ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2145/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj

la data de 24 august 2005, reclamantul S.L. a chemat în judecată Statul Român

prin M.F.P., M.A.N., UM 01024 Timișoara prin M.A.N., UM 01185 Timișoara prin M.A.N.,

UM 02540 Craiova prin M.A.N., C.M.J.T. prin M.A.N., C.M.J.S. prin M.A.N., P.M.T.,

P.M.C., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția Parchetelor

Militare, M.A.I., C.P.P. prin M.A.I., G.P.P.

prin M.A.I., I.G.P. prin M.A.I., Judecătoria Timișoara, Tribunalul Timiș,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Judecătoria Zalău, Tribunalul

Sălaj, Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj,

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă,

Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Înalta

Curte de Casație și Justiție, M.J., C.S.M., A.P., Guvernul României,

Parlamentul României - Senatul României – C.C.A., Parlamentul României -

Senatul României – C.A.D.O., Parlamentul României - Camera Deputaților – C.C.A.,

Parlamentul României - Camera Deputaților – C.A.D.O., M.E., P.N.A.,

Televiziunea Română, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj - Napoca, M.I.E., A.P.,

solicitând Instanței să dispună anularea ordinului M.A.N. din 30 mai 1994,

anularea ordinului M.A.I. 30 aprilie 1997, plata salariului reactualizat la zi

pentru perioada 30 mai 1994 - 02 iulie 1997 de către M.A.N., plata salariului

pentru perioada 30 aprilie 1997 și până la soluționarea litigiului de către M.A.I.,

anularea tuturor sentințelor și deciziilor civile din litigiile avute anterior

cu cele două ministere, avansarea la excepțional și obligarea pârâților la

plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 100000 RON.

Prin încheierea nr.

1363 din 21 octombrie 2005, Tribunalul Sălaj, secția civilă, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, reținând că

se solicită anularea unor acte emise de autorități publice centrale, astfel că

sunt incidente normele de competență prevăzute de art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004.

Prin

sentința civilă nr. 8 din 11 ianuarie 2006, Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de

reclamantul S.L., în contradictoriu cu pârâții M.A.N. și M.A.I., reținând, în

esență, că reclamantul nu a făcut

dovada

îndeplinirii procedurii prealabile, obligatorie de urmat potrivit art. 5

din

Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.

Prin aceeași sentință civilă,

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a celorlalți pârâți,

reținând, în esență, că raportul juridic asupra căruia Instanța este chemată să

se pronunțe s-a născut între reclamant și pârâții M.A.N. și M.A.I.

Împotriva sentinței civile nr. 8

din 11 ianuarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul S.L., fără a-și încadra

criticile în vreuna din ipotezele reglementate de art. 304 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs și

precizările depuse ulterior la dosarul cauzei, recurentul - reclamant critică

sentința atacată pentru nelegalitate și

netemeinicie,

invocând necompetența materială a Curții de Apel Cluj și

reiterând

aspectele prezentate prin acțiune referitoare la istoricul evenimentelor și la

fondul actelor contestate.

Prin întâmpinările

depuse la dosar, intimații - pârâți S.R.T., S.R., C.D. și A.P. solicită

respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile

atacate.

Analizând

cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de

recurentul - reclamant S.L., în raport cu prevederile

art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul

este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin acțiunea

introductivă și conform înscrisurilor depuse la dosar,

atât în fața Instanței de Fond cât și a Instanței de Recurs, reclamantul

S.

L. solicită, în principal, anularea ordinului M.A.N. din 30 mai 1994

și a ordinului m.a.i. din 30 aprilie 1997, iar, în subsidiar, plata la zi și

reactualizată a drepturilor bănești cuvenite și obligarea pârâților la plata

cheltuielilor de judecată.

Rezultă în mod

evident faptul că obiectul acțiunii îl constituie anularea a două acte

administrative emise de două autorități publice centrale, ceea ce, potrivit

art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004 atrage competența Curții

de Apel, astfel că este neîntemeiat motivul de recurs referitor la necompetența

Instanței de Fond.

Conform art. 27 din Legea nr.

554/2004, întrucât acțiunea a fost introdusă la data de 24 august 2005, se

judecă potrivit legii aplicabile în momentul sesizării Instanței, și anume Legea

contenciosului administrativ nr. 29/1990.

Potrivit art. 5 din

Legea nr. 29/1990, „înainte de a cere tribunalului anularea actului sau

obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat se va adresa pentru

apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat

actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (2),

autorității emitente, care este obligată să rezolve reclamația în termen de 30

de zile de la aceasta".

În practica

judecătorească s-a reținut în mod constant că neîndeplinirea procedurii

prealabile administrative este o excepție peremptorie, care atrage respingerea

acțiunii ca inadmisibilă.

Astfel, în raport cu

probele administrate, întemeiat a reținut Curtea

de Apel că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă, întrucât

nu s-a

adresat autorităților publice emitente ale actelor administrative

contestate în termenul prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Înalta Curte constată

că, temeinic și legal, Curtea de Apel a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a intimaților - pârâți Statul Român prin M.F.P. (în prezent M.E.F.),

U.M. 01024 Timișoara, U.M. 01185 Timișoara, U.M. 02540 Craiova, C.M.J.T., C.M.J.S.,

P.M.T., P.M.C., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția Parchetelor

Militare, G.P.P., I.G.P., Judecătoria Timișoara, Tribunalul Timiș, Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Judecătoria Zalău, Tribunalul Sălaj, Curtea

de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Tribunalul București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, Curtea de Apel București,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Înalta Curte de Casație și

Justiție, M.J., C.S.M., A.P., Guvernul României, Parlamentul României - Senatul

României - C.C.A., Parlamentul României -

Senatul

României - C.A.D.O., Parlamentul României - Camera Deputaților - C.C.A.,

Parlamentul României - Camera Deputaților - C.A.D.O., M.E., P.N.A.,

Televiziunea Română, Parchetul de pe lângă Judecătoria

Cluj Napoca, M.I.E. și A.P.

Așa cum rezultă din

prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990, are calitate procesuală pasivă

autoritatea publică emitentă a actului administrativ ori care a refuzat în mod

nejustificat să soluționeze o cerere referitoare la un drept recunoscut de

lege.

Față de specificul

contenciosului administrativ în ceea ce privește

calitatea procesuală pasivă a autorității administrative chemate în

judecată,

întrucât în cauză se solicită anularea unor acte

administrative emise de M.A.N. și M.A.I. (în prezent M.I.R.A.), în mod corect Instanța

de Fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților - pârâți

susmenționați.

Față de cele arătate, constatând că sentința civilă atacată este legală

și

temeinică, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza întâi C. proc. civ. va respinge recursul

declarat de reclamantul S.L.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.L.

împotriva sentinței civile nr. 8 din 11 ianuarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 aprilie 2007.