ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 222/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.838/1/2024, la care a fost conexat Dosarul nr. 2.839/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ în dosarele nr. 891/103/2024 și nr. 819/103/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat, conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere de către părți.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizărilor conexate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea din 28 octombrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 891/103/2024, Tribunalul Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind următoarea chestiune de drept: Dacă art. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 427/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 234/2019, permite valorificarea de către casa teritorială de pensii, ca fiind lucrată într-un loc de muncă în condiții speciale, a perioadei în care personalul silvic a fost angajat cu contract individual de muncă, în lipsa transpunerii acestei reglementări în art. 30 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, și dacă soluția este aceeași după intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, cu modificările ulterioare, indiferent de data depunerii cererii la casa teritorială de pensii.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 5 decembrie 2024, cu nr. 2.838/1/2024, termenul de soluționare fiind stabilit la 16 iunie 2025.

La aceeași dată, pe rolul instanței supreme a fost înregistrat Dosarul nr. 2.839/1/2024, având ca obiect o sesizare identică formulată de același complet de judecată de la Tribunalul Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ în Dosarul nr. 819/103/2024.

În baza dispozițiilor art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus conexarea sesizării la Dosarul nr. 2.838/1/2024. II. Dispozițiile legale care formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 427/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 234/2019 (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000): " Art. 20. - (1) Personalul silvic are drepturile și obligațiile prevăzute de legislația în vigoare, precum și pe cele stabilite prin contractele individuale și/sau colective de muncă și contractele de mandat încheiate în condițiile legii. (2) Locurile de muncă din domeniul silvicultură, care presupun desfășurarea a cel puțin uneia dintre următoarele activități: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice și piscicole și a ariilor naturale protejate; control silvic și cinegetic; exploatări forestiere; construcții forestiere; lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier și împăduriri, reprezintă locuri de muncă în condiții speciale, conform reglementărilor legale. (3) Perioadele în care personalul silvic a desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții speciale conform prezentei ordonanțe de urgență reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiții speciale de muncă, determină reducerea vârstei standard de pensionare cu 1 an pentru fiecare 5 ani în care și-a exercitat profesia în locurile de muncă prevăzute la alin. (2), precum și majorarea punctajelor lunare de pensie. (4) Perioada de vechime în muncă realizată în condiții speciale de muncă se înregistrează de către angajator, iar dovada se face cu adeverințe eliberate de către angajatori sau de către deținătorii legali de arhive."

Prin art. 168 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, cu modificările ulterioare (Legea nr. 360/2023), la data intrării în vigoare a acestei legi (1 septembrie 2024, potrivit art. 167 din aceeași lege) s-au abrogat alineatele (2)-(4) ale art. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000.

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010): " Art. 30. - (1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din: (...)". III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-a invocat chestiunea de drept supusă interpretării

Reclamanții din cele două dosare conexate au formulat contestații împotriva deciziilor de respingere a pensiei pentru limită de vârstă emise de casa județeană de pensii la 9 aprilie 2024 și, respectiv, 13 martie 2024, solicitând anularea deciziilor și obligarea pârâtei casa teritorială de pensii la emiterea unor noi decizii de pensie cu valorificarea adeverințelor eliberate de Direcția Silvică Neamț, respectiv de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, Ocolul Silvic Târgu-Neamț, atât sub aspectul reducerii vârstei de pensionare, cât și cel al majorării punctajului, conform art. 20 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000.

În motivarea cererilor, reclamanții au arătat că au depus cereri de pensionare la casa teritorială de pensii la data de 3 aprilie 2024 și, respectiv, la 4 martie 2024, întrucât au desfășurat activități în domeniul silvicultură având funcția de pădurar și, respectiv, tehnician silvic/șef district silvic, iar adeverințele eliberate de angajatori atestă perioadele lucrate, precum și faptul că au desfășurat activități încadrate în condiții speciale, conform prevederilor introduse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 prin Legea nr. 234/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic (Legea nr. 234/2019).

