ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 512/2021

Ședința publică din data de 20 mai 2021

Asupra cauzei penale de față,

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 22 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția I Penală, în baza art. 250

2

din C. proc. pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii asigurătorii a popririi luate prin ordonanța nr. 950/P/2016 din data de 24.02.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind pe inculpații A., B., C., D., E. și F., astfel cum a fost modificată prin ordonanța nr. 950/P/2016 din data de 29.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind pe inculpata C. și prin ordonanțele nr. 950/P/2016 din data de 29.03.2017 și nr. 950/P/2016 din data de 16.05.2017 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind pe inculpata E..

A fost menținută măsura asigurătorie a popririi luată prin ordonanța nr. 950/P/2016 din data de 24.02.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind pe inculpații A., B., C., D., E. și F., astfel cum a fost modificată prin ordonanța nr. 950/P/2016 din data de 29.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind pe inculpata C. și prin ordonanțele nr. 950/P/2016 din data de 29.03.2017 și nr. 950/P/2016 din data de 16.05.2017 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind pe inculpata E..

Pentru a hotărî în acest, prima instanță a reținut că, prin ordonanța nr. 950/P/2016 din data de 24.07.2017 s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a popririi până la concurența sumei de 16.863.011,58 RON (în vederea recuperării prejudiciului), a sumelor de bani existente în conturile bancare deschise pe numele inculpaților A., B., C. și D. și poprirea, până la concurența sumei de 18.063.011,58 RON (din care 16.863.011,58 RON- în vederea recuperării prejudiciului și 1.200.000 RON - în vederea garantării executării pedepsei amenzii) a sumelor de bani existente în conturile bancare deschise pe numele societăților inculpate F. și E..

În acest sens, procurorul de caz a reținut că la data de 18.08.2016, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a înregistrat dosarul nr. x/2016, având ca obiect comiterea infracțiunii de bancrută frauduloasă, prev. de art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen., de către avocat A., în calitate de administrator special al societății G. S.A., și a infracțiunilor de bancrută simplă, prev. de art. 240 din noul C. pen., cu aplic. art. 5 din noul C. pen., și complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen., de către B..

La data de 18.08.2016, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la comiterea infracțiunilor de bancrută frauduloasă, prev. de art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen., complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen., și bancrută simplă, prev. de art. 240 din noul C. pen., cu aplic. art. 5 din noul C. pen.

La data de 12.09.2016, Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat plângere prealabilă împotriva numitului A., administrator special al societății G. S.A., sub aspectul comiterii infracțiunii de bancrută frauduloasă, prev. de art. 241 alin. (1) din C. pen., precum și împotriva numitului B., asociat majoritar al S.C. G. S.A., sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) din C. pen.

La data de 29.09.2016, Primăria Sectorului 2 București - Direcția Venituri Buget Local Sector 2 a formulat plângere prealabilă împotriva numitului A., administrator special al societății G. S.A., sub aspectul comiterii infracțiunii de bancrută frauduloasă, prev. de art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen., precum și împotriva numitului B., asociat majoritar al S.C. G. S.A., sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen.

Potrivit art. 157 alin. (2) din C. pen., fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai de către una dintre ele, iar potrivit alin. (3) din același articol de lege fapta atrage răspunderea penală a tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat Ia săvârșirea acesteia, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai cu privire la una dintre acestea.

La data de 17.02.2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus continuarea urmăririi penale față de: A., sub aspectul comiterii infracțiunii de bancrută frauduloasă, prev. de art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen., B., sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la bancrută frauduloasă prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen., H., sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la bancrută frauduloasă prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen., C., sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen., D., sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la bancrută frauduloasă prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen., F., sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen. și E., sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen.

La data de 23.02.2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de aceștia.

Din datele existente în dosar, a rezultat faptul că, la data de 13.05.2014, S.C. G. S.A. a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenței, fiind astfel înregistrat pe rolul Tribunalului București dosarul civil nr. x/2014

Prin încheierea din 11.06.2014, instanța de judecată a admis cererea debitoarei S.C. G. S.A. și a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței.

În cadrul procedurii de insolvență, la data de 22.10.2014, administratorul special al S.C. G. S.A., avocat A., a semnat și a depus la Tribunalul București un plan de reorganizare a societății care a fost aprobat de Adunarea Creditorilor în ședința din data de 17.11.2014 și a fost confirmat de judecătorul sindic în ședința din data de 17.12.2014.

Planul de reorganizare a fost întocmit de societatea de insolvență F. în baza contractului de consultanță din data de 10.07.2014, încheiat între F., reprezentată de C., în calitate de asociat, și S.C. G. S.A., reprezentată de avocat A., în calitate de administrator special.

Astfel, F. a întocmit planul de reorganizare, iar avocatul A. l-a semnat și l-a depus la Tribunalul București, la dosarul de insolvență nr. x/2014.

Din partea societății de insolvență F., la întocmirea planului de reorganizare au lucrat C. - în calitate de asociat și H. - în calitate de asociat coordonator.

Pentru întocmirea planului de reorganizare, ar fi trebuit să se realizeze o inventariere și o evaluare a activelor aflate în patrimoniul societății G. S.A. pentru a se stabili care este valoarea totală a acestora și, mai apoi, care este cuantumul datoriilor ce pot fi achitate din valoarea activelor existente.

În conformitate cu art. 95 alin. (5) lit. d) din Legea nr. 85/2006, estimarea valorii activelor existente în patrimoniul debitorului trebuie să se facă în funcție de data propunerii planului de reorganizare.

