ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2175/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 24 octombrie

2007 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, reclamanta Asociația J.R. a chemat în judecată pe pârâtul C.S.M., solicitând

instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea hotărârii

Plenului C.S.M. din 11 octombrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura

de numire a judecătorilor în comisia specială instituită pentru analizarea sesizărilor

cu privire la săvârșirea unei infracțiuni în exercițiul funcției de către membrii

Guvernului.

În motivarea acțiunii,

reclamanta susține în esență că hotărârea atacată este un act administrativ cu caracter

normativ care a fost adoptat de Plenul C.S.M. în afara unei atribuții prevăzute

de lege și cu nerespectarea procedurii de consultare prevăzute de art. 6 din Legea

nr. 52/2003.

Pârâtul C.S.M. a solicitat,

prin întâmpinare, respingerea cererii de chemare în judecată ca prematură, susținând

că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea

nr. 554/2004.

Pronunțându-se cu prioritate

asupra excepției prematurității acțiunii, prin sentința civilă nr. 120 din 30 ianuarie

2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a respins acțiunea ca prematur formulată, reținând, în esență, că reclamanta nu

a îndeplinit procedura prealabilă obligatoriu de urmat potrivit art. 7 alin. (1

1

)

din Legea nr. 554/2004, astfel că soluția se impune în raport cu prevederile

art. 109 alin. (2) C. proc. civ. și având în vedere caracterul normativ al actului

administrativ contestat.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta Asociația

J.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că,

din interpretarea prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, rezultă

per a contrario că procedura prealabilă nu este obligatorie de îndeplinit în cazul

actelor administrative cu caracter normativ, ci numai în privința actelor administrative

cu caracter individual.

În temeiul art. 137 C.

proc. civ., Înalta Curte se va pronunța mai înainte asupra excepției lipsei de interes

invocată de intimatul-pârât C.S.M. la termenul de judecată din 29 mai 2008.

Regulamentul ce face obiectul

hotărârii din 11 octombrie 2007 a Plenului C.S.M. a fost aprobat în considerarea

dispozițiilor art. 16 alin. (4) din Legea nr. 155/1999 privind responsabilitatea

ministerială, republicată.

Este adevărat că, prin

Decizia nr. 1133/2007, Curtea Constituțională a constatat că sunt neconstituționale

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 115/1999, republicată.

Instanța de judecată învestită

cu soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect un act

administrativ este obligată să se pronunțe asupra legalității actului în raport

cu normele cu forță juridică superioară în vigoare la data emiterii lui, precum

și cu privire la efectele produse în intervalul de timp în care acesta s-a aflat

în vigoare.

Astfel fiind, este neîntemeiată

excepția lipsei de interes invocată de intimatul-pârât, întrucât constatarea neconstituționalității

normelor în temeiul cărora a fost emis/adoptat un act administrativ nu lipsește

de obiect acțiunea în contencios administrativ.

Analizând cauza, prin

prisma prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., căruia i se circumscriu criticile

din recurs, precum și în raport cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, iar soluția Curții de Apel este

legală și temeinică, însă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare

și care substituie motivarea instanței de fond.

Potrivit art. 7 alin.

(1) și (1

1

) din Legea nr. 554/2004:

„Art. 7. - (1) Înainte

de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se

consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act

administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității

ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării

actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

(1

1

) În cazul

actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.”

Din interpretarea literară

a celor două texte de lege, cu precădere a dispozițiilor alin. (1

1

) al

art. 7 din Legea nr. 554/2004, rezultă fără putință de tăgadă că procedura plângerii

prealabile este obligatorie atât în cazul actului administrativ cu caracter normativ

cât și în privința actului administrativ cu caracter individual.

Înalta Curte s-a pronunțat

în mod constant și unitar în privința obligativității îndeplinirii procedurii prealabile

inclusiv în privința actului administrativ cu caracter normativ.

În condițiile în care

criticile din recurs se rezumă la contestarea acestei realități juridice, Înalta

Curte le va respinge, reținând că este temeinică și legală motivarea instanței de

fond în privința obligativității îndeplinirii procedurii plângerii prealabile.

Se constată însă că nu

este corectă soluția instanței de fond de respingere a acțiunii ca prematură.

Și în privința acestui

aspect, în mod unitar Înalta Curte s-a pronunțat în sensul respingerii ca inadmisibile

a acțiunilor formulate împotriva actelor administrative, fie ele cu caracter individual

sau normativ, fără îndeplinirea procedurii plângerii prealabile.

Spre exemplu, prin decizia

nr. 146 din 12 ianuarie 2007 (Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, adnotată,

Ed. H., București, 2007, p. 58), Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, a reținut că „potrivit art. 109 alin. (2) C.

proc. civ. coroborat cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă administrativă

este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul

administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele și condițiile prevăzute de lege

atrage inadmisibilitatea acțiunii”.

În raport cu soluția pronunțată

de Curtea de Apel prin sentința civilă recurată, menționăm că practica Înaltei Curți

în sensul respingerii acțiunii ca prematură vizează situațiile în care persoana

vătămată formulează plângerea prealabilă, dar introduce acțiunea în contencios administrativ

fără a aștepta răspunsul autorității publice sau împlinirea termenului legal de

30 de zile prevăzut de art. 8 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea

nr. 554/2004. ( decizia nr. 550 din 16 februarie 2006, în Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004, adnotată, Ed. H., București, 2007, p. 59).

Pentru considerentele

arătate, sentința civilă pronunțată de Curtea de Apel este legală și temeinică,

însă cu motivarea prezentată, astfel că recursul declarat de recurenta-reclamantă

Asociația J.R. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Asociația J.R. împotriva sentinței civile nr. 120 din 30 ianuarie 2008 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 mai 2008.