Reclamanții au susținut, în esență, că pârâta era obligată să valorifice adeverințele depuse și să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, care are caracter special în raport cu Legea nr. 263/2010 și vine în completarea acesteia, fiind evidentă intenția legiuitorului de a încadra ope legis locurile de muncă enumerate expres și limitativ la art. 20 alin. (2) în locuri de muncă în condiții speciale, dar și faptul că face trimitere la activitățile desfășurate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, urmând ca cei care au lucrat în condiții speciale să beneficieze de reducerea vârstei de pensionare și de majorarea punctului de pensie.

Totodată, reclamanții au invocat Decizia nr. 36 din 15 mai 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 27 iunie 2023.

Prin întâmpinarea depusă în Dosarul nr. 891/103/2024, pârâta casa teritorială de pensii a susținut că mențiunea din cuprinsul art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, respectiv "(...) reprezintă locuri de muncă în condiții speciale, conform reglementărilor legale", face trimitere la Legea nr. 263/2010, prin urmare încadrarea activității în condiții speciale de muncă trebuie să respecte legea-cadru în materie de pensii, respectiv Legea nr. 263/2010. Prin urmare, întrucât locurile de muncă din domeniul silvic încadrate în condiții speciale de muncă nu au fost introduse în cuprinsul art. 30 din Legea nr. 263/2010, ele nu se regăsesc în "Indicativul condiții speciale" din declarația nominală de asigurare prevăzută la art. 7 din Legea nr. 263/2010, astfel că pârâta nu are posibilitatea nici tehnică și nici legală de a valorifica aceste activități în condiții speciale de muncă.

Odată cu întâmpinarea, pârâta a depus și o cerere de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000.

Prin Încheierea din 28 octombrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 891/103/2024, Tribunalul Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile asupra chestiunii de drept invocate, precum și sesizarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000.

În Dosarul nr. 819/103/2024 al Tribunalului Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ, pârâta casa teritorială de pensii nu a formulat întâmpinare. IV. Motivele reținute de titularul sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii

Completul de judecată al Tribunalului Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ ce a formulat cele două sesizări conexate a reținut ca fiind îndeplinite toate condițiile de admisibilitate pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum sunt reglementate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, respectiv: (i) existența unei cauze în curs de judecată, care privește stabilirea și plata drepturilor la pensie ale personalului silvic, acesta făcând parte din categoria personalului plătit din fonduri publice; (ii) instanța judecă în primă instanță; (iii) soluționarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept invocate, deoarece pârâta casa teritorială de pensii a arătat în motivarea celor două decizii contestate de reclamanți că prevederile art. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 234/2019, nu sunt transpuse corelativ în prevederile Legii nr. 263/2010, lăsându-le, din acest motiv, neaplicate; (iv) chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Este adevărat că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a pronunțat Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, fiind sesizată cu privire la modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, însă instanța de trimitere a apreciat că problema de drept invocată în cauzele de față nu a făcut obiectul sesizării anterioare a instanței supreme, chiar dacă argumentele din decizia sus-menționată fundamentează și soluția din spețele prezente.

Asupra chestiunii de drept dacă reglementarea specială privind locurile de muncă din silvicultură, în care se desfășoară activitățile menționate la art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, încadrate ope legis în condiții speciale, poate fi aplicată chiar dacă nu este preluată în art. 30 din Legea nr. 263/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a fost sesizată.

Or, aceasta este motivarea din deciziile emise de casa județeană de pensii și contestate de reclamanți. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În Dosarul nr. 891/103/2024 al Tribunalului Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ, reclamantul a invocat Decizia nr. 36 din 15 mai 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, arătând că încadrarea în condiții speciale a fost făcută printr-o lege specială și nu are relevanță faptul că nu a fost prevăzută în legea generală a pensiilor din sistemul public.

Celelalte părți nu au formulat puncte de vedere.

După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nu au fost formulate puncte de vedere de către părți. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completul de judecată al Tribunalului Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ a arătat că locurile de muncă în condiții speciale nu sunt reglementate exclusiv de art. 30 din Legea nr. 263/2010, ci pot fi reglementate de legi speciale, care se aplică distinct și independent, fără a fi necesară preluarea reglementării speciale în enumerarea limitativă conținută de norma generală.