În acest context, pentru a frauda bugetul de stat, respectiv pentru a nu plăti creanțele bugetare în cuantum de 24.442.264 Iei, administratorul special, avocat A., a ascuns o parte din activele societății G. S.A., stabilind astfel o valoare mai mică a activelor în comparație cu valoarea reală.

Astfel, la pagina 32 din planul de reorganizare a societății G. S.A., administratorul special a arătat faptul că "activele societății constau în bunuri imobiliare, respectiv teren și clădiri, precum și din bunuri mobile de natura utilajelor și echipamentelor specifice și a mijloacelor de transport, valoarea acestora fiind în cuantum de 3.779.700 RON

În realitate, în patrimoniul societății G. S.A. existau și alte active.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică din data de 06.09.2016, specialistul antifraudă a concluzionat faptul că valoarea contabilă netă a activelor existente în patrimoniul societății G. S.A. la data propunerii planului de reorganizare, respectiv 22.10.2014, era 22.278.132,05 RON, iar valoarea acestora menționată în planul de reorganizare este de 3.779.730 RON, ceea ce înseamnă că valoarea activelor prevăzută în planul de reorganizare este cu 18.498.402 RON mai mică decât valoarea contabilă a acestora.

Diferența de valoare, în cuantum de 18.498.402,05 RON, dintre valoarea contabilă a activelor existente în patrimoniul societății G. S.A. (22.278.132,05 RON) și valoarea activelor, menționată în planul de reorganizare (3.779.730 RON) este determinată de: omisiunea includerii în planul de reorganizare a unor active în valoare de 16,863,011 RON și reevaluarea în minus a mijloacelor fixe existente în patrimoniul societății, pentru care evaluatorul autorizat a stabilit o valoare de piață de 3.779.730,00 RON, deși valoarea contabilă netă era de 5.415.120,47 RON, ceea ce înseamnă o diminuare a valorii mijloacelor fixe cu 1.635.390,47 RON.

Practic, la întocmirea planului de reorganizare au fost omise (ascunse) active cu o valoare contabilă netă de 16.863.011,58 RON.

După ce a stabilit o valoare a activelor aflate în patrimoniul societății G. S.A., în cuantum de 3.779.700 RON, administratorul special, avocat A., a propus prin planul de reorganizare reducerea creanțelor bugetare de la 100% la 5,93%, astfel încât, de la suma de 24.442.264 RON, creanțele bugetare au fost reduse până la suma de 1.450.000 RON, rezultând astfel o reducere a creanțelor bugetare cu suma de 22.992.264,00 RON.

Reducerea creanțelor bugetare cu suma de 22.992.264,00 RON s-a făcut în mod fraudulos, prin ascunderea activelor aflate în patrimoniul societății G. S.A., întrucât, pe lângă activele menționate în planul de reorganizare, în patrimoniul societății G. S.A. mai existau și alte active în valoare de 16.863.011,58 RON.

Omisiunea înscrierii în planul de reorganizare a activelor în valoare de 16.863.011,58 RON s-a făcut cu complicitatea numiților H. și C., asociați în cadrul societății de insolvență F..

Numiții H. și C. au întocmit planul de reorganizare a societății G. S.A., iar la întocmirea acestuia nu au inclus active în valoare de16.863.011,58 RON, din care imobilizări necorporale în valoare de 836.310,65 RON, imobilizări financiare în valoare de 482.390,18 Iei, stocuri în valoare de 371.543,74 RON, creanțe în valoare de 13.259.564,38 RON, disponibilități bănești în valoare de 273.811.75 RON și creanțe de natura cheltuielilor în avans în valoare de 1.639.390,88 RON.

La data de 09.02.2017, au fost efectuate percheziții domiciliare la sediile societăților I., J. și F., precum și la domiciliul numitei C..

La fiecare locație percheziționată a fost identificat câte un exemplar al planului de reorganizare a societății G. S.A., iar exemplarele identificate sunt identice cu cele depuse la Tribunalul București și la Oficiul Registrului Comerțului de către administratorul special, avocat A..

Acest fapt arată că planul de reorganizare a fost depus la dosarul de insolvență în forma întocmită de către H. și C., nefiind operate modificări de către avocat A. ori de către vreo altă persoană.

De asemenea, la locuința numitei C., din localitatea Mogoșoaia, str. x, jud. Ilfov, cu ocazia percheziției domiciliare, au fost identificate documentele contabile pe baza cărora numiții H. și C. au redactat planul de reorganizare.

Pe lângă situațiile financiare anuale și balanțele de verificare întocmite de S.C. G. S.A., la locuința numitei C. au fost identificate, printre altele, și următoarele situații contabile:

- situația stocurilor la 30 iunie 2014 - vol. 27 DUP-pag. 185-186, 192;

- balanța analitică a mijloacelor la 11 august 2014 - vol. 27 DUP - pag. 187-190;

- situația soldurilor clienților la data de 30 iunie 2014 - vol. 27 DUP - pag. 191

Practic, la locuința numitei C. au fost identificate tocmai situațiile contabile cu activele omise din planul de reorganizare.

Mai mult, la locuința numitei C. a fost identificată și o situație cu activele existente în patrimoniul societății G. S.A., în care este menționată valoarea de intrare a acestora, valoarea pe care numiții H. și C. intenționau să o includă în planul de reorganizare, precum și procentul de recuperare a creanțelor.

De altfel, contribuția reprezentanților societății F. la fraudarea bugetului de stat nu se rezumă doar la întocmirea planului de reorganizare, întrucât, pe tot parcursul procedurii de insolvență, numitul H., în calitate de avocat, a reprezentat societatea G. S.A. în fața instanței de judecată și a acordat consiliere de specialitate reprezentanților G. S.A., în scopul implementării planului de reorganizare și în scopul reducerii frauduloase a creanțelor bugetare.

