ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3113/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 446 din 19

decembrie 2005, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpații:

pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b)

și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b),

a art. 74 alin. (2), art. 76 lit. b) din același cod, prin schimbarea

încadrării juridice a faptei din aceeași infracțiune prevăzută de art. 211 alin.

(1) și (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) din același cod;

pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b)

și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și

a art. 76 lit. b) din același cod.

pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b)

și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și

a art. 76 lit. b) din același cod.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art.

64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pe duratele executării, de către fiecare

inculpat, a pedepsei.

Pe latură civilă, în baza

dispozițiilor art. 14, art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ.,

inculpații au fost obligați, în solidar, să plătească părții vătămate Ș.A.,

suma de 37 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 17 august 2005,

inculpații prieteni, pe drumul spre centrul municipiului Suceava, s-au

intersectat cu un grup format din două fete și patru băieți.

M.G.F., pretextând că una din fete

l-ar fi înjurat, a prins-o de mână, în sprijinul ei intervenind Ș.A. care, la

rândul lui, a fost și el imobilizat de același inculpat.

În continuare, B.V.C. l-a întrebat

pe tânăr de unde este, acesta, într-un târziu spunându-i că locuiește în

Germania și se află în vizită la o mătușă, în tot acest timp el fiind

imobilizat. B.V.C. i-a cerut bani, a fost refuzat, acest lucru făcându-l pe

inculpat să-l caute în buzunare, de aici luând suma de 37 lei. După acest

moment, inculpații i-au cerut tânărului și telefonul mobil, însă datorită

prezenței în zonă a mai multor persoane, s-au îndepărtat, și au împărțit banii.

Împotriva sentinței, a declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, motivele invocate fiind nelegalitatea

și netemeinicia hotărârii în sensul nemenținerii, în ce-l privește pe

inculpatul M.G.F., a beneficiului liberării condiționate a restului de pedeapsă

rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1018 din 5

noiembrie 2001 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr.

194 din 18 martie 2002, a Curții de Apel Suceava, respectiv 635 zile închisoare,

greșitei obligări a inculpaților la plata cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, numai a sumei de 500 lei, precum și cuantumul pedepselor,

considerat a fi prea mic.

Curtea de Apel Suceava, secția minori

și familie, prin decizia penală nr. 3 din 8 februarie 2006, a admis apelul

declarat de parchet, a desființat sentința și:

- în baza dispozițiilor art. 61 alin.

(1) C. pen., a dispus menținerea liberării condiționate privind restul de

pedeapsă de 635 zile închisoare în ce-l privește pe inculpatul M.G.F.;

- a obligat pe fiecare inculpat la

plata, către stat, a sumei de câte 383 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

(fond), din care suma de câte 250 lei reprezentând onorariile cuvenite

avocaților desemnați apărători din oficiu (urmărire penală și fond) s-a dispus

a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției;

- a obligat pe fiecare inculpat la

plata, către stat, a sumei de câte 220 lei cheltuieli judiciare în apel, din

care suma de câte 100 lei reprezentând onorarii pentru avocații desemnați

apărători din oficiu, s-a dispus a fi avansate din același fond.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cazul de

casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

respectiv greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților.

Recursul declarat este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., text de

lege care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea și

aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului,

de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social

al faptei săvârșite, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală și de persoana infractorului.

În cauză, gradul de pericol social

concret al faptei săvârșite de inculpați este reflectat, pe de o parte, de

limitele de pedeapsă stabilite de cod (închisoare de la 7 la 20 de ani), precum

și de modalitatea efectivă de comitere a acesteia.

Privind modalitatea de săvârșire a

faptei, în procesul individualizării pedepselor, instanța trebuia să rețină că

inculpații au acostat partea vă6tămată pe stradă, că au imobilizat-o și au

deposedat-o de bani după ce i-au căutat buzunarele, intervenția altor persoane

împiedicându-i să-i sustragă și alte bunuri (telefonul mobil).

Totodată, alături de considerarea

vârstei inculpaților, tineri, instanța trebuia să acorde atenție circumstanțelor

personale ale acestora, M.G.F. era recidivist postcondamnatoriu și

postexecutoriu, iar coinculpații, la rândul lor, fără a fi recidiviști aveau

antecedente penale pentru fapte care au adus atingere patrimoniului persoanelor

vătămate.

În aceeași ordine de idei, la

aplicarea pedepselor, instanța trebuia să considere și poziția procesuală a

inculpaților, inculpatul M.G.F. nu a recunoscut săvârșirea faptei, iar

coinculpații au declarat oscilant, fie recunoscând fapta, fie retractând

recunoașterea pe susținerea că la urmărirea penală au fost constrânși de

presiuni exercitate de procuror.

Luând în considerare și scopul

pedepsei astfel cum prevede art. 52 C. pen., se apreciază că majorarea, cu câte

2 ani închisoare a pedepselor, va realiza prevenția generală și specială.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de parchet fiind fondat în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis.

Conform art. 189 alin. (1) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare necesare retribuirii apărătorilor desemnați din

oficiu, se acoperă din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 3 din 8 februarie 2006 a Curții de

Apel Suceava, secția minori și familie, privind pe inculpații M.G.F., B.V.C. și

U.I.Șt.

Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr. 446

din 19 decembrie 2005 a Tribunalului Suceava, numai cu privire la pedepsele

aplicate inculpaților.

Modifică pedepsele aplicate inculpaților, în sensul că le

majorează după cum urmează:

- de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare, pentru

inculpatul M.G.F.;

- de la 2 ani închisoare la 4 ani închisoare, pentru

inculpatul B.V.C.;

- de la un an închisoare la 3 ani închisoare, pentru

inculpatul U.I.Șt.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii

și al arestării preventive de la 18 august 2005, la 16 mai 2006.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în

sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2006.