Având în vedere faptul că Legea nr. 234/2019 a prevăzut expres că locurile de muncă în care personalul silvic desfășoară anumite activități, enumerate limitativ în art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, reprezintă locuri de muncă în condiții speciale, iar perioadele în care personalul silvic a desfășurat activitățile respective reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiții speciale de muncă, fără nicio altă trimitere la prevederi legale adiacente domeniului de interes în discuție, fără nicio referire la criterii și metodologii de încadrare a locurilor de muncă din care să rezulte caracterul special al condițiilor de muncă în care prestează activitatea acest personal de specialitate, se desprinde concluzia că nu există obligația angajatorului de a parcurge procedura metodologică prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003).

Pentru considerente similare, nu trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 30 din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 234/2019 impunându-se ca lege specială ulterioară care derogă de la legea generală în materie.

Prevederile stipulate la art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 realizează astfel ope legis o încadrare efectivă în condiții speciale a unor locuri de muncă dintr-un domeniu ocupațional determinat, textul de lege făcând referire expresă la locurile de muncă din domeniul silvicultură, fiind apoi enumerate activitățile ce determină după sine reținerea condițiilor speciale.

Acestea constituie dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, de încadrare a unor locuri de muncă în condiții speciale, nemaifiind deci necesară parcurgerea procedurii reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003.

La elaborarea Legii nr. 234/2019 s-a urmărit compensarea pentru viitor a inconvenientelor rezultate din desfășurarea activității profesionale în locuri de muncă pe care legiuitorul le încadrează ca fiind ope legis activități profesionale în condiții speciale, determinate de inconvenientele pe care le presupune desfășurarea unor activități profesionale prin asumarea pe o perioadă îndelungată de timp a unor sarcini cu risc profesional extrem de ridicat, determinând afectarea sănătății persoanelor angajate în asemenea locuri de muncă.

Indicând în mod expres faptul că "perioadele în care personalul silvic a desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții speciale conform prezentei ordonanțe de urgență reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiții speciale de muncă", rezultă că actul normativ recunoaște (la data intrării sale în vigoare) ca fiind încadrate în condiții speciale și perioadele anterioare intrării în vigoare a noii legi, cu condiția să se fi desfășurat (și în trecut) activități în locurile de muncă încadrate în condiții speciale conform acestei ordonanțe de urgență.

Această modalitate de legiferare nu este nouă în domeniul recunoașterii grupelor de muncă/condițiilor speciale sau deosebite de muncă, nici în contextul legislativ actual, nici în trecut.

De altfel, în acest sens a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2023.

Instanța de trimitere a mai arătat, în Dosarul nr. 891/103/2024, că reclamantul a antamat și problema menținerii argumentelor instanței supreme din Decizia nr. 36 din 15 mai 2023 și după intrarea în vigoare, la data de 1 septembrie 2024, a Legii nr. 360/2023 care nu mai prevede asimilarea stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă a perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001. VII. Practica judiciară a instanțelor naționale în materie

Din răspunsurile transmise de instanțele naționale, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a rezultat în practica judiciară o opinie cvasiunanimă, în sensul admiterii acțiunilor în cauze având ca obiect contestații împotriva deciziilor privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă, prin valorificarea adeverințelor eliberate de angajatori care atestă desfășurarea de către reclamanți a activităților menționate în cuprinsul art. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000.