Pentru aprobarea planului de reorganizare de către Adunarea Creditorilor, avocat A. a beneficiat de sprijinul numitului B..

În Adunarea Creditorilor din data de 17.11.2014, planul de reorganizare a fost aprobat cu sprijinul direct și indirect al numitului B., care era atât acționar (cu o cotă de 92,93%) al societății G. S.A. cât și creditor al acestei societății, fie direct cu o creanță în cuantum de 13.934.453,06 RON, fie indirect - prin intermediul societăților pe care le controla: K. S.R.L. - cu o creanță în cuantum de 7.200.000 RON, L. S.R.L. - cu o creanță în cuantum de 6.955.107 RON, M. S.R.L. - cu o creanță în cuantum de 1.789.884,96 RON, N. cu o creanță în cuantum de 17.968.359,12 RON, O. S.R.L. - creanță în cuantum de 486.458,38 RON și P. S.R.L. - cu o creanță în cuantum de 1.346.550 RON.

De altfel, numitul B. este și singurul beneficiar de pe urma acestei fraude, întrucât toate activele omise din planul de reorganizare au rămas în patrimoniul societății G. S.A. și, implicit, în patrimoniul numitului B., care este acționar cu o cotă de 92,93 % din capitalul social.

S-a remarcat faptul că numitul B. a votat în Adunarea Creditorilor pentru aprobarea planului de reorganizare, deși acest plan prevedea reducerea cu 100% a creanței pe care acesta o deținea, în cuantum de 13.934.453,06 RON, precum și reducerea cu 100% a tuturor creanțelor pe care societățile controlate de el le dețineau, respectiv K. S.R.L. - cu o creanță în cuantum de 7.200.000 RON, L. S.R.L. - cu o creanță în cuantum de 6.955.107 RON, M. S.R.L. - cu o creanță în cuantum de 1.789.884.96 RON, N. S.R.L. - cu o creanță în cuantum de 17.968.359,12 RON, O. S.R.L. - cu o creanță în cuantum de 486.458,38 RON și P. S.R.L. - cu o creanță în cuantum de 1.346.550 RON.

B. a votat planul de reorganizare întrucât pierderea suferită de el era doar aparentă. Deși a pierdut creanțe în valoare de 49.680.812,52 Iei (deținute fie personal, fie prin intermediul societăților controlate), întrucât acestea au fost reduse cu 100% prin planul de reorganizare, numitul B. a rămas cu activele omise din planul de reorganizare, în valoarea contabilă de 16.863.011,58 RON.

Dacă nu ar fi pus în aplicare această fraudă, numitul B. ar fi pierdut atât creanțele, cât și activele existente în patrimoniul societății G. S.A., întrucât creanțele deținute de el erau chirografare, fiind incluse la plată după creanțele bugetare, iar din activele existente abia dacă s-ar fi reușit achitarea creanțelor bugetare.

Numitul B. știa ce active sunt în patrimoniul societății G. S.A. întrucât, în calitate de acționar majoritar, a aprobat situațiile financiare anuale întocmite de societatea G. S.A., în conformitate cu art. 111 alin. (2) lit. a) din Legea societăților nr. 31/1990, iar din aceste situații rezulta cu claritate situația elementelor de activ.

În plus, în calitate de creditor, având de recuperat creanțe în valoare de 49.680.812,52 RON (deținute fie personal, fie prin intermediul societăților controlate), B. era direct interesat să cunoască situația elementelor de activ din patrimoniul societății G. S.A., pentru a ști în ce măsura poate să-și recupereze creanțele, iar această situație era la dispoziția sa.

Mai mult, pentru a fi aprobat și confirmat planul de reorganizare, B. a semnat două angajamente, prin care s-a obligat să achite, fie personal, fie prin intermediul societăților controlate, datoria către Q., precum și o sumă de 2.760.000 RON pentru achitarea celorlalte datorii prevăzute a fi achitate prin plan.

Or, în momentul în care și-a asumat o astfel de obligație, el a analizat situația activelor existente în patrimoniul societății G. S.A., pentru a ști ce valoare au acestea, ce cuantum al datoriilor poate fi achitat din acestea și care trebuia să fie contribuția sa la achitarea datoriilor și implementarea planului de reorganizare.

Practic, B. și-a asumat mai mult formal aceste două angajamente, întrucât știa că nu va fi nevoie să achite personal acele datorii, din moment ce, în patrimoniul societății G. S.A., existau și alte active decât cele menționate în plan, în valoare de 16.863.011,58 RON, din care creanțe în valoare de 13.259.564,38 RON.

Pentru confirmarea planului de reorganizare de către judecătorul sindic, cât și pentru implementarea acestuia, A. a beneficiat de sprijinul numitului D., administrator judiciar al societății G. S.A..

Încă de la depunerea cererii de deschidere a procedurii de insolvență, reprezentanții societății G. S.A. au urmărit să ascundă situația reală a activelor existente în patrimoniul societății.

În conformitate cu art. 20 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar era obligat să examineze situația economică a societății G. S.A. și să verifice documentele anexate de societate la cererea de deschidere a procedurii de insolvență, iar, dacă situația o impunea, acesta ar fi trebuit să procedeze la corectarea și completarea informațiilor cuprinse în actele respective.

Or, deși era evident că lista cu bunuri nu era completă, administratorul judiciar, D., nu a procedat la corectarea și completarea acesteia.

Dacă lista ar fi fost completată de către administratorul judiciar, creditorii societății, inclusiv organele fiscale, ar fi luat cu ușurință la cunoștință de toate activele societății, iar planul de reorganizare nu ar mai fi fost confirmat de către judecătorul sindic, întrucât era mai mult evident faptul că acesta era ilegal.

