ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2902/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2902/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 6845 din 18 mai 2007, a

respins, ca neîntemeiată, acțiunea astfel cum a fost precizată, formulată de

reclamanții SC C.P. SRL cu sediul social în București și C.C.D. domiciliat în

București, în contradictoriu cu pârâții SC P.L. IFN SA cu sediul social în

municipiul Cluj-Napoca județul Cluj, SC G.I. SRL cu sediul social în București

și C.V. domiciliată în București.

De asemenea, a mai

fost respinsă, ca neîntemeiată, și cererea de acordare a cheltuielilor de

judecată formulată de pârâta SC P.L. IFN SA.

Instanța de fond a

reținut, în principal, că între reclamanta SC C.P. SRL în calitatea de

utilizator și pârâta SC P.L. IFN SA în calitatea de finanțator, a fost încheiat

contractul de leasing financiar nr. 4013 din 20 octombrie 2006, având ca obiect

finanțarea de către pârâtă a utilizatorului în sistem de leasing în vederea

achiziționării unui printer tip NUR ULTIMA HIQ.

Conform art. 2.9 din

contract s-a menționat că utilizatorul deține sau va depune diligențe pentru a

obține toate autorizațiile necesare punerii în funcțiune și exploatării bunului

ce formează obiectul leasingului, fiind direct răspunzător de respectarea

caietelor de sarcini și a reglementărilor legale în vigoare.

În cuprinsul contractului

de leasing au fost inserate clauze referitoare la predarea bunului. Astfel,

utilizatorul a declarat că și-a ales bunul în conformitate cu propriile

necesități funcționale, predarea – preluarea bunului având loc la momentul

livrării de către furnizor, în prezența reprezentanților autorizați ai

furnizorului, finanțatorului și utilizatorului, finanțatorul nefiind

răspunzător pentru nelivrarea bunurilor sau pentru livrarea incompletă (art. 3.1

și 3.3). Astfel, cum se precizează în cadrul convenției de leasing,

predarea-primirea echivalează cu recepția cantitativă și calitativă a bunului,

reprezentanții utilizatorului având obligația să consemneze în scris orice

neconcordanțe constatate față de condițiile convenite prin nota de negociere,

precum și orice lipsuri sau stricăciuni. Documentul de predare-primire este nota

de recepție care va fi semnată de reprezentanții furnizorului, finanțatorului

și utilizatorului și care urma să fie anexată la contract (anexa 6).

În conformitate cu

prevederile 3.9 predarea-primirea bunului trebuia consemnată într-un proces

verbal care să ateste condiția conformă cu caracteristicile tehnice și

funcționabilitatea bunului, utilizatorul fiind obligat să monteze și să pună în

funcțiune bunul în termen de 30 de zile de la recepția acestuia potrivit art. 3

octombrie

Față de prevederile

contractului de leasing, astfel cum au fost expuse anterior, susținerile

reclamanților apar ca neîntemeiate, bunul fiind predat de pârâta SC P.L. IFN SA

la data de 20 octombrie 2006 și protocolul de recepție a fost semnat de

reprezentantul utilizatorului.

Reclamanții nu au

administrat probe de a dovedi existența unor defecțiuni, nu există nicio culpă

a pârâtei și nu sunt îndeplinite condițiile rezilierii convenționale, prin

aplicarea pactului comisoriu de gradul IV.

Al doilea capăt de

cerere, astfel cum a fost el precizat, s-a considerat că are un caracter

accesoriu și ca urmare a respingerii primului capăt de cerere, a fost și el

respins la rândul lui ca neîntemeiat.

Neîntemeiată a fost găsită

și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de

avocat, formulată de pârâta SC P.L. IFN SA.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 85 din 15

februarie 2008, a respins, ca nefundat, apelul declarat de apelanții SC C.P. SRL

și C.D. împotriva sentinței comerciale nr. 6854 din 18 mai 2007 pronunțată de

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, fiind preluate în esență

argumentele primei instanțe.

De asemenea, a fost

admisă cererea de aderare la apel formulată de SC P.L. IFN SA și schimbată în

parte sentința atacată, în sensul că a fost admisă cererea pârâtei de obligare

a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 23.800 lei.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 85 din 15 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, au promovat recurs reclamanta SC C.P. SRL București

și pârâta SC G.I. SRL București, care au criticat această hotărâre pentru

nelegalitate, după cum urmează.

