ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2175/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 24 octombrie 2007 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația J.R. a chemat în judecată pe pârâtul C.S.M., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea hotărârii Plenului C.S.M. din 11 octombrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de numire a judecătorilor în comisia specială instituită pentru analizarea sesizărilor cu privire la săvârșirea unei infracțiuni în exercițiul funcției de către membrii Guvernului. În motivarea acțiunii, reclamanta susține în esență că hotărârea atacată este un act administrativ cu caracter normativ care a fost adoptat de Plenul C.S.M.

în afara unei atribuții prevăzute de lege și cu nerespectarea procedurii de consultare prevăzute de art. 6 din Legea nr. 52/2003. Pârâtul C.S.M. a solicitat, prin întâmpinare, respingerea cererii de chemare în judecată ca prematură, susținând că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Pronunțându-se cu prioritate asupra excepției prematurității acțiunii, prin sentința civilă nr. 120 din 30 ianuarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca prematur formulată, reținând, în esență, că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă obligatoriu de urmat potrivit art. 7 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004, astfel că soluția se impune în raport cu prevederile art. 109 alin. (2) C. proc.

civ. și având în vedere caracterul normativ al actului administrativ contestat. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta Asociația J.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că, din interpretarea prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, rezultă per a contrario că procedura prealabilă nu este obligatorie de îndeplinit în cazul actelor administrative cu caracter normativ, ci numai în privința actelor administrative cu caracter individual. În temeiul art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța mai înainte asupra excepției lipsei de interes invocată de intimatul-pârât C.S.M. la termenul de judecată din 29 mai 2008. Regulamentul ce face obiectul hotărârii din 11 octombrie 2007 a Plenului C.S.M.

a fost aprobat în considerarea dispozițiilor art. 16 alin. (4) din Legea nr. 155/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată. Este adevărat că, prin Decizia nr. 1133/2007, Curtea Constituțională a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile art. 16 din Legea nr. 115/1999, republicată. Instanța de judecată învestită cu soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect un act administrativ este obligată să se pronunțe asupra legalității actului în raport cu normele cu forță juridică superioară în vigoare la data emiterii lui, precum și cu privire la efectele produse în intervalul de timp în care acesta s-a aflat în vigoare. Astfel fiind, este neîntemeiată excepția lipsei de interes invocată de intimatul-pârât, întrucât constatarea neconstituționalității normelor în temeiul cărora a fost emis/adoptat un act administrativ nu lipsește de obiect acțiunea în contencios administrativ.

Analizând cauza, prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., căruia i se circumscriu criticile din recurs, precum și în raport cu dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, iar soluția Curții de Apel este legală și temeinică, însă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare și care substituie motivarea instanței de fond. Potrivit art. 7 alin. (1) și (1 1 ) din Legea nr. 554/2004: „Art. 7. - (1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

(1 1 ) În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.” Din interpretarea literară a celor două texte de lege, cu precădere a dispozițiilor alin. (1 1 ) al art. 7 din Legea nr. 554/2004, rezultă fără putință de tăgadă că procedura plângerii prealabile este obligatorie atât în cazul actului administrativ cu caracter normativ cât și în privința actului administrativ cu caracter individual. Înalta Curte s-a pronunțat în mod constant și unitar în privința obligativității îndeplinirii procedurii prealabile inclusiv în privința actului administrativ cu caracter normativ. În condițiile în care criticile din recurs se rezumă la contestarea acestei realități juridice, Înalta Curte le va respinge, reținând că este temeinică și legală motivarea instanței de fond în privința obligativității îndeplinirii procedurii plângerii prealabile.

Se constată însă că nu este corectă soluția instanței de fond de respingere a acțiunii ca prematură. Și în privința acestui aspect, în mod unitar Înalta Curte s-a pronunțat în sensul respingerii ca inadmisibile a acțiunilor formulate împotriva actelor administrative, fie ele cu caracter individual sau normativ, fără îndeplinirea procedurii plângerii prealabile. Spre exemplu, prin decizia nr. 146 din 12 ianuarie 2007 (Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, adnotată, Ed. H., București, 2007, p. 58), Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut că „potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele și condițiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acțiunii”.

În raport cu soluția pronunțată de Curtea de Apel prin sentința civilă recurată, menționăm că practica Înaltei Curți în sensul respingerii acțiunii ca prematură vizează situațiile în care persoana vătămată formulează plângerea prealabilă, dar introduce acțiunea în contencios administrativ fără a aștepta răspunsul autorității publice sau împlinirea termenului legal de 30 de zile prevăzut de art. 8 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004. ( decizia nr. 550 din 16 februarie 2006, în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, adnotată, Ed. H., București, 2007, p. 59). Pentru considerentele arătate, sentința civilă pronunțată de Curtea de Apel este legală și temeinică, însă cu motivarea prezentată, astfel că recursul declarat de recurenta-reclamantă Asociația J.R.

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Asociația J.R. împotriva sentinței civile nr. 120 din 30 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2008.