Mai departe, deși în planul de reorganizare nu au fost incluse toate activele și, deși cunoștea acest aspect, prin raportul de activitate nr. 4, depus la dosarul de insolvență la data de 02.12.2014, administratorul judiciar, D., a solicitat judecătorului confirmarea planului de reorganizare propus de administratorul special, A..

După ce a făcut o analiză detaliată a gradului de încasare pentru fiecare categorie de creanțe în parte, inclusiv pentru creanțele bugetare, administratorul judiciar, D., a menționat că planul este întocmit în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2006 și că prevede un tratament corect și echitabil pentru toți creditorii.

În ceea ce privește creanțele bugetare, administratorul judiciar, D., și-a exprimat opinia conform căreia procentul de încasare de 5,93% este superior procentului ce ar putea fi încasat în caz de faliment.

Toate aceste susțineri ale administratorului judiciar sunt false, întrucât planul de reorganizare nu a fost întocmit în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2006, fiind omise active în valoare de 16.863.011,58 RON, iar, în caz de faliment, dacă activele nu ar fi fost ascunse, cu siguranță procentul de încasare a creanțelor bugetare ar fi fost mai mare de 5,93%.

De altfel, din documentele transmise de societatea G. S.A. prin adresa nr. x/13.02.2017, rezultă faptul că, din creanțele omise din planul de reorganizare, după data propunerii planului de reorganizare, adică după data de 22.10.2014, societatea G. S.A. a încasat suma de 4.769.582,84 RON.

Această sumă de 4.769.582,84 RON ar fi ajuns la bugetul de stat dacă toate aceste creanțe ar fi fost incluse în planul de reorganizare.

Procedura de insolvență a fost închisă la data de 23.09.2015, iar cea mai mare parte din suma de 4.769.582,84 RON a fost încasată în cursul procedurii de reorganizare judiciară.

În conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) lit. I) din Legea nr. 85/2006, printre atribuțiile administratorului judiciar este și sarcina de a încasa creanțele și de a urmări încasarea creanțelor referitoare la bunurile din averea debitorului.

În exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, administratorul judiciar, D., a încasat bani din recuperarea unor creanțe care nu erau incluse în planul de reorganizare.

Fiind însărcinat cu încasarea creanțelor care nu au fost incluse în planul de reorganizare, administratorul judiciar, D., a avut cunoștință de existența și de încasarea acestora și ar fi trebuit să ia măsuri pentru includerea acestora în planul de reorganizare și în programul de plăți, însă nu a făcut acest lucru.

Conform art. 20 alin. (1) lit. h) și n) din Legea nr. 85/2006, printre atribuțiile administratorului judiciar este și aceea de a introduce acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum și aceea de a sesiza judecătorul sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluționare de către acesta.

Deși planul de reorganizare era un act fraudulos întocmit de societatea debitoare în dauna drepturilor creditorilor și, deși avea cunoștință de acest aspect, administratorul judiciar, D., nu a luat măsuri pentru împiedicarea acestor ilegalități, respectiv nu a solicitat judecătorului sindic infirmarea planului de reorganizare, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) lit. h) și n) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Din contră, administratorul judiciar, D., a solicitat judecătorului sindic confirmarea planului de reorganizare, asigurându-l că acesta este întocmit în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2006.

Prin urmare, s-a apreciat de către procurorul de caz că bugetul de stat a fost prejudiciat prin ascunderea unor active în valoare de 16.863.011,58 RON, fiind necesară luarea de măsuri asigurătorii prin care să se garanteze recuperarea sumei de 16.863.011,58 RON, reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat, și prin care să se garanteze executarea pedepsei amenzii ce ar putea fi aplicată societăților F. și E., în cuantum de 1.200.000 RON (stabilit conform art. 137 din C. pen. - 240 zile - amendă x 5.000 RON = 1.200.000 RON).

Prin ordonanța nr. 950/P/2016 din data de 16.05.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus ridicarea parțială a măsurii asigurătorii a popririi instituite asupra sumelor existente în contul bancar deschis la R.-Sucursala Decebal pe numele inculpatei E..

Prin ordonanța nr. 950/P/2016 din data de 29.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus ridicarea parțială a măsurii asigurătorii a popririi instituite asupra sumelor existente în contul bancar deschis la R. S.A pe numele inculpatei E..

Prin ordonanța nr. 950/P/2016 din data de 29.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus ridicarea parțială a măsurii asigurătorii a popririi instituite asupra sumelor existente în contul bancar deschis la S. pe numele inculpatei C..

Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu dispozițiile art. 250

2

din C. proc. pen., Curtea a reținut următoarele:

Prin Legea nr. 6/2018 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO), publicată în Monitorul Oficial al României nr. 167/18.02.2021, în vigoare, așadar, din 21.02.2021, a fost introdus, după art. 250

1

din C. proc. pen., articolul 250

2

din C. proc. pen.

Conform dispozițiilor legale menționate, în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

1

din C. proc. pen. aplicându-se în mod corespunzător.

În privința temeiurilor la care se referă art. 250

2

din C. proc. pen., Curtea a reținut că, potrivit art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, poate lua măsuri asigurătorii prin ordonanță pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a reparării pagubei produse prin infracțiune.

Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului (art. 249 alin. (3) din C. proc. pen.), iar măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora (alin. (5) .

Inculpații, față de care s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii, sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni de rezultat, existând suspiciunea rezonabilă că aceștia ar fi putut comite faptele pentru care sunt cercetați, cu respectarea prezumției de nevinovăție de care aceștia beneficiază, potrivit art. 4 din C. proc. pen., art. 6 CEDO și art. 23 alin. (11) din Constituția României.

