ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 634/2021

Asupra contestațiilor de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin încheierea din data de 30 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2015, în baza art. 2502 C. proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii luate prin ordonanțele nr. x/P/2014 din datele de 06.11.2014, 10.11.2014 și 14.11.2014, privind pe apelanții-inculpați A., B., C. și D. și pe apelanta-parte responsabilă civilmente SC CC. SA, astfel cum au fost modificate în cursul judecății în fond și menținute prin Sentința penală nr. 143/12.02.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, precum și a măsurii asigurătorii luate prin Ordonanța nr. x/P/2014 din data de 06.11.2014, privind pe apelanta-inculpată E..

Au fost menținute măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanțele nr. x/P/2014 din datele de 06.11.2014, 10.11.2014 și 14.11.2014, privind pe apelanții-inculpați A., B., C. și D. și pe apelanta-parte responsabilă civilmente SC CC. SA, astfel cum au fost modificate în cursul judecății în fond și menținute prin Sentința penală nr. 143/12.02.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, precum și măsura asigurătorie luată prin Ordonanța nr. x/P/2014 din data de 06.11.2014, privind pe apelanta-inculpată E..

S-au reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 143/12.02.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a hotărât cu privire la măsurile asigurătorii dispuse față de contestatorii inculpați A. și D. următoarele:

În baza art. 397 C. proc. pen. s-a menținut măsura sechestrului asigurător, dispus prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA cu nr. x/P/2014 din 06.11.2014, după cum urmează:

- teren în suprafață de 308 mp situat în mun. Pitești, str. x, jud. Argeș identificat conform Contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 15.10.1998, încheiat între F. și G. (vânzători) și A. și H. (cumpărători);

- teren în suprafață de 934,50 mp situat în mun. Pitești, str. x, jud. Argeș identificat conform Contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 07.04.1999 încheiat între I., J. și K. (vânzători) și A. (cumpărător);

- teren în suprafață de 746 mp situat în mun. Pitești, str. x, jud. Argeș identificat conform Contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 31.07.1998, încheiat între L. și M. (vânzători) și A. și H. (cumpărători);

- teren în suprafață de 100 mp situat în mun. Pitești, str. x, jud. Argeș, identificat conform Contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 15.10.1998, încheiat între N. și O. (vânzători) și A. și H. (cumpărători);

- imobil identificat conform Autorizației de construire nr. x din 01.11.2001 emisă de Primăria Pitești privind executarea lucrărilor de construcție pentru locuință S+P+1E+M,; cu referire la acest imobil, susp. A. precizează că acesta reprezintă construcția în care domiciliază în prezent, fiind edificată pe suprafețele de teren sus-menționate (care sunt toate lipite ca vecinătate);

- apartamentul nr. x situat în Pitești, str. x, jud. Argeș identificat conform Contract de vânzare-cumpărare nr. x din 15.11.1990 încheiat între BB. Pitești și A. și H.,;

- garaj situat în Pitești, str. x, punct alimentar, boxa nr. 1, jud. Argeș identificat conform Contract de vânzare-cumpărare nr. x din 01.07.1991 încheiat între P. (vânzător) și A. și H. (cumpărător);

- autovehicul marca x cu numărul de identificare x identificat conform duplicat carte de identitate seria x;

În baza art. 397 C. proc. pen. s-a menținut măsura sechestrului asigurător, dispus prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA nr. x/P/2014 din data de 14.11.2014 între altele și:

- asupra acțiunilor deținute de inculpatul D., după cum urmează:

a) număr de 113.918 acțiuni în valoare de 113.918 RON, reprezentând 2,0213% din capitalul social al SC Q. SA București;

b) număr de 10 părți sociale în valoare de 200 RON reprezentând 0.011% din capitalul social al SC R. SRL Pitești înregistrată la ONRC cu nr. x și având CUI x;

c) număr de 73 părți sociale în valoare de 730 RON reprezentând 73% din capitalul social al SC S. SRL Pitești înregistrată la ONRC cu nr. x și având CUI x;

d) număr de 68 părți sociale în valoare de 680 RON reprezentând 68% din capitalul social al SC T.. SRL Pitești înregistrată la ONRC cu nr. x și având CUI x;]

e) număr de 50000 părți sociale în valoare de 500000 RON reprezentând 100% din capitalul social al SC U. SRL Pitești înregistrată la ONRC cu nr. x și având CUI x;

f) număr de 18 părți sociale în valoare de 180 RON reprezentând 90% din capitalul social al SC V. SRL Pitești înregistrată la ONRC cu nr. x și având CUI x;

g) număr de 18 părți sociale în valoare de 180 RON reprezentând 90% din capitalul social al SC W. SRL Pitești înregistrată la ONRC cu nr. x și având CUI x;

h) număr de 18 părți sociale în valoare de 180 RON reprezentând 90% din capitalul social al SC X. SRL Pitești înregistrată la ONRC cu nr. x și având CUI x.

