ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2902/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 6845 din 18 mai 2007, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții SC C.P. SRL cu sediul social în București și C.C.D. domiciliat în București, în contradictoriu cu pârâții SC P.L. IFN SA cu sediul social în municipiul Cluj-Napoca județul Cluj, SC G.I. SRL cu sediul social în București și C.V. domiciliată în București. De asemenea, a mai fost respinsă, ca neîntemeiată, și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâta SC P.L. IFN SA. Instanța de fond a reținut, în principal, că între reclamanta SC C.P.

SRL în calitatea de utilizator și pârâta SC P.L. IFN SA în calitatea de finanțator, a fost încheiat contractul de leasing financiar nr. 4013 din 20 octombrie 2006, având ca obiect finanțarea de către pârâtă a utilizatorului în sistem de leasing în vederea achiziționării unui printer tip NUR ULTIMA HIQ. Conform art. 2.9 din contract s-a menționat că utilizatorul deține sau va depune diligențe pentru a obține toate autorizațiile necesare punerii în funcțiune și exploatării bunului ce formează obiectul leasingului, fiind direct răspunzător de respectarea caietelor de sarcini și a reglementărilor legale în vigoare. În cuprinsul contractului de leasing au fost inserate clauze referitoare la predarea bunului.

Astfel, utilizatorul a declarat că și-a ales bunul în conformitate cu propriile necesități funcționale, predarea – preluarea bunului având loc la momentul livrării de către furnizor, în prezența reprezentanților autorizați ai furnizorului, finanțatorului și utilizatorului, finanțatorul nefiind răspunzător pentru nelivrarea bunurilor sau pentru livrarea incompletă (art. 3.1 și 3.3). Astfel, cum se precizează în cadrul convenției de leasing, predarea-primirea echivalează cu recepția cantitativă și calitativă a bunului, reprezentanții utilizatorului având obligația să consemneze în scris orice neconcordanțe constatate față de condițiile convenite prin nota de negociere, precum și orice lipsuri sau stricăciuni.

Documentul de predare-primire este nota de recepție care va fi semnată de reprezentanții furnizorului, finanțatorului și utilizatorului și care urma să fie anexată la contract (anexa 6). În conformitate cu prevederile 3.9 predarea-primirea bunului trebuia consemnată într-un proces verbal care să ateste condiția conformă cu caracteristicile tehnice și funcționabilitatea bunului, utilizatorul fiind obligat să monteze și să pună în funcțiune bunul în termen de 30 de zile de la recepția acestuia potrivit art. 3 octombrie Față de prevederile contractului de leasing, astfel cum au fost expuse anterior, susținerile reclamanților apar ca neîntemeiate, bunul fiind predat de pârâta SC P.L. IFN SA la data de 20 octombrie 2006 și protocolul de recepție a fost semnat de reprezentantul utilizatorului.

Reclamanții nu au administrat probe de a dovedi existența unor defecțiuni, nu există nicio culpă a pârâtei și nu sunt îndeplinite condițiile rezilierii convenționale, prin aplicarea pactului comisoriu de gradul IV. Al doilea capăt de cerere, astfel cum a fost el precizat, s-a considerat că are un caracter accesoriu și ca urmare a respingerii primului capăt de cerere, a fost și el respins la rândul lui ca neîntemeiat. Neîntemeiată a fost găsită și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, formulată de pârâta SC P.L. IFN SA. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 85 din 15 februarie 2008, a respins, ca nefundat, apelul declarat de apelanții SC C.P.

SRL și C.D. împotriva sentinței comerciale nr. 6854 din 18 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, fiind preluate în esență argumentele primei instanțe. De asemenea, a fost admisă cererea de aderare la apel formulată de SC P.L. IFN SA și schimbată în parte sentința atacată, în sensul că a fost admisă cererea pârâtei de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 23.800 lei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Împotriva deciziei comerciale nr. 85 din 15 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, au promovat recurs reclamanta SC C.P. SRL București și pârâta SC G.I. SRL București, care au criticat această hotărâre pentru nelegalitate, după cum urmează.