În speță, măsurile asigurătorii sunt necesare pentru a garanta repararea eventualei pagube produse prin săvârșirea presupuselor fapte, precum și executarea eventualei pedepse a amenzii, fiind luate asupra sumelor de bani existente în conturile bancare ale inculpaților, până la concurența valorii probabile a presupusei pagube, respectiv a maximului special al cuantumului amenzii, prevăzut de lege, în scopul prevenirii ascunderii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor vizate.

Deoarece presupusul prejudiciu nu a fost recuperat și nu s-a depășit un termen rezonabil de desfășurare a procedurilor judiciare, Curtea a considerat că nu a fost încălcat art. 1 Protocol nr. 1 din CEDO.

Curtea a apreciat că, la acest moment procesual, subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurilor asigurătorii, aceste temeiuri impunând în continuare menținerea măsurilor asigurătorii.

Excluderea, în procedura camerei preliminare, a raportului de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale, precum și concluziile raportului de expertiză în procedura insolvenței întocmit în cursul judecății, invocate de apărare, nu sunt de natură a determina ridicarea măsurilor asigurătorii.

În faza urmăririi penale, a fost efectuat un raport de constatare tehnico-științifică, ce nu a fost exclus în procedura camerei preliminare, iar instanța de fond a dispus efectuarea unei noi expertize în procedura insolvenței, expertiză care este în curs de finalizare.

Împotriva încheierii din data de 22 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția I Penală au formulat contestații inculpații D., B., F., C., A. și E. și partea responsabilă civilmente G. S.A. solicitând, în esență, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, a se constata că măsurile asigurătorii instituite prin actele de procedură aflate la dosarul cauzei sunt nelegale și netemeinice, cu consecința ridicării acestora.

Astfel, inculpata C., prin apărător ales, a arătat că instituirea măsurilor asigurătorii este condiționată, în mod necesar, de existența unei pagube, rezultata din săvârșirea unei infracțiuni, a cărui existentă concretă să fie dovedită prin mijloace probatorii adecvate.

În cauza de față, în prezent, există probe că prin faptele inculpaților nu s-a produs o pagubă, astfel că nu mai subzistă temeiurile care au dus, în cursul urmăririi penale, la luarea măsurilor asigurătorii, impunându-se ridicarea lor.

Astfel, măsura asigurătorie a fost instituită în cursul urmăririi penale în vederea recuperării prejudiciului produs prin infracțiunea de complicitate la bancrută frauduloasă reținută în sarcina inculpatei C., paguba pretins produsă fiind probată, la acel moment procesual, prin raportul de constatare tehnico-științifică întocmit la 06.09,2016 de specialistul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, precum și prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul contabil T.. Ulterior, în procedura camerei preliminare, acest din urmă mijloc de probă a fost exclus din cadrul probatoriului administrat în cauză.

Prin urmare, pornind de la premisa că posibilitatea instituirii măsurilor asigurătorii presupune cu necesitate existența, concretă, a unei pagube constatate printr-un mijloc de proba adecvat, la momentul verificării, în temeiul art. 250

2

din C. proc. pen., a legalității si temeiniciei măsurilor asigurătorii, din perspectivă probatorie, erau în ființă raportul de constatare tehnico-științifică întocmit la 06.09.2016 de specialistul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, instrument probator cu funcție de conservare a mijloacelor de probă si a situațiilor de fapt în pericol de dispariție sau de schimbare și de lămurire urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei și raportul de expertiză în materia insolvenței întocmit de U. -expert contabil și practician în insolvență, instrument probator cu funcție de constatare, clarificare sau evaluare a unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului, care atestă că prin faptele reținute în sarcina inculpaților nu au fost fraudați creditorii, adică nu s-a produs paguba specifică infracțiunii tic bancrută frauduloasă.

Față de aceste aspecte, existând probe că prin faptele inculpaților nu s-a produs o pagubă, nu mai subzistă temeiurile care au dus, în cursul urmăririi penale, la luarea mărurilor asigurătorii, impunându-se ridicarea lor.

Inculpata F.., prin motivele de contestație, a arătat că nu se face vinovată de faptele imputate, modul distorsionat în care au fost interpretate și prezentate în rechizitoriu de către parchet informațiile financiare legate de insolvența societății G. nefiind capabil de a convinge un observator independent (cu specializare în domeniul insolvenței) că ar fi îndeplinită condiția suspiciunii rezonabile,iar probatoriul ce a fost administrat în apărare în faza urmăririi penale și a cercetării judecătorești demontează fără echivoc acuzațiile aduse, edificatoare în acest sens stând raportul de expertiză semnat de dl. expert U..

S-a susținut că în cazul infracțiunii de bancrută frauduloasă nu este obligatorie potrivit legii luarea măsurii asigurătorii a sechestrului iar dacă procurorul, în cursul urmăririi penale, vrea să dispună măsura asigurătorie, conform dispozițiilor art. 249 alin. (1) C. proc. pen., o poate dispune, prin ordonanță, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

Or, în cauză de față, nu a existat la acel moment și a fost infirmată ulterior pe parcursul cercetării judecătorești existența unui prejudiciu, neexistând nici riscul de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire a bunurilor, astfel că nu erau îndeplinite și cu atât mai puțin nu se mențin condițiile art. 249 alin. (1) C. proc. pen. pentru luarea măsurilor asigurătorii.