În motivarea acestor soluții s-a reținut, în esență, că locurile de muncă în condiții speciale nu sunt reglementate exclusiv de dispozițiile art. 30 din Legea nr. 263/2010, ci pot fi reglementate prin legi speciale, care se aplică distinct și independent, fără a fi necesară preluarea reglementării speciale în enumerarea limitativă conținută de norma generală, făcându-se trimitere și la statuările obligatorii ale Deciziei nr. 36 din 15 mai 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

O opinie contrară s-a identificat la nivelul unei singure curți de apel, care are practică judiciară neunitară, fiind transmise și hotărâri prin care au fost respinse contestațiile pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000, reținându-se că pentru situațiile în care legiuitorul a considerat că se vor aplica și pentru trecut condițiile speciale s-a prevăzut acest aspect în Legea nr. 263/2010, singura lege care se referă la perioadele deja lucrate înainte de intrarea sa în vigoare, considerate ca fiind retroactiv lucrate în condiții speciale prin asimilare expresă, potrivit prevederilor speciale și derogatorii din acest act normativ, respectiv art. 30.

Asupra chestiunii vizând soluția după intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2023, în raport cu data depunerii cererii de pensionare la casa teritorială de pensii, nu a fost identificată practică judiciară, opiniile teoretice exprimate de judecători fiind în sensul că, și după intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2023, art. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 permite valorificarea de către casa teritorială de pensii a perioadei în care personalul silvic a fost angajat cu contract individual de muncă într-un loc de muncă cu condiții speciale.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Verificând jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în procedurile de unificare a practicii judiciare, a fost identificată Decizia nr. 36 din 15 mai 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 27 iunie 2023, prin care s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 427/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 234/2019, și, în consecință, s-au stabilit următoarele: " Locurile de muncă din domeniul silvicultură, în care se desfășoară activitățile menționate la art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, se încadrează ope legis în condiții speciale. Personalul silvic care a desfășurat activitățile indicate la art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, beneficiază de încadrarea locului de muncă în condiții speciale și de drepturile prevăzute la art. 20 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000. Obținerea beneficiilor prevăzute de art. 20 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 la data deschiderii drepturilor de pensie nu este condiționată de plata contribuțiilor de asigurări sociale, iar dovada acestora nu trebuie să rezulte din declarația nominală de asigurare pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001."

Totodată, prin Decizia nr. 114 din 9 decembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 11 februarie 2025, au fost respinse, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și de Tribunalul Maramureș - Secția I civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept: " Dacă dispozițiile art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 427/2001, cu modificările și completările ulterioare (forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii), se aplică și perioadelor lucrate anterior datei de 1 aprilie 2001" și, respectiv, " Dacă art. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 poate fi interpretat în sensul că personalului silvic care intră în domeniul de aplicare al normei îi este recunoscută ca fiind derulată în condiții speciale de muncă și activitatea prestată anterior datei de 1 aprilie 2001, respectiv de 30 mai 2000. Dacă sintagma «conform reglementărilor legale», cuprinsă în art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, trebuie interpretată în sensul că se impune ca personalul silvic să fi derulat activitățile descrise de normă în procent de cel puțin 50% din timpul normal de muncă, conform art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, iar acest fapt trebuie evidențiat în mod expres în adeverințele emise de angajator." IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizările conexate formulate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile sunt inadmisibile, nefiind întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Cele două sesizări conexate adresate Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost întemeiate pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, iar, conform art. 1 din actul normativ menționat, domeniul de aplicare cuprinde procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal; de asemenea, ordonanța de urgență se aplică și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice.

Art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, după cum urmează: "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

În contextul normativ evocat mai sus, admisibilitatea sesizării prealabile întemeiate pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: (i) sesizarea să fie formulată într-o cauză aflată în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; (ii) obiectul procesului să se încadreze în categoriile prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; (iii) sesizarea să vizeze o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept invocată să nu fi făcut obiectul unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Dispozițiile citate anterior au caracterul unor norme speciale în raport cu normele de drept comun prin care este reglementată sesizarea prealabilă în vederea dezlegării unor chestiuni de drept, cuprinse în art. 519-521 din Codul de procedură civilă, urmând a se completa însă cu acestea, în mod corespunzător, așa cum prevede expres art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, potrivit căruia "Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie".

Verificând condițiile de admisibilitate astfel prezentate, se constată că în cauza de față acestea nu sunt îndeplinite în mod cumulativ, după cum se va dezvolta în cele ce urmează.