Recurenta-reclamantă SC C.P. SRL în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului împotriva sentinței comerciale nr. 6854 din 18 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, cu desființarea și modificarea ei în totalitate, iar pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată, urmată și de acordarea cheltuielilor de judecată. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că în realitate nu a existat nici un furnizor, finanțatorul având rolul dublu și de furnizor, deoarece utilajul fusese preluat dintr-un leasing anterior. A fost interpretat greșit procesul verbal încheiat la data de 20 octombrie 2006, iar utilajul în litigiu nu a fost pus niciodată în funcțiune.

Recurenta-pârâtă SC G.I. SRL, la rândul ei, în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului împotriva sentinței instanței de fond și pe fondul cauzei admiterea în întregime a acțiunii introductive. În dezvoltarea motivelor de recurs a fost expus că s-a creat o confuzie între acțiunile de predare-primire a utilajului și cea de asigurare efectivă a folosinței utilajului prin punerea lui în funcțiune, iar raporturile juridice dintre părți au fost analizate cu superficialitate. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile aduse prin cererile de recurs, constată că recursul pârâtei SC G.I.

SRL este netimbrat, urmând a fi anulat sub acest aspect, iar recursul reclamantei SC C.P. SRL este întemeiat, urmând a fi admis, pentru considerentele care vor fi expuse. Este de necontestat că între pârâta SC P.L. IFN SA în calitatea de finanțator și reclamanta SC C.P. SRL în calitatea de utilizator a fost încheiat contractul de leasing financiar nr. 4013 din 20 octombrie 2006 având ca obiect finanțarea de către finanțator a utilizatorului în sistem de leasing în vederea achiziționării bunului, respectiv a unei PRINTER TIP NUR ULTIMA HIQ, pe solvent în 6 culori, cu lățime de imprimare de 3,2 m. S-a specificat că utilizatorul a declarat că bunul a fost ales în concordanță cu voința sa.

Prin manifestarea liberă de voință, părțile au stabilit întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, precizând durata contractului, valoarea lui, condițiile de preluare a bunului, refuzul sau renunțarea preluării bunului, obligațiile de plată, modalitatea de achitare a ratelor de leasing și în final rezilierea contractului. Greșit instanțele judecătorești anterioare au reținut că pârâta nu are nici o culpă în executarea contractului descris anterior și că nu sunt îndeplinite condițiile rezilierii convenționale prin aplicarea pactului comisoriu de gradul IV, avându-se în vedere, în principal, că potrivit art. 3.4. din contract predarea primirea echivalează cu recepția calitativă și cantitativă a bunului.

Astfel, la art. 3 din contract, intitulat „Predarea bunului”, s-a prevăzut expres, prin pct. 3.9 și 3.10 că predarea primirea bunului se consemnează într-un proces-verbal care atestă condiția conformă cu caracteristicile tehnice și funcționabilitatea bunului, iar utilizatorul este obligat să monteze și să pună în funcțiune bunul în termen de 30 de zile de la recepția acestuia. Este adevărat că, la data de 20 octombrie 2006, pârâta SC P.L. IFN SA a predat bunul către reclamantă, așa cum atestă documentul intitulat „Protocol de recepție” și care constituie anexa 6, din conținutul căruia rezultă că utilizatorul recepționează cu drept de utilizare obiectul contractual. Din această perspectivă apar pe deplin justificate susținerile reclamantei SC C.P.

SRL, care constant, în toate fazele procesuale, a argumentat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a pune în funcțiune utilajul în cauză, pentru a avea folosința bunului și a-l exploata conform nevoilor sale. Mai mult, contrar motivărilor care se regăsesc în hotărârile criticate sub aspectul că deși reclamanții au constatat existența unor defecțiuni și nu au administrat probe de natură a dovedi aceste împrejurări, apare fără echivoc că SC C.P. SRL, prin adresa cu nr. 38 din 10 noiembrie 2006 a atenționat societatea pârâtă în această privință.

În interiorul termenului de 30 de zile, stipulat la art. 3.10 din contract, reclamanta a somat pârâta să procedeze la montarea și punerea în funcțiune a utilajului ce face obiectul contractului de leasing, arătând cât se poate de clar că deși bunul a fost predat la data de 20 octombrie 2006 prin protocolul de recepție, anexa 6 la contract, nici până la data prezentei notificări nu s-a efectuat punerea în funcțiune, devenind imposibilă utilizarea bunului. Chiar dacă se regăsește în contract la pct. 3.4 specificația că din punct de vedere al contractului de leasing predarea primirea echivalează cu recepția cantitativă și calitativă a bunului, rezultă că, utilizatorul a consemnat în scris neconcordanțe constatate față de condițiile convenite prin Nota de negociere, dar mai ales, o împrejurare care ține de esența contractului și anume că nu s-a realizat punerea în funcțiune.