Măsura indisponibilizării bunurilor până la concurența sumei de 18.063.011,58 RON (din care 16.863.011,58 - în vederea recuperării prejudiciului și 1.200.000 în vederea garantării executării pedepsei amenzii) reprezintă o ingerință neproporțională și nerezonabilă în activitatea inculpatei, ce a cauzat blocarea activității acesteia, procedurile de insolvență fiind grav afectate prin imposibilitatea F. de a achita contravaloarea serviciilor imperios necesare.

Inculpații B., A. și partea responsabilă civilmente S.C. G. S.A., în motivarea contestațiilor, au arătat că nu mai subzistă temeiurile care să justifice menținerea măsurii asigurătorii dispuse prin ordonanța procurorului din data de 24.02.2017.

În ceea ce privește paguba presupus a fi fost produsă prin săvârșirea infracțiunii ce face obiectul dosarului penal nr. x/2017, s-a precizat că,în cauză, până în faza procesuală a judecății inclusiv, au fost administrate mai multe mijloace de probă cu caracter științific, respectiv:

-raportul de constatare tehnico-științifică, din data de 06.09.2016, efectuat de către inspectorul antifraudă V., din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția de Combatere a Fraudelor, detașat în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București;

- raportul de expertiză contabilă judiciară, din data de 19.07.2017, efectuat de către expertul contabil T.;

- raportul de expertiză judiciară în materia insolvenței, din data de 28.10.2019, efectuat de către expertul desemnat U..

Raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în faza de urmărire penală a fost exclus în contestația împotriva încheierii judecătorului de cameră eliminară, prin încheierea din data de 22.10.2018 a completului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În ceea ce privește raportul de constatare tehnico-științifică, efectuat în faza de urmărire penală, cu toate că obiectivele acestuia (astfel cum rezultă din ordonanța procuroruluide caz din data de 18.08.2016) priveau în mod evident chestiuni indisolubil legate de procedura insolvenței, acesta a fost efectuat de către un inspector antifraudă din cadrul ANAF, detașat la Parchet, iar nu de către o persoană care avea pregătirea și calitatea necesare în materia insolvenței, apreciindu-se astfel că motivele pentru care a fost înlăturat raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în cursul urmăririi penale se aplică mutatis mutandis și în ceea ce privește raportul de constatare tehnico-științifică.

Prin urmare, la acest în moment procesual, nu există niciun mijloc de probă cu caracter științific care să aibă aptitudinea (raportat la particularitățile cauzei și ale infracțiunii reținute, de bancrută frauduloasă) de a releva un prejudiciu în materia insolvenței și care să constate o astfel de pagubă, astfel că, în mod eronat, instanța de judecată a înțeles să dea eficiență raportului de constatare tehnico-științifică din faza de urmărire penală efectuat de către o persoană fără nicio specializare sau experiență în domeniul insolvenței.

S-a mai susținut că nu a fost realizat în concret nici testul proporționalității în ceea ce privește menținerea măsurii asigurătorii, astfel cum acesta a fost consacrat prin jurisprudența CEDO, îăn condițiile în care presupusul prejudiciu rezultă ca fiind zero atâta timp cât, până în prezent, nici urmărirea penală și nici cercetarea judecătorească nu au reușit să producă vreun mijloc de probă care să ateste existența și cuantumul unui eventual prejudiciu. Astfel, dală fiind inexistența prejudiciului în prezenta cauză, menținerea oricărei măsuri asigurătorii transpare ca disproporționată.

Inculpații E. și D., prin contestația formulată, au arătat că prima instanță nu a identificat temeiurile de fapt avute în vedere de Parchet la momentul luării măsurii, nu a reiterat aceste temeiuri în contextul probatoriu actual al dosarului aflat în cercetare judecătorească la fond, ignorând faptul că, dacă la momentul luării măsurii, prejudiciul era constatat printr-o evaluare făcută de specialistul DNA, fără a avea specializare în procedura insolvenței, iar expertiza dispusă ulterior în cauză a fost anulată în procedura camerei preliminare de completul ICCJ, din același motiv al nespecializării expertului,în prezent singura expertiză validă este cea administrată în fond și care atestă inexistența vreunui prejudiciu în speța cercetată;

S-a susținut că acestor aspecte privind temeiurile de fapt se adaugă și depășirea unui termen rezonabil a duratei pentru care a fost dispusă măsura asiguratorie a popririi, în condițiile în care au trecut 5 ani de la momentul luării măsurii, contrar susținerilor instanței de fond.

Având în vedere aceste considerente, s-a apreciat că instanța de fond a dat dovadă de formalism în aplicarea prevederilor art. 250

2

din C. proc. pen., nu a verificat care au fost temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, nu a analizat dacă acestea mai subzistă în prezent și, mai mult, nu a luat în considerare temeiurile noi, care, în mod pragmatic, ar duce la încetarea măsurilor asigurătorii dispuse în cauză, întrucât la acest moment nu există dovada contrarie față de expertiza emisă de un expert specialist care atestă lipsa prejudiciului.

În susținerea orală a motivelor de contestație, apărătorul ales al inculpaților a invocat inopozabilitatea unei cereri de constituire de parte civilă din partea statului care invocă un prejudiciu de ordinul zecilor de milioane de RON, pentru că atitudinea persoanei vătămate nesusținută de probe nu este opozabilă celui în drepturile căruia se produc intruziuni grave, cum este dreptul de proprietate, chiar pe componenta lui de dispoziție.

De asemenea, a apreciat că se încalcă în mod flagrant dispozițiile art. 249 alin. (5) din C. proc. pen., întrucât nu este stabilită valoarea probabilă a pagubei (dimpotrivă neexistând un prejudiciu) .