Recurenta-reclamantă

SC C.P. SRL în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., a solicitat

admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii

apelului împotriva sentinței comerciale nr. 6854 din 18 mai 2007 pronunțată de

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, cu desființarea și modificarea

ei în totalitate, iar pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată,

urmată și de acordarea cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat că în realitate nu a existat nici un furnizor,

finanțatorul având rolul dublu și de furnizor, deoarece utilajul fusese preluat

dintr-un leasing anterior. A fost interpretat greșit procesul verbal încheiat

la data de 20 octombrie 2006, iar utilajul în litigiu nu a fost pus niciodată

în funcțiune.

Recurenta-pârâtă SC G.I.

SRL, la rândul ei, în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., a solicitat

admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii

apelului împotriva sentinței instanței de fond și pe fondul cauzei admiterea în

întregime a acțiunii introductive.

În dezvoltarea

motivelor de recurs a fost expus că s-a creat o confuzie între acțiunile de

predare-primire a utilajului și cea de asigurare efectivă a folosinței

utilajului prin punerea lui în funcțiune, iar raporturile juridice dintre părți

au fost analizate cu superficialitate.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate

criticile aduse prin cererile de recurs, constată că recursul pârâtei SC G.I. SRL

este netimbrat, urmând a fi anulat sub acest aspect, iar recursul reclamantei

SC C.P. SRL este întemeiat, urmând a fi admis, pentru considerentele care vor

fi expuse.

Este de necontestat

că între pârâta SC P.L. IFN SA în calitatea de finanțator și reclamanta SC C.P.

SRL în calitatea de utilizator a fost încheiat contractul de leasing financiar nr.

4013 din 20 octombrie 2006 având ca obiect finanțarea de către finanțator a

utilizatorului în sistem de leasing în vederea achiziționării bunului,

respectiv a unei PRINTER TIP NUR ULTIMA HIQ, pe solvent în 6 culori, cu lățime

de imprimare de 3,2 m. S-a specificat că utilizatorul a declarat că bunul a

fost ales în concordanță cu voința sa.

Prin manifestarea liberă

de voință, părțile au stabilit întinderea drepturilor și obligațiilor asumate

reciproc, precizând durata contractului, valoarea lui, condițiile de preluare a

bunului, refuzul sau renunțarea preluării bunului, obligațiile de plată,

modalitatea de achitare a ratelor de leasing și în final rezilierea

contractului.

Greșit instanțele

judecătorești anterioare au reținut că pârâta nu are nici o culpă în executarea

contractului descris anterior și că nu sunt îndeplinite condițiile rezilierii

convenționale prin aplicarea pactului comisoriu de gradul IV, avându-se în

vedere, în principal, că potrivit art. 3.4. din contract predarea primirea

echivalează cu recepția calitativă și cantitativă a bunului.

Astfel, la art. 3 din

contract, intitulat „Predarea bunului”, s-a prevăzut expres, prin pct. 3.9 și

3.10 că predarea primirea bunului se consemnează într-un proces-verbal care

atestă condiția conformă cu caracteristicile tehnice și funcționabilitatea bunului,

iar utilizatorul este obligat să monteze și să pună în funcțiune bunul în

termen de 30 de zile de la recepția acestuia.

Este adevărat că, la

data de 20 octombrie 2006, pârâta SC P.L. IFN SA a predat bunul către

reclamantă, așa cum atestă documentul intitulat „Protocol de recepție” și care

constituie anexa 6, din conținutul căruia rezultă că utilizatorul recepționează

cu drept de utilizare obiectul contractual.

Din această

perspectivă apar pe deplin justificate susținerile reclamantei SC C.P. SRL,

care constant, în toate fazele procesuale, a argumentat că pârâta nu și-a

îndeplinit obligația de a pune în funcțiune utilajul în cauză, pentru a avea

folosința bunului și a-l exploata conform nevoilor sale.

Mai mult, contrar

motivărilor care se regăsesc în hotărârile criticate sub aspectul că deși

reclamanții au constatat existența unor defecțiuni și nu au administrat probe

de natură a dovedi aceste împrejurări, apare fără echivoc că SC C.P. SRL, prin

adresa cu nr. 38 din 10 noiembrie 2006 a atenționat societatea pârâtă în această privință. În interiorul termenului de 30 de zile, stipulat la art. 3.10

din contract, reclamanta a somat pârâta să procedeze la montarea și punerea în

funcțiune a utilajului ce face obiectul contractului de leasing, arătând cât se

poate de clar că deși bunul a fost predat la data de 20 octombrie 2006 prin

protocolul de recepție, anexa 6 la contract, nici până la data prezentei

notificări nu s-a efectuat punerea în funcțiune, devenind imposibilă utilizarea

bunului.

