ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4989/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 483 din 8 august 2003 a Tribunalului Constanța au fost condamnați inculpații C.P., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., la 4 ani închisoare și C.M., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare. Conform art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului C.M. din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2313 din 31 mai 2002 a Judecătoriei Medgidia și contopirea restului rămas neexecutat de 361 zile cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., pentru ambii inculpați s-a menținut și prelungit starea de arest a acestora și s-au dedus din pedepse duratele arestării preventive de la 18 octombrie 2002 la zi. Inculpații au fost obligați în solidar cu părțile responsabile civilmente C.R. și C.M. la plata sumei de 3.888.684 lei despăgubiri civile către partea civilă C.A.S. Constanța, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate S.N. S-a luat act că partea vătămată S.N. nu a formulat pretenții civile în cauză și că partea civilă D.S. a renunțat la pretențiile civile în faza de urmărire penală. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în noaptea de 17 decembrie 2002 după ce au consumat băuturi alcoolice, inculpații au hotărât să sustragă bunuri din incinta SC A. SRL Constanța, punctul de lucru Sinoe, județul Constanța.

În realizarea hotărârii infracționale C.P. și C.M. au pătruns în fermă, iar când paznicul de serviciu S.N. le-a spus să părăsească incinta, au aruncat cu pietre în el lovindu-l la cap, ceea ce a determinat căderea și pierderea cunoștinței celui lovit. După aceasta inculpații au sustras din încăperile fermei o pereche de cizme din cauciuc, o pereche de pantofi bărbătești, un cuțit și o cutie cu mastic auto, bunuri restituite ulterior lui D.S., asociatul unic al societății comerciale care nu s-a mai constituit parte civilă. Urmare agresiunii la care a fost supus S.N. a suferit leziuni care au necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare timp de 14-16 zile și a beneficiat de asistența medicală în Spitalul județean Constanța.

S-a mai reținut că inculpatul C.P. era minor la data comiterii faptei, iar inculpatul C.M. a comis infracțiunea în termenul de încercare după liberarea condiționată din executarea unei pedepse de 3 ani închisoare. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost reținute în baza procesului verbal de constatare a infracțiunii, a declarațiilor și plângerea părții vătămate S.N., a declarațiilor martorilor D.M., S.A., R.C. și R.N., probe coroborate cu declarațiile inculpaților. Curtea de Apel Constanța prin decizia penală nr. 292 din 12 septembrie 2003, a respins apelurile declarate de inculpații C.P. și C.M. împotriva sentinței primei instanțe considerând nefondate criticile formulate, în sensul greșitei individualizări a pedepselor.

Astfel s-a constatat că pedepsele sunt conforme cu pericolul social al faptelor și că nu există temeiuri de reducere a acestor sancțiuni. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, inculpații care invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., au susținut că pedepsele sunt prea severe, solicitând reducerea lor. Recursurile declarate sunt neîntemeiate. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele reținând vinovăția inculpaților C.P. și C.M., în săvârșirea în calitate de coautori în noaptea de 17 noiembrie 2002, a infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., au aplicat acestora pedepse orientate înspre minimul prevăzut de lege.

Astfel, au fost avute în vedere, conform art. 72 C. pen., pericolul social al infracțiunii, împrejurările comiterii ei, consecințele la care a fost expusă partea vătămată, valoarea redusă a bunurilor sustrase, conduita procesuală sinceră a inculpaților și situația personală a acestora C.P. minor la data faptei, iar C.M., aflat în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. Se mai constată, că pedepsele aplicate de 4 ani închisoare în cazul minorului și 8 ani închisoare în cazul majorului sunt de natură a asigura potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, constrângerea și reeducarea făptuitorilor, precum și reintegrarea lor în comunitate. Fiind respectate cerințele textelor legale arătate, nu există temeiuri de reducere a sancțiunilor, așa cum au solicitat recurenții inculpați.

Întrucât motivele de casare invocate sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b), cu aplicarea art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat. Se va deduce din pedepsele aplicate timpul reținerii și arestării preventive a inculpaților de la 18 decembrie 2002 la 5 noiembrie 2003 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.P. și C.M. împotriva deciziei penale nr. 292/ P din 12 septembrie 2003 a Curții de Apel Constanța. Deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și arestării preventive a inculpaților de la 18 decembrie 2002 la 5 noiembrie 2003. Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2003.