Referitor la primele două condiții legale, se reține că acestea sunt îndeplinite.

Astfel, cauzele se află în curs de soluționare, în raport cu dispozițiile art. 153-155 din Legea nr. 263/2010, pe rolul Tribunalului Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ, care judecă în primă instanță.

Raportat la obiectul cauzei, litigiile se încadrează în categoria proceselor la care face referire art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, având în vedere că se contestă decizii de respingere a pensiei pentru limită de vârstă.

De asemenea, în ceea ce privește prima parte a chestiunii de drept semnalate, se constată că există legătura acesteia cu soluționarea fondului cauzelor, în contextul în care reclamanții arată că au desfășurat activități în domeniul silvicultură, având funcția de pădurar și, respectiv, tehnician silvic/șef district silvic, iar argumentele/criticile formulate de părți au vizat valorificarea adeverințelor care atestă perioadele lucrate, precum și faptul că acestea s-au desfășurat în activitățile încadrate în condiții speciale, conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000.

Nu este însă îndeplinită condiția ca asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării să nu existe deja o statuare anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit cererilor de sesizare conexate, chestiunea de drept ce se solicită a fi lămurită vizează posibilitatea valorificării perioadei în care personalul silvic a fost angajat cu contract individual de muncă, ca fiind perioadă lucrată într-un loc de muncă în condiții speciale, conform art. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 234/2019, în lipsa transpunerii acestei reglementări în art. 30 din Legea nr. 263/2010.

Or, în interpretarea acestor dispoziții a fost pronunțată Decizia nr. 36 din 15 mai 2023, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că locurile de muncă din domeniul silvicultură, în care se desfășoară activitățile menționate la art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, se încadrează ope legis în condiții speciale.

În considerentele de la paragrafele 115, 117, 118 și 132 din această decizie s-a reținut că: " 115. Având în vedere faptul că Legea nr. 234/2019 a prevăzut expres că locurile de muncă în care personalul silvic desfășoară anumite activități, enumerate limitativ în art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, reprezintă locuri de muncă în condiții speciale, iar perioadele în care personalul silvic a desfășurat activitățile respective reprezintă stagiu de cotizare realizat în condiții speciale de muncă, fără nicio altă trimitere la prevederi legale adiacente domeniului de interes în discuție, fără nicio referire la criterii și metodologii de încadrare a locurilor de muncă din care să rezulte caracterul special al condițiilor de muncă în care prestează activitatea acest personal de specialitate, se desprinde concluzia că, în ceea ce privește activitățile în discuție, nu există obligația angajatorului de a parcurge procedura metodologică prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003. Pentru considerente similare nu trebuie îndeplinite condițiile impuse de art. 30 din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 234/2019 impunându-se ca lege specială ulterioară care derogă de la legea generală în materie. (...) 117. Prevederile stipulate la art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 realizează astfel ope legis o încadrare efectivă în condiții speciale a unor locuri de muncă dintr-un domeniu ocupațional determinat, textul de lege făcând referire expresă la locurile de muncă din domeniul silvicultură, fiind apoi enumerate activitățile ce determină după sine reținerea condițiilor speciale. 118. Acestea constituie dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, de încadrare a unor locuri de muncă în condiții speciale, nemaifiind deci necesară parcurgerea procedurii reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003. (...) 132. Astfel, trebuie subliniat că în cuprinsul art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 15 al Legii nr. 234/2019, se menționează că locurile de muncă din domeniul silvicultură care presupun desfășurarea anumitor activități enumerate în text «reprezintă» locuri de muncă în condiții speciale, ceea ce înseamnă recunoașterea activităților din domeniul silviculturii în categoria condițiilor speciale de muncă, iar nu încadrarea acestora în condiții speciale, intenția legiuitorului fiind aceea de a se confirma o realitate existentă, iar nu de a se crea una nouă și care să nu fi existat anterior. (...)"

