.27 și urm. din Statut, Consiliul Baroului Maramureș, ascultându-l în vederea acordării avizului necesar soluționării cererii de scutire de examen de către Comisia permanentă a uniunii.

Faptul că ascultarea reclamantului a avut ca obiectiv și verificarea cunoștințelor teoretice acumulate de solicitant a fost pe deplin justificat datorită indiciilor care rezultau în legătură cu acest aspect din forma de învățământ urmată de intimatul-reclamant și notările minime pe care acesta le obținuse la disciplinele de specialitate, aspecte constatate și de avocatul raportor. În conformitate cu dispozițiile art.51 din Statutul profesiei de avocat, ascultarea solicitantului, în vederea acordării scutirii de examen, era obligatorie. Astfel fiind, rezultă că autoritățile administrative ale Uniunii Avocaților din România au soluționat cererea reclamantului potrivit unei proceduri legale, statutare.

Scutirea de examen se acordă, de autoritatea competentă, în considerația existenței unui asemenea nivel de cunoștințe teoretice și practice încât examenul este inutil. Aceasta rezultă din prevederile art.14 alin.2 din Legea nr.51/1995 potrivit cărora, poate fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen: a) titularul diplomei de doctor în drept; b) licențiatul unei facultăți de drept, dacă în cel mult 6 luni de la promovarea examenului de licență solicită înscrierea ca avocat stagiar; c) cel care înainte de solicitarea înscrierii în profesia de avocat a fost judecător, procuror sau notar timp de cel puțin 4 ani.

Astfel, dacă în cazurile avute în vedere de art.14 alin.2 lit.a și c prezumția de principiu are la bază activitatea științifică și, respectiv, cunoștințele teoretice și practice dobândite în cursul unei activități îndelungate, în cazul avut în vedere de art.14 alin.2 lit.b, prezumția de principiu se bazează pe împrejurarea că timpul scurt de la absolvirea facultății și promovarea examenului de licență, până la formularea cererii a permis conservarea intactă a cunoștințelor teoretice dobândite în cursul studiilor. Or, în cazul reclamantului este dovedit că, în cursul studiilor și la examenul de licență, nu a dobândit un nivel de cunoștințe teoretice care să-l recomande pentru a fi scutit de examen la intrarea în profesia de avocat.

Reținând că recursul este fondat, a fost admis, a fost casată sentința atacată și s-a respins acțiunea.