ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2757/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 496 din 15

octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost condamnat, printre

alții, inculpatul D.D.C. la 4 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen. și art. 74 alin. (2), raportat la art. 76 lit. c) C.

pen.

S-a dedus din pedeapsă arestarea

preventivă de la 3 februarie 2002 la zi.

Inculpatul a fost obligat cu

ceilalți 3 coinculpați, în solidar la plata sumei de 32.000.000 lei despăgubiri

civile către partea civilă S.D.L.

A reținut instanța că cei patru

inculpați, printre care și D.D.C. în seara de 1 februarie 2002 se aflau în

vizită în locuința părții vătămate S.D.L.

La un moment dat inculpații i-a

cerut părții vătămate să le dea bijuteriile. La refuzul părții vătămate,

aceasta a fost lovită de cei 4 inculpați. Inculpatul D.C. a sustras din

dormitorul părții vătămate 700 dolari S.U.A. și 4 milioane lei. Coinculpatul

O.P. a mai luat 4 telefoane mobile și un încărcător de pe masă. După

sustragerea bunurilor inculpații au părăsit locuința părții vătămate. În urma

agresiunii partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 2-3 zile

îngrijiri medicale.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel toți inculpații, printre care și D.D.C. arătând că nu a

participat la comiterea faptei, iar în subsidiar a solicitat reducerea

pedepsei.

Curtea de Apel Constanța prin

decizia penală nr. 40 din 20 februarie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpați.

A motivat instanța de apel că

probatoriul administrat confirmă vinovăția inculpaților pentru infracțiunea de

tâlhărie reținută în sarcina lor, iar pedepsele aplicate au fost just

individualizate.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs inculpatul D.D.C. solicitând achitarea pentru infracțiunea de

tâlhărie, întrucât nu a participat la săvârșirea acesteia.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Vinovăția inculpatului pentru

infracțiunea de tâlhărie a fost corect reținută, având în vedere declarațiile

părții vătămate, procesul verbal prin care inculpatul a fost recunoscut din

grup de partea vătămată, declarațiile coinculpatei I.E. care a relatat violențe

exercitate împotriva părții vătămate pentru a le da banii și bijuteriile,

confirmând și prezența inculpatului D.C. la activitatea infracțională.

De altfel, partea vătămată constant

a declarat că a fost lovită de toți cei 4 inculpați, iar cel care a intrat în

dormitor a fost inculpatul D.C.

În legătură cu pedeapsa de 4 ani și

6 luni închisoare aplicată, aceasta a fost just individualizată în raport de

pericolul social al faptei, împrejurările în care a fost comisă și poziția

nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal.

De altfel, în favoarea inculpatului

s-au reținut și circumstanțe atenuante cu motivarea că este tânăr, ceea ce a

condus la stabilirea pedepsei sub limita minimă a textului de lege

incriminator.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpat.

Se va deduce din pedeapsă reținerea

și arestarea preventivă de la 2 februarie 2002 la zi.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.D.C. împotriva deciziei penale nr. 40/ P din 20

februarie 2003 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsă reținerea și

arestarea preventivă de la 2 februarie 2002 la 10 iunie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000

lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 iunie 2003.