În baza art. 289 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpata E. a apartamentului nr. x situat în București, str. x, compus din 3 camere și dependințe cu o suprafață totală de 102,97 mp și suprafață utilă de 82,67 mp identificat cu nr. cadastral nr. x-U202 înscris în CF nr. x-C1-U202, garajul nr. 1 (GA1) denumit și lotul nr. x situat la parterul blocului din București, str. x, cu suprafață construită de 23,45 mp și suprafață utilă de 19, 43 mp și locul de parcare nr. P135 din București, str. x, primit de către inculpatul A. cu titlu de mita."

Prin Ordonanța nr. x/P/2014 din data de 06.11.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului până la concurența sumei totale de 23.488.911,83 RON (23.013.099,65 RON, prejudiciu și 475.812,18 RON, echivalentul obiectului mitei) asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpatului A..

Prin Ordonanța nr. x/P/2014 din data de 06.11.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului până la concurența sumei de 475.812,18 RON, echivalentul obiectului mitei, asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpatei E..

Prin Ordonanța nr. x/P/2014 din data de 14.11.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului până la concurența sumei totale de 23.488.911,83 RON (23.013.099,65 RON prejudiciu și 475.812,18 RON, echivalentul obiectului mitei) asupra a 40 autobuze marca x, aparținând părții responsabile civilmente SC Y. SA, asupra unui număr de 474.783 RON acțiuni în valoare de 474.783 RON, reprezentând 98,9132 % din capitalul social al SC CC. SA, aparținând inculpatului C., precum și asupra următoarelor bunuri mobile deținute de inculpatul D.: un număr de 113.918 RON acțiuni în valoare de 113.918 RON, reprezentând 2,0213 % din capitalul social al SC Q. SA, un număr de 10 părți sociale în valoare de 200 RON, reprezentând 0,011% din capitalul social al SC R. SRL, un număr de 73 părți sociale în valoare de 730 RON, reprezentând 73% din capitalul social al SC S. SRL, un număr de 68 părți sociale în valoare de 680 RON, reprezentând 68% din capitalul social al SC T. SRL, un număr de 50.000 părți sociale în valoare de 500.000 RON, reprezentând 100% din capitalul social al SC U. SRL, un număr de 18 părți sociale în valoare de 180 RON, reprezentând 90% din capitalul social al SC V. SRL, un număr de 18 părți sociale în valoare de 180 RON, reprezentând 90% din capitalul social al SC W. SRL și un număr de 18 părți sociale în valoare de 180 RON, reprezentând 90% din capitalul social al SC X. SRL.

S-a arătat, la luarea măsurilor asigurătorii, că prejudiciul total produs prin infracțiunile de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în formă continuată este în sumă de 23.013.099,65 RON, din care suma de 18.178.335,42 RON, reprezintă suma profiturilor obținute de SC CC. SA și SC Y. SA, ca urmare a neaplicării dispozițiilor legale, a eludării procedurii de licitație, a nerezilierii contractului și a prelungirii contractului și suma de 4.834.764,23 RON, reprezentând valorile decontate în cadrul contractului de comision/discount și a contractului de service, iar obiectul infracțiunii de luare de mită îl constituie, în echivalent, suma de 130.900 euro, reprezentând în RON, suma de 475.812,18 RON, specificându-se totodată că autobuzele au fost dobândite prin săvârșirea faptelor, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 112 lit. e) C. pen. S-a menționat că măsurile asigurătorii sunt necesare în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracțiunile presupus a fi comise.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu dispozițiile art. 2502 C. proc. pen. Curtea de apel a reținut următoarele:

Prin Legea nr. 6/2018 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO), publicată în Monitorul Oficial al României nr. 167/18.02.2021, în vigoare, așadar, din 21.02.2021, a fost introdus, după art. 2501 C. proc. pen., art. 2502 C. proc. pen.