Punerea în funcțiune a utilajului ține în mod categoric de obiectul contractului de leasing, care constă în finanțarea de către finanțatorul SC P.L. IFN SA a utilizatorului SC C.P. SRL în sistem de leasing în vederea achiziționării bunului descris în contract, în vederea folosinței acestuia conform destinației și specificației lui tehnice. Ulterior, la data de 15 noiembrie 2006, reclamanta a notificat pârâta prin B.E.J. U.B. rezilierea unilaterală a contractului de leasing nr. 4013 din 20 octombrie 2006 invocând ca temei art. 26.8, avându-se în vedere nerespectarea obligațiilor asumate contractul de finanțator, prin aceea că nepunerea în funcțiune a utilajului face imposibilă folosința lui. În contextul expus, devin aplicabile dispozițiile art. 26.8 din contract și anume că părțile pot rezilia contractul doar în scris și poate fi cerută de oricare din părțile contractante, pentru neîndeplinirea obligațiilor esențiale asumate de cealaltă parte contractantă.

Urmează a admite recursul declarat de reclamanta SC C.P. SRL București în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., va modifica decizia recurată, va admite apelul reclamantei împotriva sentinței nr. 6845 din 18 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în sensul că va schimba în parte sentința menționată și va admite acțiunea precizată. Urmează a constata rezilierea contractului de leasing nr. 4013 din 20 octombrie 2006, pe cale de consecință urmează a se constata încetată obligația de fidejusiune ce face obiectul convenției nr. 424 din 20 octombrie 2006 precum și nulitatea absolută a biletelor la ordin emise de reclamanta SC C.P. SRL București în favoarea pârâtei SC P.L.

IFN SA Cluj-Napoca avalizate de pârâta SC G.I. SRL București, emise la data de 3 noiembrie 2006, în valoare de 54.444,85 lei și 30.000 Euro. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Urmează a respinge cererea formulată de pârâta SC P.L. IFN SA Cluj-Napoca privind aderarea la apelul reclamanților. Urmează a anula recursul declarat de pârâta SC G.I. SRL București împotriva deciziei nr. 85 din 15 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca netimbrată, având în vedere că deși a fost legal citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 5 Ron și a depunerii timbrului judiciar în valoare de 0,15 Ron nu s-a conformat măsurilor dispuse, devenind aplicabil regimul sancționator stabilit de art. 1 raportat la art. 20 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G.

nr. 32/1990. În baza art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga intimata-pârâtă SC P.L. IFN SA Cluj-Napoca la plata sumei de 38.311,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs în favoarea recurentei reclamante SC C.P. SRL București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâta SC G.I. SRL București, împotriva deciziei nr. 85 din 15 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca netimbrat. Admite recursul declarat de reclamanta SC C.P. SRL București, împotriva aceleiași decizii. Modifică decizia recurată, admite apelul declarat de reclamanta SC C.P. SRL București, împotriva sentinței nr. 6845 din 18 mai 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în sensul că schimbă în parte sentința sus menționată și admite acțiunea precizată. Constată rezilierea contractului de leasing nr. 4013 din 20 octombrie 2006 și drept consecință, constată încetată obligația de fidejusiune ce face obiectul convenției nr. 424 din 20 octombrie 2006, precum și nulitatea absolută a biletelor la ordin emise de reclamanta SC C.P.

SRL București în favoarea pârâtei SC P.L. IFN SA Cluj-Napoca, analizate de pârâta SC G.I. SRL București, emise la data de 3 noiembrie 2006, în valoare de 54.444,85 lei și 30.000 Euro. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Respinge cererea formulată de pârâta SC P.L. IFN SA Cluj-Napoca, privind aderarea la apelul reclamanților. Obligă intimata-pârâtă SC P.L. IFN SA Cluj-Napoca la plata sumei de 38.311,4 lei cheltuieli de judecată în recurs, în favoarea recurentei-reclamante SC C.P. SRL București. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 octombrie 2008.