Chiar dacă se

regăsește în contract la pct. 3.4 specificația că din punct de vedere al

contractului de leasing predarea primirea echivalează cu recepția cantitativă

și calitativă a bunului, rezultă că, utilizatorul a consemnat în scris

neconcordanțe constatate față de condițiile convenite prin Nota de negociere,

dar mai ales, o împrejurare care ține de esența contractului și anume că nu s-a

realizat punerea în funcțiune.

Punerea în funcțiune

a utilajului ține în mod categoric de obiectul contractului de leasing, care

constă în finanțarea de către finanțatorul SC P.L. IFN SA a utilizatorului SC C.P.

SRL în sistem de leasing în vederea achiziționării bunului descris în contract,

în vederea folosinței acestuia conform destinației și specificației lui

tehnice.

Ulterior, la data de

15 noiembrie 2006, reclamanta a notificat pârâta prin B.E.J. U.B. rezilierea

unilaterală a contractului de leasing nr. 4013 din 20 octombrie 2006 invocând

ca temei art. 26.8, avându-se în vedere nerespectarea obligațiilor asumate

contractul de finanțator, prin aceea că nepunerea în funcțiune a utilajului

face imposibilă folosința lui.

În contextul expus,

devin aplicabile dispozițiile art. 26.8 din contract și anume că părțile pot

rezilia contractul doar în scris și poate fi cerută de oricare din părțile

contractante, pentru neîndeplinirea obligațiilor esențiale asumate de cealaltă

parte contractantă.

Urmează a admite

recursul declarat de reclamanta SC C.P. SRL București în temeiul art. 304 pct. 9

raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., va modifica decizia recurată, va

admite apelul reclamantei împotriva sentinței nr. 6845 din 18 mai 2007 pronunțată

de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în sensul că va schimba în

parte sentința menționată și va admite acțiunea precizată.

Urmează a constata

rezilierea contractului de leasing nr. 4013 din 20 octombrie 2006, pe cale de

consecință urmează a se constata încetată obligația de fidejusiune ce face

obiectul convenției nr. 424 din 20 octombrie 2006 precum și nulitatea absolută

a biletelor la ordin emise de reclamanta SC C.P. SRL București în favoarea

pârâtei SC P.L. IFN SA Cluj-Napoca avalizate de pârâta SC G.I. SRL București,

emise la data de 3 noiembrie 2006, în valoare de 54.444,85 lei și 30.000 Euro.

Vor fi menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Urmează a respinge

cererea formulată de pârâta SC P.L. IFN SA Cluj-Napoca privind aderarea la

apelul reclamanților.

Urmează a anula

recursul declarat de pârâta SC G.I. SRL București împotriva deciziei nr. 85 din

15 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

ca netimbrată, având în vedere că deși a fost legal citată cu mențiunea

achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 5 Ron și a depunerii

timbrului judiciar în valoare de 0,15 Ron nu s-a conformat măsurilor dispuse,

devenind aplicabil regimul sancționator stabilit de art. 1 raportat la art. 20

din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1990.

În baza art. 274 C.

proc. civ., urmează a obliga intimata-pârâtă SC P.L. IFN SA Cluj-Napoca la

plata sumei de 38.311,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs în

favoarea recurentei reclamante SC C.P. SRL București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de pârâta SC G.I. SRL București, împotriva deciziei nr. 85 din 15

februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

ca netimbrat.

Admite recursul

declarat de reclamanta SC C.P. SRL București, împotriva aceleiași decizii.

Modifică decizia

recurată, admite apelul declarat de reclamanta SC C.P. SRL București, împotriva

sentinței nr. 6845 din 18 mai 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, în sensul că schimbă în parte sentința sus menționată și

admite acțiunea precizată.

Constată rezilierea

contractului de leasing nr. 4013 din 20 octombrie 2006 și drept consecință,

constată încetată obligația de fidejusiune ce face obiectul convenției nr. 424

din 20 octombrie 2006, precum și nulitatea absolută a biletelor la ordin emise

de reclamanta SC C.P. SRL București în favoarea pârâtei SC P.L. IFN SA

Cluj-Napoca, analizate de pârâta SC G.I. SRL București, emise la data de 3

noiembrie 2006, în valoare de 54.444,85 lei și 30.000 Euro. Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Respinge cererea

formulată de pârâta SC P.L. IFN SA Cluj-Napoca, privind aderarea la apelul

reclamanților.

Obligă

intimata-pârâtă SC P.L. IFN SA Cluj-Napoca la plata sumei de 38.311,4 lei

cheltuieli de judecată în recurs, în favoarea recurentei-reclamante SC C.P. SRL

București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 15 octombrie 2008.