ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3078/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 673 din 23

decembrie 2002, Tribunalul Constanța, secția penală, a condamnat pe inculpații:

- S.S.V.

- C.I. și

- B.G.

la câte 3 ani și 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. b) și c) și alin. (2

1

) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C.

pen.

Prin aceeași hotărâre s-a constatat

recuperarea prejudiciului produs părții vătămate P.D.

S-a reținut că în data de 26 iunie

2002, inculpații au sustras prin violență un telefon mobil de la partea

vătămată P.D.

La examenul medico-legal partea

vătămată a prezentat leziuni traumatice ce nu necesită îngrijiri medicale.

Împotriva hotărârii primei instanțe,

inculpații S.S.V. și B.G. au declarat apel, solicitând reducerea pedepselor

aplicate acestora.

Curtea de Apel

Constanța, secția penală, prin decizia penală nr. 80/ P din 14 martie 2003, a

respins apelurile declarate de către cei doi inculpați, ca nefondate, cu

motivarea că, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților,

instanța de fond a aplicat corect criteriile de individualizare, prevăzute de

art. 72 C. pen., raportat la gradul de pericol social al faptei comise, la

împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, precum și cu privire la

persoana inculpaților care nu au antecedente penale, sunt tineri și provin din

familii dezorganizate.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

inculpații B.G. și S.S.V. au declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei.

Aceștia recunosc săvârșirea faptei pentru care au fost trimiși în judecată,

însă solicită a se ține cont că, minori fiind în momentul săvârșirii faptei, nu

au conștientizat gravitatea acesteia.

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate, se constată următoarele:

Pentru a aplica inculpaților câte o

pedeapsă cu închisoarea de 3 ani și 6 luni, prima instanță a individualizat

pedeapsa în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

reținând în special pericolul social caracterizat de săvârșirea acesteia în

grup, pe timp de noapte, în loc public.

Instanța de control judiciar,

investită cu apelurile declarate de către cei doi inculpați a reținut că modul

concret în care au acționat pentru sustragerea bunului și faptul că provin din

familii dezorganizate, dovedește o periculozitate ridicată a acestora.

Ca atare, a concluzionat aceeași

instanță, pedepsele aplicate de prima instanță fiind temeinic individualizate,

nu se impune o reducere a acestora.

Rezultă, așadar, că aplicând

pedepsele, prima instanță a ținut cont, cumulat, de toate criteriile de

individualizare prevăzute de art. 72 și respectiv art. 100 C. pen. și pe care

le-a proporționalizat corespunzător pericolului social concret.

În consecință, respingând apelul

declarat de către cei doi inculpați împotriva hotărârii primei instanțe,

instanța de control judiciar a pronunțat o decizie ce nu este supusă cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În susținerea recursului, inculpații

au mai invocat și faptul că la data săvârșirii faptei erau minori.

Or, în stabilirea pedepselor,

instanța de fond a ținut cont de regimul sancționator al minorilor infractori

stabilit prin art. 109 C. pen.

Pe de altă parte, criteriile de

individualizare a pedepsei, prin raportare la dispozițiile art. 52 C. pen.,

vizează stabilirea, sub aspectul cuantumului și modalității de executare, a

unor pedepse care să constituie, în limitele legii, o replică socială adecvată

gravității infracțiunii.

Așadar, instanța de judecată nu are

temei legal pentru a reexamina, sub acest aspect, pedeapsa aplicată.

Examinând cauza și în raport de

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici

motive de casare susceptibile a fi luate în considerare din oficiu.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea

va respinge recursurile declarate de către inculpați, ca nefondate.

În baza art. 357 alin. (2) lit. a)

C. proc. pen., cu referire la art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată se va

deduce perioada executată în stare de arest preventiv, iar în baza art. 192

alin. (2) și (4) din același cod, recurenții-inculpați vor fi obligați,

potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, recursurile declarate de

inculpații B.G. și S.S.V. împotriva deciziei nr. 89 din 14 martie 2003 a Curții

de Apel Constanța, ca nefondate.

Compută din pedepsele aplicate

durata reținerii și arestării preventive de la 27 iunie 2002, la zi pentru

ambii inculpați.

Obligă pe fiecare inculpat să

plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și

onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 300.000 lei, ce va fi avansat

din fondul Ministerului Justiției

Pronunțată în ședință publică, azi

26 iunie 2003.