Conform dispozițiilor legale menționate, în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 2501 aplicându-se în mod corespunzător.

S-a reținut că legea nu cuprinde nicio dispoziție tranzitorie, Curtea de apel apreciind, în consecință, că, în cauza concretă, din moment ce, de la data pronunțării sentinței penale apelate (12.02.2020), prin care au fost menținute măsurile asigurătorii, a trecut o perioadă mai mare de 1 an, verificarea menționată în textul legal se impune a fi făcută la primul termen de judecată ulterior intrării în vigoare a legii (termenul din 18.03.2021). În plus, sintagma "tot cursul procesului penal" face ca dispoziția legală să fie aplicabilă și în calea de atac ordinară a apelului.

În privința temeiurilor la care se referă art. 2502 C. proc. pen., Curtea de apel a reținut că, potrivit art. 249 alin. (1) C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, poate lua măsuri asigurătorii prin ordonanță pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracțiune.

Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate [alin. (4)], iar măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora [alin. (5)].

Potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune dintre cele prevăzute în Capitolul III, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Inculpații, față de care s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii, sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni de rezultat, existând suspiciunea rezonabilă că aceștia ar fi putut comite faptele pentru care sunt cercetați, cu respectarea prezumției de nevinovăție de care aceștia beneficiază, potrivit art. 4 C. proc. pen., art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 alin. (11) din Constituția României, cu atât mai mult cu cât, în privința acestora, s-a pronunțat deja o hotărâre judecătorească de condamnare, chiar nedefinitivă.

În speță, măsurile asigurătorii sunt necesare pentru a garanta repararea eventualei pagube produse prin săvârșirea presupusei infracțiuni de abuz în serviciu, fiind luate asupra bunurilor inculpaților și ale părții responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a presupusei pagube, precum și în vederea confiscării speciale a obiectului presupusei mite, în scopul înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor vizate. Mai mult, întrucât inculpații, față de care s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii, sunt trimiși în judecată pentru infracțiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000, potrivit art. 20 din această lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, însă aceste dispoziții legale, anterior redate, nu împiedică instanța de judecată să facă o analiză a proporționalității măsurii asigurătorii în raport cu scopul urmărit.

Deoarece presupusul prejudiciu nu a fost recuperat și nu s-a depășit un termen rezonabil de desfășurare a procedurilor judiciare, prima instanță a considerat că nu a fost încălcat art. 1 Protocol nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea de apel a apreciat că la acest moment procesual subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurilor asigurătorii, aceste temeiuri impunând în continuare menținerea măsurilor asigurătorii.

Susținerea că valoarea bunurilor indisponibilizate depășește cu mult valoarea pretinsului prejudiciu nu poate fi reținută, nefiind efectuată nicio evaluare recentă a acestor bunuri.

II. Împotriva încheierii Curții de Apel București au formulat contestație inculpați A. și D..

Prin calea de atac exercitată, s-a solicitat ridicarea măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor inculpaților, iar în ce privește bunurile inculpatului D., în subsidiar, ridicarea măsurii instituită asupra tuturor celorlalte bunuri imobile ale inculpatului, cu menținerea sechestrului doar asupra acțiunilor de la SC U. SRL Pitești, întrucât valoarea acțiunilor societății Q. SA București a scăzut dramatic.

În motivele contestației, inculpatul A., prin apărător, a susținut că trebuie avute în vedere conduita inculpatului, faptul că nu ar putea ascunde, înstrăina sau distruge bunurile asupra cărora s-a instituit măsura sechestrului asigurător.

În motivele contestației sale, inculpatul D., prin apărător, a susținut următoarele critici: nelegalitatea măsurii, prin raportare la modificarea acuzației de către titularul acțiunii penale, prin indicarea altei părți pretins prejudiciate și prin acțiunea inculpatului D. (între alții) - acuzarea susține că partea civilă este societatea Z. SA, iar nu Consiliul local al municipiului Pitești, ceea ce implicit înseamnă că măsura asigurătorie a fost luată nelegal, iar judecata în fond s-a desfășurat prin stabilirea unui cadru procesual greșit; lipsa oricărei referiri serioase și riguroase la raportul de expertiză fiscal-contabilă administrată în timpul judecății; încălcarea termenului rezonabil al măsurii, intervalul de 7 ani scurs de la momentul luării măsurii asiguratorii fiind cu mult peste ceea ce Curtea Europeană a statuat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prima instanță a apreciat, în mod corect, că se impune la acest moment procesual menținerea măsurilor asiguratorii luate asupra bunurilor inculpaților.

