ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3032/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 519 din 10 decembrie 2002, Tribunalul Prahova, a dispus condamnarea inculpatului P.C.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive. În sfârșit a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că: În ziua de 14 iulie 2002, poliția Filipeștii de Târg a fost sesizată că pe malul drept al canalului de irigații, lângă S.C. D. se află cetățeanul turc K.P., căzut și lovit, având sânge pe față. În plângerea formulată de partea vătămată, se susține că în dimineața acestei zile a fost la discotecă de unde a plecat cu martorii P.N.

și P.C.M. și de inculpat. În dreptul societății sale, partea vătămată s-a despărțit de cei doi martori, rămânând numai cu inculpatul pe care îl știa din vedere. După ce au parcurs, împreună o bucată de drum, inculpatul i-a cerut să-i dea banii pe care îi are asupra sa băgându-i mâna în buzunar. Cum nu a găsit banii, i-a luat telefonul mobil și a fugit spre islaz. Partea vătămată a alergat după inculpat, reușind să-l prindă. Fiindcă i-a cerut telefonul, inculpatul a lovit-o cu pumnii și picioarele, provocându-i leziuni care au necesitat 16–18 zile de îngrijiri medicale. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul cerând desființarea sentinței și completarea probei cu martori, solicitând audierea unui martor pe situația de fapt în persoana lui Ț.I.

Într-o altă apărare a solicitat, restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale. De asemeni, a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de lovire, iar în subsidiar, aplicarea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 113 din 5 martie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat apelul inculpatului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, inculpatul care a cerut în principal achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Sub cel de-al doilea motiv, restituirea cauzei la organul de urmărire penală pentru audierea martorului Ț.I. În subsidiar, s-a cerut aplicarea circumstanțelor atenuante inculpatului având în vedere comportamentul corespunzător al acestuia și ca atare reducerea pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat. Analizând probatoriul administrat în cauză, se constată că instanțele au făcut o corectă încadrare juridică a faptelor, stabilind vinovăția inculpatului și o justă individualizare a pedepsei respectându-se prevederile art. 72 C. pen. Din examinarea pe larg a situației de fapt așa cum rezultă din plângerea părții vătămate, declarațiile martorilor P.C.M., P.N., D.P. și R.V. inculpatul prin violență i-a smuls cetățeanului turc un telefon mobil, folosind violența pentru a-și însuși bunul, producându-i leziuni ce au necesitat 16–18 zile îngrijiri medicale încât sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie pentru care corect a fost condamnat. Nu poate fi primit, nici motivul referitor la restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale, probele administrate în cauză dovedind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii.

De asemeni, nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, având în vedere pe de o parte împrejurările concrete de săvârșirea faptei, cât și poziția nesinceră a acestuia, care pe parcursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești inculpatul a modificat conținutul declarațiilor. De altfel și prin raportul tehnico - științific întocmit de laboratorul de detecție a comportamentului simulat, a fost caracterizat prin prezența reactivității mimico – gesticulare specifică persoanelor nesincere. Sub aspectul individualizării pedepsei se constată că, au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen. și anume limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, și ridicat de pericol social, al faptei săvârșite, de împrejurările concrete în care s-a săvârșit, precum și persoana infractorului care nu este cunoscut cu antecedente penale până la data săvârșirii faptei.

Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat. Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 4 octombrie 2002, la zi. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C.D. împotriva deciziei penale nr. 113 din 5 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 4 octombrie 2002, la 25 iunie 2003. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2003.