ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1899/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 269 din 29

mai 2002 Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpații:

- A.C.V. la 6 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. a), b), d) și e) C. pen. și la un an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966

republicat, a contopit pedepsele și a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea

mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

beneficiul grațierii condiționate a executării pedepsei de un an și 4 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 431 din 7 decembrie 2000 a

Judecătoriei Călărași și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa

stabilită în cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani

și 10 luni închisoare.

- M.E.R. la o pedeapsă de 5 ani și 6

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

instanța de fond a dispus confiscarea specială, în folosul statului, de la

inculpatul A.C.V., a cuțitului cu mâner de metal, deschidere dublă, culoare

albă, uzat, care a servit la săvârșirea infracțiunii.

Prin aceeași sentință s-a luat act

că partea vătămată C.I. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

S-a reținut că, în data de 1

noiembrie 2001, pe timp de noapte, inculpații au sustras părții vătămate C.I. banii,

telefonul mobil și autoturismul, prin violență și amenințare cu un cuțit.

S-a mai reținut că, deși avea permisul

de conducere anulat, inculpatul A.C.V., a condus pe drumurile publice, în

aceeași dată, un autoturism.

Inculpatul A.C.V. a declarat apel

împotriva hotărârii primei instanței, solicitând reducerea pedepsei.

Împotriva aceleiași hotărâri a

declarat apel și inculpata M.E.R., solicitând în principal achitarea pentru

infracțiunea reținută în sarcina sa și, în subsidiar, redozarea pedepsei în

raport de circumstanțele personale și de circumstanțele reale în care fapta a

fost săvârșită.

Curtea de Apel Constanța, secția

penală, prin decizia penală nr. 223/ P din 27 septembrie 2002, a respins

apelurile declarate de către cei doi inculpați împotriva hotărârii primei

instanțe, ca nefondate.

Pentru a hotărî astfel instanța de

control judiciar a reținut că situația de fapt a fost corect reținută, pe baza

probelor administrate, încadrarea juridică a faptelor este corespunzătoare iar

pedepsele au fost just individualizate.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

au declarat recurs ambii inculpați.

Inculpatul A.C.V. a solicitat

reducerea pedepsei stabilite pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie sub

minimul special prevăzut de norma incriminatoare, prin reținerea de

circumstanțe atenuante judiciare. Totodată, inculpatul a solicitat a se

constata grațiată integral pedeapsa stabilită, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 republicat.

Inculpata M.E.R., reiterând motivele

apelului, a solicitat să se dispună achitarea, în raport de împrejurarea că nu

a avut nici o contribuție la săvârșirea infracțiunii, iar în subsidiar,

reducerea pedepsei.

Examinând cauza în raport de

criticile formulate se constată următoarele:

Din probatoriul administrat în cauză

a rezultat că, la sfârșitul lunii octombrie, cei doi inculpați au venit la

Constanța și, după câteva zile, au rămas fără bani.

Inculpata M.E.R., la cererea

inculpatului A.C.V., a contactat-o telefonic pe partea vătămată C.I.,

propunându-i să se întâlnească în zona Autogării din Tomis III – Constanța,

după care s-au deplasat împreună într-o parcare din zona Brotăcei, unde se afla

și inculpatul care a urcat în mașină.

Inculpata, aflată pe scaunul din

față a autoturismului, a rugat partea vătămată să se apropie mai mult, pentru

a-i spune ceva „la ureche”. În acest timp, inculpatul, aflat pe bancheta din spate,

a cerut amenințător părții vătămate să-i de banii și bunurile ce le avea asupra

sa, totodată, cerându-i să treacă pe bancheta din spate.

Pe bancheta din spate a

autoturismului a trecut și inculpata, împrejurare în care, sub amenințarea

cuțitului, a deposedat partea vătămată de bunurile precizate în procesele

verbale ale organului de cercetare penală.

Fără a avea permis de conducere,

inculpatul a condus acest autoturism pe drumurile publice. Profitând de un

moment în care inculpatul conducea autoturismul cu viteză redusă, partea

vătămată s-a desprins din mâinile inculpatei, a deschis portiera din stânga și

a sărit din autoturism.

Așadar, se constată că prima

instanță a administrat probe și a stabilit corect starea de fapt, participarea

inculpatei M.E.R. la săvârșirea faptei fiind pe deplin dovedită.

La stabilirea pedepselor, instanțele

au avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite,

prejudiciul produs, împrejurările și modul de operare, precum și persoana

inculpaților, astfel că în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

au fost just individualizate, de natură a asigura realizarea scopului prevăzut

de art. 52 C. pen.

Se constată însă că pedeapsa

stabilită, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 36 alin. (2) din

Decretul nr. 328/1966, față de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543/2002, este

integral grațiată.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea

va admite apelul declarat de către inculpatul A.C.V., va casa hotărârile

pronunțate în cauză numai cu privire la aplicarea Legii nr. 543/2002, va

descontopi pedeapsa rezultantă, de 6 ani și 6 luni în pedepsele componente și

va constata grațiată integral pedeapsa de un an închisoare stabilită, pentru

săvârșirea infracțiunii rutiere.

De asemenea, conform art. 83 C. pen.,

se va revoca beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de un an

și 4 luni închisoare aplicată acestui inculpat prin sentința penală nr. 431 din

7 decembrie 2002, a Judecătoriei Călărași, iar conform art. 1 din Legea nr. 543/2002,

va constata grațiată integral această pedeapsă.

În baza art. 385 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de către inculpata M.E.R., ca

nefondat.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce

din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, perioada arestării preventive de la 2

noiembrie 2001 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) din același

cod recurenta va fi obligată, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul A.C.V. împotriva deciziei penale nr. 223 din 27 septembrie 2002 a

Curții de Apel Constanța.

Casează hotărârea pronunțată precum

și sentința penală nr. 269 din 29 mai 2002 a Tribunalului Constanța, numai cu

privire la aplicarea Legii nr. 543/2002 referitor la infracțiunea de prevăzută

de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.

Înlătură aplicarea art. 34 lit. b) C.

pen. și descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare în

pedepsele componente de:

- un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966;

- 6 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e) C.

pen.

Conform art. 1 din Legea nr. 543/2002

constată integral grațiată pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 36 alin. (2) din decretul nr. 328/1966.

Conform art. 83 C. pen., revocă

beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 4 luni

închisoare aplicată prin sentința nr. 431 din 7 decembrie 2002 a Judecătoriei

Călărași.

Conform art. 1 din Legea nr. 543/2002

constată integral grațiată pedeapsa de un an și 4 luni închisoare.

Menține restul dispozițiilor

hotărârii pronunțate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului A.C.V., perioada arestării preventive de la 2 noiembrie 2001 la 15

aprilie 2003.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpata M.E.R., împotriva deciziei penale sus-menționate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei

M.E.R., perioada arestării preventive de la 2 noiembrie 2001 la 15 aprilie

2003.

Obligă pe recurenta inculpată M.E.R.

să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 aprilie 2003.