Dispoziții legale incidente:

- art. 249 alin. (1) din C. proc. pen.: "Procurorul, în cursul urmăririi penale, poate lua măsuri asigurătorii prin ordonanță pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracțiune.

- alin. (4): "Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"

- alin. (5): "Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora."

- art. 2502 din C. proc. pen.: "În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

- art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție: "în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune dintre cele prevăzute în Capitolul III, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie".

- art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului: "Protecția proprietății - Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."

Analizând legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse, instanța de control judiciar constată că în cauză sunt întrunite exigențele legale pentru menținerea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaților.

În cauză, față de cei doi inculpați A. și D. s-a dispus luarea măsurilor asiguratorii, avându-se în vedere faptul că prejudiciul total produs prin infracțiunile de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în formă continuată este în sumă de 23.013.099,65 RON, din care suma de 18.178.335,42 RON, reprezintă suma profiturilor obținute de SC CC. SA și SC Y. SA, ca urmare a neaplicării dispozițiilor legale, a eludării procedurii de licitație, a nerezilierii contractului și a prelungirii contractului, și suma de 4.834.764,23 RON, reprezentând valorile decontate în cadrul contractului de comision/discount și a contractului de service, iar obiectul infracțiunii de luare de mită îl constituie, în echivalent, suma de 130.900 euro, reprezentând în RON, suma de 475.812,18 RON, specificându-se, totodată, că autobuzele au fost dobândite prin săvârșirea faptelor, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 112 lit. e) C. pen.

Măsurile asigurătorii dispuse au fost menținute prin Sentința penală nr. 143/12.02.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, astfel cum au fost modificate în cursul judecății în fond, iar prin încheierea din data de 30 martie 2021, Curtea de Apel București, secția I penală, învestită cu soluționarea căii de atac a apelului în Dosarul nr. x/2015, a constatat legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii luate prin ordonanțele nr. x/P/2014 din datele de 06.11.2014, 10.11.2014 și 14.11.2014, privind pe apelanții-inculpați A., B., C. și D. și pe apelanta-parte responsabilă civilmente SC CC. SA

Inculpații A. și D. sunt trimiși în judecată și condamnați în primă instanță pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000, iar dispozițiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție justifică ope legis luarea măsurilor asigurătorii în situația săvârșirii unor astfel de infracțiuni. Sub acest aspect, în cauză s-a pronunțat o hotărâre în primă instanță, iar probele administrate în cauză, chiar dacă nu înlătură prezumția de nevinovăție, care subzistă în favoarea inculpaților, oferă indicii cu privire la faptul că aceștia ar fi putut comite faptele pentru care sunt cercetați.

Instanța de control judiciar reamintește că în procedura de față rolul său în cenzurarea unor eventuale imprecizii ale acuzațiilor penale este extrem de limitat, ceea ce determină, în contextul exigențelor principiului separării funcțiilor judiciare, o analiză a cauzei doar în limitele prezentului cadru procesual, fără a putea antama decât tangențial și aspecte ce țin de vinovăția și faptele pentru care sunt judecați inculpații.

Pentru aceste motive, în acest stadiu procesual, susținerile inculpatului - în sensul că în cadrul motivelor de apel parchetul a indicat o altă parte civilă îndrituită să solicite despăgubiri ca urmare a pretinsei activități infracționale, ceea ce semnifică că judecata în fond s-a desfășurat prin stabilirea unui cadru procesual greșit, iar măsura asigurătorie a fost luată nelegal, faptul că din probe nu rezultă vinovăția inculpatului - sunt chestiuni care vizează fondul cauzei și care nu pot fi examinate decât tangențial în prezenta procedură judiciară, iar, din perspectiva căii de atac cu care a fost învestită instanța de control judiciar, existența unei pretinse pagube cauzată prin săvârșirea unor fapte penale presupus comise de inculpați în condițiile reținute, oferă datele necesare analizei temeiurilor măsurii asiguratorii.

