ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3248/2008

Asupra cererii de recurs de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin sentința comerciala nr. 3722 din 17 octombrie 2007 a Tribunalului Comercial Cluj s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M.V. în contrad ictoriu cu pârâta SC C5 SRL. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC C5 SRL. Cluj-Napoca, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii pârâtei de obligare a reclamantului la cheltuieli de judecata constând în onorariu avocațial în suma dovedita cu chitanțele depuse la dosar, în temeiul art. 274 C. proc. civ., cu menținerea neschimbata a celorlalte dispoziții, cu cheltuieli de judecată în apel. Prin decizia civile nr. 21 din 07 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, se admite apelul declarat de SC C5 SRL Cluj-Napoca, se admite cererea de obligare a reclamantului M.V.

la plata sumei de 3.200 lei cheltuieli de judecata in prima instanța, sunt menținute restul dispozițiilor sentinței și se dispune obligarea reclamantului intimat să-i achite paratei - apelante suma de 100 lei cheltuieli de judecata in apel. Împotriva deciziei pronunțate în apel, reclamantul a declarat recurs. El a formulat două critici, pe care nu le-a încadrat în temeiurile de drept prevăzute de normele procedurale, anume: 1. faptul că instanța nu a manifestat rol activ și l-a obligat la un onorariu avocațial prea mare în raport de obiectul litigiului și 2. față de obiectul căii de atac ( cheltuieli de judecată de 3.200 lei) și în raport de art. 282 1 alin. C. proc. civ.) instanța nu a fost alcătuită legal, calea de atac fiind recursul și nu apelul.

Cât privește prima critică, ( ce a fost încadrată conf. art. 303 alin. (3) în motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) Înalta Curte o va respinge deoarece m odul de soluționare a cererii pârâtei privind obligarea reclamantului la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate cu dezbaterea cauzei in prima instanța, a fost corect soluționat de către instanța de apel. Astfel, cu privire la obligația principala a locatarului, aceea de plata a cuantumului chiriei se va retine ca, in lipsă de stipulație expresă in contract cu privire la locul plătii, urmează a se face aplicarea art. 1104 C. civ. Pe de alta parte, locatarul a încercat sa se elibereze de obligația ce-i incumba, expediind suma de bani corespunzătoare la adresa locatorului din contract, însa mandatul poștal a fost returnat, pe considerentul ca destinatarul nu locuiește la adresa de expediție.

Intrând in posesia sumei de bani datorata cu titlu de chirie, pe parcursul litigiului, reclamantul nu a înțeles să renunțe la judecarea acțiunii, deși neîncasarea chiriei la termen s-a datorat culpei sale potrivit celor mai sus reținute. În aceste condiții, culpa procesuală îi revenea și corect a considerat instanța de apel că devin incidente nu dispozițiile art. 275 C. proc. civ. cu privire la recunoașterea pretențiilor reclamantului de către pârât la prima zi de înfățișare, ci dispozițiile art. 274 C. proc. civ., conform cărora partea care cade in pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecata. Potrivit art. 274 alin. (3), judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, dacă acestea sunt nepotrivit de mari în raport cu valoarea pricinii sau munca îndeplinită.

Se observă că textul conferă judecătorului un drept, nu o obligație. În plus, calificarea unui onorariu avocațial ca fiind prea mare, ține de o apreciere subiectivă și nu se poate considera că prin nereducerea lui, magistratul ar fi încălcat legea, justificând aplicarea art. 304 pct. 9. C. proc. civ. Cât privește cea de-a doua critică, (ce a fost încadrată conf. art. 303 alin. (3) în motivul prev. de art. 304 pct. 1 C. proc. civ.) Înalta Curte o va respinge deoarece calificarea căii de atac are în vedere capătul de cerere principal - evacuare, neavând nici o relevanță cererea accesorie referitoare la cheltuielile de judecată. Așadar, corect instanța de control judiciar s-a considerat învestită cu un apel și nu cu un recurs, alcătuirea instanței fiind cea legală, cu doi magistrați în completul de judecată.

Pentru considerentele de fapt și de drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de reclamantul M.V. împotriva deciziei civile nr. 21 din 07 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul M.V. împotriva deciziei civile nr. 21 din 07 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 5 noiembrie 2008.