ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3248/2008

Asupra cererii de

recurs de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată că, prin sentința comerciala

nr.

3722 din 17 octombrie

2007 a Tribunalului Comercial Cluj s-a respins acțiunea formulată de

reclamantul

M.V.

în contrad

ictoriu cu

pârâta SC C5 SRL.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel pârâta SC C5 SRL. Cluj-Napoca, solicitând admiterea

acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii

pârâtei de obligare a reclamantului la cheltuieli de judecata constând în

onorariu avocațial în suma dovedita cu chitanțele depuse la dosar, în temeiul art.

274 C. proc. civ., cu menținerea neschimbata a celorlalte dispoziții, cu

cheltuieli de judecată în apel.

Prin decizia civile nr.

21 din 07 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, se admite apelul declarat de SC C5 SRL Cluj-Napoca, se

admite cererea de obligare a reclamantului M.V. la plata sumei de 3.200 lei

cheltuieli de judecata in prima instanța, sunt menținute restul dispozițiilor

sentinței și se dispune obligarea reclamantului intimat să-i achite paratei -

apelante suma de 100 lei cheltuieli de judecata in apel.

Împotriva

deciziei pronunțate în apel, reclamantul a declarat recurs. El a formulat două

critici, pe care nu le-a încadrat în temeiurile de drept prevăzute de normele

procedurale, anume:

că instanța nu a manifestat rol activ și l-a obligat la un onorariu avocațial

prea mare în raport de obiectul litigiului și

de obiectul căii de atac ( cheltuieli de judecată de 3.200 lei) și în raport de

art. 282

1

alin. C. proc. civ.) instanța nu a fost alcătuită legal,

calea de atac fiind recursul și nu apelul.

Cât

privește prima critică, ( ce a fost încadrată conf. art. 303 alin. (3) în

motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) Înalta Curte o va respinge

deoarece m

odul

de soluționare a cererii pârâtei privind obligarea reclamantului la suportarea

cheltuielilor de judecata ocazionate cu dezbaterea cauzei in prima instanța, a

fost corect soluționat de către instanța de apel.

Astfel, cu privire la

obligația principala a locatarului, aceea de plata a cuantumului chiriei se va

retine ca, in lipsă de stipulație expresă in contract cu privire la locul

plătii, urmează a se face aplicarea art. 1104 C. civ.

Pe de alta parte,

locatarul a încercat sa se elibereze de obligația ce-i incumba, expediind suma

de bani corespunzătoare la adresa locatorului din contract, însa mandatul

poștal a fost returnat, pe considerentul ca destinatarul nu locuiește la adresa

de expediție.

Intrând in posesia

sumei de bani datorata cu titlu de chirie, pe parcursul litigiului, reclamantul

nu a înțeles să renunțe la judecarea acțiunii, deși neîncasarea chiriei la

termen s-a datorat culpei sale potrivit celor mai sus reținute.

În aceste condiții,

culpa procesuală îi revenea și corect a considerat instanța de apel că devin

incidente nu dispozițiile art. 275 C. proc. civ. cu privire la recunoașterea

pretențiilor reclamantului de către pârât la prima zi de înfățișare, ci

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., conform cărora partea care cade in

pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecata.

Potrivit art. 274 alin.

(3), judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, dacă acestea

sunt nepotrivit de mari în raport cu valoarea pricinii sau munca îndeplinită.

Se observă că textul

conferă judecătorului un drept, nu o obligație. În plus, calificarea unui

onorariu avocațial ca fiind prea mare, ține de o apreciere subiectivă și nu se

poate considera că prin nereducerea lui, magistratul ar fi încălcat legea,

justificând aplicarea art. 304 pct. 9. C. proc. civ.

Cât privește

cea de-a doua critică, (ce a fost încadrată conf. art. 303

alin. (3) în motivul prev. de art. 304 pct. 1 C. proc. civ.) Înalta Curte o va

respinge deoarece calificarea căii de atac are în vedere capătul de cerere

principal - evacuare, neavând nici o relevanță cererea accesorie referitoare la

cheltuielile de judecată. Așadar, corect instanța de control judiciar s-a

considerat învestită cu un apel și nu cu un recurs, alcătuirea instanței fiind

cea legală, cu doi magistrați în completul de judecată.

Pentru considerentele de fapt și de

drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul

declarat de reclamantul M.V. împotriva deciziei civile nr. 21 din 07 februarie

2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul M.V. împotriva deciziei civile nr. 21 din 07 februarie

2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 5 noiembrie 2008.