În ceea ce privește proporționalitatea măsurii asigurătorii în conformitate cu scopul urmărit, s-a susținut că, atunci când se apreciază asupra proporționalității măsurii, intruziunii, în raport cu scopul urmărit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut ca fiind un test veritabil acela de trecere a timpului, adică a duratei rezonabile. Chiar dacă situațiile nu sunt aceleași, s-a apreciat că se pot aplica mutatis mutandis regulile de la măsurile preventive și durata acestora, adică cele trei criterii îmbrățișate de organele jurisdicționale naționale (chiar de Înalta Curte de Casație și Justiție), preluate din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv: comportamentul acuzatului, comportamentul autorității și complexitatea cauzei.

S-a solicitat a se constata faptul că este dincolo de orice îndoială că în sarcina inculpatului D. nu se poate reține, nu numai vreo intenție, însă nici măcar o culpă în tergiversarea procedurilor. În contextul în care acest proces durează de 4 ani și jumătate, culpa este exclusiv a procurorului de caz și, mai apoi, a judecătorului de fond.

Examinând încheierea atacată, atât în raport cu motivele invocate de contestatori, cât și în raport cu actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Prin rechizitoriul din 29 decembrie 2017, emis în dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- A., pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă, prev. de art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen.

- B., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen.

- C., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen.

- D., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen.

- F., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen.

- E., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art. 48 rap. la art. 241 alin. (1) lit. a) din C. pen.

În esență, s-a reținut că inculpatul A., în calitate de administrator special al societății G. S.A., în cadrul procedurii de insolvență, la data de 22.10.2014, în momentul în care a semnat planul de reorganizare și a făcut prezentarea și evaluarea activelor aflate în patrimoniul societății G. S.A., a omis (a ascuns) o parte din activele acestei societății, cu o valoare contabilă netă de 16,863,011.58 RON și o valoare reală de 5,179,032.74 RON, formate din stocuri în valoare de 504.158,05 RON, creanțe în valoare de 4,449,796.43 RON și disponibilități bănești existente în casierie și conturi la bănci în cuantum de 225.078,26 RON, iar, mai apoi, a făcut demersuri pentru implementarea planului de reorganizare, în scopul de a frauda creditorii societății (în special, pentru a reduce în mod fraudulos creanțele bugetare cu suma de 22,992,264.00 RON).

Cu privire la inculpatul B. s-a reținut că, la data de 17.11.2014, în scopul de a frauda bugetul de stat, respectiv pentru a reduce în mod fraudulos creanțele bugetare cu suma de 22,992,264.00 RON, a votat atât direct, cât și indirect (prin intermediul societăților pe care le controla: K. S.R.L., L. S.R.L., M. S.R.L., N. S.R.L., O. S.R.L. și P. SRL) pentru aprobarea planului de reorganizare propus de administratorul special, inculpatul A., cunoscând că în acest plan nu erau cuprinse active cu o valoare contabilă netă de 16,863,011.58 RON și o valoare reală de 5,179,032.74 RON, formate din stocuri în valoare de 504.158,05 RON, creanțe în valoare de 4,449,796.43 RON și disponibilități bănești existente în casierie și conturi la bănci în cuantum de 225.078,26 RON, iar mai apoi a făcut demersuri pentru implementarea planului de reorganizare, prin intermediul inculpatului A..

În sarcina inculpatei C. s-a reținut că, în calitate de asociat în cadrul societății F., în cursul lunii octombrie 2014, a întocmit în fals planul de reorganizare a societății G. S.A., prin omisiunea (ascunderea) unor active cu o valoare contabilă netă de 16,863,011.58 RON și o valoare reală de 5,179,032.74 RON, formate din stocuri în valoare de 504.158,05 RON, creanțe în valoare de 4,449,796.43 RON și disponibilități bănești existente în casierie și conturi la bănci în cuantum de 225.078,26 RON, despre care avea cunoștință, în scopul de a frauda creditorii societății (în special pentru a reduce în mod fraudulos creanțele bugetare cu suma de 22,992,264.00 RON).

Referitor la societatea F., s-a arătat că în cursul lunii octombrie 2014, prin intermediul asociatului C., a întocmit în fals planul de reorganizare a societății G. S.A., prin omisiunea (ascunderea) unor active cu o valoare contabilă netă de 16,863,011.58 RON și o valoare reală de 5,179,032.74 RON, formate din stocuri în valoare de 504.158,05 RON, creanțe în valoare de 4,449,796.43 RON și disponibilități bănești existente în casierie și conturi la bănci în cuantum de 225.078,26 RON, în scopul de a frauda creditorii societății (în special pentru a reduce în mod fraudulos creanțele bugetare cu suma de 22,992,264.00 RON).

Față de inculpatul D. s-a reținut că, în calitate de administrator judiciar al societății G. S.A., începând cu data deschiderii procedurii de insolvență, respectiv 11.06.2014, i-a sprijinit pe reprezentanții societății G. S.A., respectiv pe inculpații A. și B. în acțiunea de fraudare a creditorilor, în special a bugetului de stat, prin aceea că:

- nu a procedat la corectarea și completarea listei cu bunurile societății G. S.A. anexată de reprezentanții acestei societăți la cererea de deschidere a procedurii de insolvență, deși avea cunoștință de faptul că aceasta era incompletă, încălcând astfel prevederile art. 20 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 85/2006;

- prin raportul de activitate nr. 4, depus la dosarul de insolvență la data de 02.12.2014, a solicitat judecătorului sindic confirmarea planului de reorganizare propus de administratorul special, inculpatul A., deși cunoștea faptul că în acest plan nu au fost incluse toate activele din patrimoniul societății G. S.A., respectiv active cu o valoare contabilă netă de 16,863,011.58 RON și o valoare reală de 5,179,032.74 RON, formate din stocuri în valoare de 504.158,05 RON, creanțe în valoare de 4,449,796.43 RON și disponibilități bănești existente în casierie și conturi la bănci în cuantum de 225.078,26 RON;