În contextul factual al cauzei, se constată că la acest moment procesual subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurilor asigurătorii, din perspectiva caracterului necesar al acestora în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracțiunile presupus a fi comise.

Înalta Curte reține că presupusul prejudiciu cauzat prin săvârșirea infracțiunilor care fac obiectul acuzației penale formulate împotriva inculpaților nu a fost recuperat, măsurile asigurătorii fiind necesare pentru a garanta repararea eventualei pagube produse prin săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, fiind luate asupra bunurilor inculpaților și ale părții responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a presupusei pagube - suma totală de 23.488.911,83 RON (23.013.099,65 RON, prejudiciu și 475.812,18 RON, echivalentul obiectului mitei) - precum și în vederea confiscării speciale a obiectului presupusei mite, în scopul înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor vizate.

În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se constată și respectarea exigențelor de proporționalitate a măsurii asigurătorii în raport cu scopul urmărit, în conformitate cu garanțiile procedurale prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Din această perspectivă, Curtea Europeană a statuat în repetate rânduri că o ingerință în dreptul de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege și să urmărească unul sau mai multe scopuri legitime. În plus, trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopurile urmărite. Cu alte cuvinte, trebuie să se stabilească dacă a fost păstrat un echilibru între cerințele interesului general și interesele persoanelor în cauză (cauza Silickiene contra Lituaniei).

În acest context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că măsurile de confiscare constituie o parte a unei politici de prevenire a infracțiunilor.

În ceea ce privește confiscarea în lipsa unei condamnări penale, Curtea a observat în jurisprudența sa că despre normele juridice comune la nivel european și chiar la nivel universal se poate spune că încurajează confiscarea bunurilor legate de infracțiuni grave precum corupția, spălarea banilor și infracțiuni de trafic de droguri fără a fi necesară existența în prealabil a unei condamnări penale (cauza Gogitidze și alții împotriva Georgiei).

Prin urmare, prin raportare și la cele statuate de Curtea Europeană în această materie, se constată că măsurile asiguratorii sunt justificate, impunându-se în continuare menținerea acestor măsuri.

Prin încheierea din 19 mai 2021, Înalta Curte a încuviințat proba solicitată de apărătorul ales al contestatorului D. constând în depunerea la dosarul cauzei a unui raport de expertiză de evaluare extrajudiciară a societăților Q. SA București și U. SRL Pitești, iar pentru termenul din 30 iunie 2021, au fost înaintate la dosarul cauzei rapoartele de evaluare a acțiunilor celor două societăți.

În raport de cele două rapoarte de evaluare, s-a arătat că această probă științifică dovedește că valoarea acțiunilor de la o singură societate, U. SRL Pitești, este mult mai mare decât presupusul prejudiciu, valoarea activului net fiind mai mare de 50 milioane RON.

Cu privire la acest argument invocat de apărarea inculpatului D., Înalta Curte reține că într-adevăr valoarea acțiunilor stabilită prin raportul extrajudiciar de evaluare a celor două societăți este mai mare decât valoarea pretinsului prejudiciu, însă această valoare nu este una absolută, ci supusă unei permanente modificări, în condițiile în care valoarea unei acțiuni se determină în baza unor indicatori variabili.

Prin urmare, valoarea acțiunilor societății este un fluctuantă în timp, rezultatul evaluării de la acest moment fiind distinct de cel care va fi stabilit la momentul soluționării fondului acuzațiilor.

În ce privește critica referitoare la nerezonabilitatea termenului de 7 ani scurs de la data luării măsurii asigurătorii, se constată că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție nu impune decât existența unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și obiectivul urmărit (AA. împotriva Regatului Unit, Balsamo împotriva San Marino), astfel că trecerea unei perioade mari de timp nu este de natură să pună în discuție principiul rezonabilității, în accepțiunea Convenției Europene a Drepturilor Omului, care se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părților, complexitatea cauzei și durata procedurilor în fața instanței.

Pentru aceste considerente, urmează a fi respinse, ca nefondate, contestațiile formulate de contestatorii A. și D. împotriva încheierii din data de 30 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2015.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., vor fi obligați contestatorii la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de contestatorii A. și D. împotriva încheierii din data de 30 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2015.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iunie 2021.

GGC - GV