ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.01.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 410/2007

HOTĂRÂRE
24.01.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 410/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, reclamanții I.T., T.I., P.M.,

I.S., B.A., B.S., B.C.O., B.R.O. au chemat în judecată pârâții Casa Asigurărilor

de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității

Judecătorești și Casa Națională de Asigurări de Sănătate București, solicitând

ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea răspunsului nr. 4353/2005

al Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării Ordinii Publice, Siguranței,

Naționale și Autorității Judecătorești și obligarea acesteia să emită decizia

de restituire prevăzută în Anexa nr. 1 a deciziei nr. 140 din 21 aprilie 2005, emisă de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, pentru sumele

încasare nejustificat de la reclamanți, în perioada 1 ianuarie 2000 - 31 martie

2001, cu aplicarea coeficientului de devalorizare la zi sub sancțiunea plății

unor daune cominatorii în sumă de 1.000.000 lei/zi de întârziere prin

eliberarea deciziei de restituire.

Prin sentința

nr. 405 din 20 februarie 2006, Tribunalul Caraș-Severin, secția civilă, a

declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ

formulată de reclamanții I.T., T.I., P.M., V.V., P.C., V.C., S.V., I.L., B.E.,

în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Pentru a

hotărî astfel, a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) pct. l C.

proc. civ. și art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, actele emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează, în fond, de

secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege specială nu se prevede altfel.

Prin sentința civilă nr.

157 din 9 mai 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanții I.T., T.I., P.M., V.V.,

A dispus

anularea adresei nr. 4353/2005, emisă de pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a

Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești

București, pe care a obligat-o să emită decizia de restituire prevăzută în Anexa

nr. 1 a deciziei nr. 140 din 21 aprilie 2005, dată de pârâta Casa Națională de

Asigurări de Sănătate, pentru sumele încasate de la reclamanți, pe perioada 1

ianuarie 2000 - 31 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de devalorizare la

zi și sub sancțiunea daunelor cominatorii în sumă de 1.000.000 lei (Rol) pe zi

de întârziere.

Pentru a

hotărî astfel, a reținut că obligativitatea plății contribuțiilor la

asigurările sociale de sănătate a fost instituită expres prin completările

aduse art. 99 al Legii nr. 92/1992, prin Legea nr. 118/2001, pentru aprobarea O.U.G.

nr. 179/1999 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992, care face

mențiunea beneficiului gratuității asistenței medicale, medicamentelor și

protezelor, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata

contribuției de asigurări sociale de sănătate, conform Legii nr. 142/1997.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării,

Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivare,

recurenta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în temeiul art. 3

și urm. din Decretul nr. 167/1958, arătând că de la data la care reclamanții

consideră că au fost prejudiciați și până la data introducerii cererii de

chemare în judecată, au trecut mai mult de trei ani.

Cât privește

fondul cauzei, recurenta a motivat că reclamanților li s-a reținut contribuția

obligatorie pentru asigurările sociale de sănătate de 7%, în temeiul

dispozițiilor art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 145/1997 privind

asigurările de sănătate.

A mai arătat că

dispozițiile art. 6 din Legea nr. 145/1997 prevăd expres categoriile de

persoane care beneficiază de asigurare de sănătate fără plata contribuției și

că din această categorie nu fac parte și magistrații în activitate.

Analizând

probele administrate în cauză, soluția instanței de fond și motivele de recurs,

dispozițiile legale aplicabile în materie, precum și dispozițiile art. art. 304

1

trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Caraș-Severin, secția de contencios administrativ, pentru următoarele

considerente:

Înalta Curte

constată că există motive de casare a sentinței atacate, fiind aplicabile

dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în sensul că în mod greșit Curtea

de Apel Timișoara s-a învestit cu soluționarea în fond a cauzei, cu încălcarea

competenței Tribunalului Caraș-Severin.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. d) C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanță procesele și

cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în

competența curților de apel.

Pe de altă parte,

competența materială se stabilește după unul din cele două criterii prevăzute

de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, criteriul locului

ocupat de organul care a emis actul administrativ, respectiv, autoritate

publică centrală sau autoritate publică teritorială și criteriul cuantumului

litigiului, care are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

respectiv, până la concurența sumei de 5 miliarde lei sau sume care depășesc

acest cuantum.

Or, obiectul cauzei

îl formează litigiul privind un act administrativ emis de către o autoritate

publică centrală, fiind în egală măsură un act administrativ de natură fiscală,

reprezentând suma de 7% cu titlu de contribuție a asigurărilor de sănătate

calculată, reținută și vărsată în contul Casei Asigurărilor de Sănătate a

Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești.

Înalta Curte constată

că valoarea obiectului cererii reclamanților fiind în cuantum mai mic de 5

miliarde lei, potrivit anexei deciziei nr. 140 din 21 aprilie 2005, prin care

s-a stabilit returnarea sumelor reprezentând 7% C.A.S. pentru perioada ianuarie

2000 - martie 2001, astfel că se vizează criteriul valoric al sumei sub aspect

procesual de până la 5 miliarde lei.

Prin urmare,

cu toate că actul atacat este emis de către o autoritate administrativă

centrală, competența materială de soluționare în fond a cauzei aparține

instanței de contencios administrativ a Tribunalului.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va

admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre competentă

soluționare, la Tribunalul Caraș-Severin, secția de contencios administrativ.

Admite

recursul declarat de Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice,

Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, împotriva sentinței nr. 157

din 9 mai 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Caraș-Severin, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 ianuarie 2007.

7

8

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-05-20
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2018/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 29 ianuarie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta P.D. în co
ÎCCJ 2007-12-06
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4746/2007
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalului București, secția a VIII a, conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, sub nr.
ÎCCJ 2008-10-16
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3518/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3177 din 5 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse exc
ÎCCJ 2008-05-14
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1905/2008
în baza căruia acesta trebuia să ducă la îndeplinire dispozițiile unei sentințe care nu îi era opozabilă. La data de 09 octombrie 2007 reclamanții au formulat precizări în sensul renunțării la capătul de cerere privind obligarea pârâtului M
ÎCCJ 2011-06-15
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2343/2011
tele normative invocate în cauză de către pârât, respectiv O.U.G. nr. 72/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006, fiind mult ulterioare datei în care s-au încheiat contractele dintre reclamantă și pârât, cererile de chemare
Sursă