- în raportul de activitate nr. 4, depus la dosarul de insolvență la data de 02.12.2014, a menționat în fals faptul că planul de reorganizare este întocmit în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2006, că prevede un tratament corect și echitabil pentru toți creditorii și că procentul de încasare a creanțelor bugetare de 5,93% este superior procentului ce ar putea fi încasat în caz de faliment, deși cunoștea faptul că au fost omise active cu o valoare contabilă netă de 16,863,011.58 RON și o valoare reală de 5,179,032.74 RON, formate din stocuri în valoare de 504.158,05 RON, creanțe în valoare de 4,449,796.43 RON și disponibilități bănești existente în casierie și conturi la bănci în cuantum de 225.078,26 RON, care dacă ar fi fost incluse în plan ar fi condus la majorarea substanțială a procentului de încasare a creanțelor bugetare;

- nu a solicitat infirmarea planului de reorganizare sau includerea tuturor activelor în acest plan, deși avea cunoștință de toate activele existente în patrimoniul societății G. S.A. și, implicit, de omisiunea includerii în plan a tuturor activelor, încălcând astfel prevederile art. 20 alin. (1) lit. h) și n) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței.

În sarcina inculpatei E. s-a reținut că, în calitate de administrator judiciar al societății G. S.A., începând cu data deschiderii procedurii de insolvență, respectiv 11.06.2014, prin intermediul inculpatului D., i-a sprijinit pe reprezentanții societății G. S.A., respectiv pe inculpații A. și B. în acțiunea de fraudare a creditorilor, în special a bugetului de stat, prin aceea că:

- nu a procedat la corectarea și completarea listei cu bunurile societății G. S.A. anexată de reprezentanții acestei societăți la cererea de deschidere a procedurii de insolvență, deși avea cunoștință de faptul că aceasta era incompletă, încălcând astfel prevederile art. 20 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 85/2006;

- prin raportul de activitate nr. 4, depus la dosarul de insolvență la data de 02.12.2014, a solicitat judecătorului sindic confirmarea planului de reorganizare propus de administratorul special, inculpatul A., deși cunoștea faptul că în acest plan nu au fost incluse toate activele din patrimoniul societății G. S.A., respectiv active cu o valoare contabilă netă de 16,863,011.58 RON și o valoare reală de 5,179,032.74 RON, formate din stocuri în valoare de 504.158,05 RON, creanțe în valoare de 4,449,796.43 RON și disponibilități bănești existente în casierie și conturi la bănci în cuantum de 225.078,26 RON;

- în raportul de activitate nr. 4, depus la dosarul de insolvență la data de 02.12.2014, a menționat în fals faptul că planul de reorganizare este întocmit în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2006, că prevede un tratament corect și echitabil pentru toți creditorii și că procentul de încasare a creanțelor bugetare de 5,93% este superior procentului ce ar putea fi încasat în caz de faliment, deși cunoștea faptul că au fost omise active cu o valoare contabilă netă de 16,863,011.58 RON și o valoare reală de 5,179,032.74 RON, formate din stocuri în valoare de 504.158,05 RON, creanțe în valoare de 4,449,796.43 RON și disponibilități bănești existente în casierie și conturi la bănci în cuantum de 225.078,26 RON, care dacă ar fi fost incluse în plan ar fi condus la majorarea substanțială a procentului de încasare a creanțelor bugetare;

- nu a solicitat infirmarea planului de reorganizare sau includerea tuturor activelor în acest plan, deși avea cunoștință de toate activele existente în patrimoniul societății G. S.A. și, implicit, de omisiunea includerii în plan a tuturor activelor, încălcând astfel prevederile art. 20 alin. (1) lit. h) și n) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția I Penală, la data de 29 decembrie 2017, sub nr. x/2017.

În cursul urmăririi penale, prin ordonanța procurorului din data de 24.07.2017, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a popririi până la concurența sumei de 16.863.011,58 RON (în vederea recuperării prejudiciului), a sumelor de bani existente în conturile bancare deschise pe numele inculpaților A., B., C. și D. și poprirea, până la concurența sumei de 18.063.011,58 RON (din care 16.863.011,58 RON- în vederea recuperării prejudiciului și 1.200.000 RON - în vederea garantării executării pedepsei amenzii) a sumelor de bani existente în conturile bancare deschise pe numele societăților inculpate F. și E..

S-a reținut în cuprinsul ordonanței că bugetul de stat a fost prejudiciat prin ascunderea unor active în valoare de 16.863.011,58 RON, fiind necesară luarea de măsuri asigurătorii prin care să se garanteze recuperarea sumei de 16.863.011,58 RON, reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat, și prin care să se garanteze executarea pedepsei amenzii ce ar putea fi aplicată societăților F. și E., în cuantum de 1.200.000 RON (stabilit conform art. 137 din C. pen. - 240 zile - amendă x 5.000 RON = 1.200.000 RON).

Prin ordonanța din data de 16.05.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus ridicarea parțială a măsurii asigurătorii a popririi instituite asupra sumelor existente în contul bancar deschis la R.-Sucursala Decebal pe numele inculpatei E..

Prin ordonanța din data de 29.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus ridicarea parțială a măsurii asigurătorii a popririi instituite asupra sumelor existente în contul bancar deschis la R. S.A pe numele inculpatei E..

Prin ordonanța din data de 29.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus rid