Prin prezenta sesizare se solicită interpretarea aceluiași text de lege pentru a se stabili dacă locurile de muncă menționate la art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 234/2019, se încadrează în condiții speciale de muncă, chiar dacă nu se regăsesc printre cele enumerate în art. 30 din Legea nr. 263/2010.

Or, mecanismul de unificare a practicii judiciare reprezentat de hotărârea prealabilă nu poate fi declanșat în mod repetat pentru interpretarea acelorași texte de lege în funcție de circumstanțele particulare ale cauzelor deduse judecății, întrucât instanța supremă nu se poate substitui instanței de trimitere în soluționarea litigiului, atribuție care intră și rămâne în competența exclusivă a instanțelor judecătorești.

Astfel, este în căderea instanțelor învestite cu soluționarea cauzelor obligația de a verifica jurisprudența cu caracter obligatoriu a Înaltei Curți de Casație și Justiție și de a extrage acele elemente care prezintă relevanță în soluționarea litigiului concret. Doar în măsura în care nu există dezlegări cu privire la chestiunile de drept incidente în soluționarea cauzelor, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, devine admisibilă (Decizia nr. 82 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 28 ianuarie 2025, și Decizia nr. 96 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 16 ianuarie 2025).

Instanța supremă reafirmă că rolul și funcția mecanismelor de unificare a practicii judiciare nu vor fi mai energic asigurate prin pronunțarea repetată, în interpretarea și aplicarea acelorași texte de lege, întrucât existența unei hotărâri prealabile trebuie văzută nu doar ca un argument cu forță obligatorie, cu care sunt înzestrate dezlegările sale prin efectul prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, cât mai ales ca o sursă ori ca un instrument util instanțelor de judecată în procesul de aplicare a legii, prin soluțiile pe care le oferă atât unei chestiuni de drept punctuale, cât și altora identice ori similare, chiar încorporate în alte texte de lege decât cele care au constituit obiectul sesizării (Decizia nr. 106 din 9 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 21 ianuarie 2025).

În ceea ce privește partea a doua a chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, respectiv "dacă soluția este aceeași după intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2023, indiferent de data depunerii cererii la casa de pensii", nu este îndeplinită condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, câtă vreme la data formulării cererilor de pensionare de către reclamanți această lege nu intrase încă în vigoare.

În jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că cerința ca sesizarea să vizeze o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei presupune ca problema de drept să fie esențială, direct incidentă în soluționarea cauzei și raportată la limitele învestirii instanței de trimitere (Decizia nr. 36 din 4 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 24 iunie 2020; Decizia nr. 81 din 5 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2023).

Aceasta întrucât hotărârea prealabilă trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra soluției ce urmează a fi pronunțată de către instanța de trimitere, cerința pertinenței fiind expresia utilității pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate trebuie să o aibă în cadrul soluționării litigiului, ceea ce presupune ca problema de drept ce face obiectul sesizării să fie direct incidentă pentru soluționarea cauzei (Decizia nr. 6 din 8 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 1 aprilie 2021; Decizia nr. 49 din 18 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1005 din 6 noiembrie 2023; Decizia nr. 10 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 17 aprilie 2024).

Așadar, nu este îndeplinită condiția în discuție atunci când procedura hotărârii prealabile a fost declanșată pentru a se răspunde unei probleme de drept ipotetice, chiar dacă ar avea legătură cu materia litigioasă (Decizia nr. 63 din 2 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 6 noiembrie 2023) ori atunci când starea de fapt proprie cauzei nu se încadrează în ipoteza normei legale a cărei interpretare se solicită (a se vedea Decizia nr. 7 din 30 ianuarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 23 februarie 2023).

Totodată, spre deosebire de recursul în interesul legii, pe calea căruia se rezolvă o problemă de drept controversată, într-o manieră abstractă și generală, în cazul hotărârii prealabile, dezlegarea chestiunii de drept este una punctuală, adecvată circumstanțelor speței (Decizia nr. 46 din 19 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 10 octombrie 2022).

Pentru aceste considerente, se reține neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, astfel că se impune respingerea sesizărilor conexate, ca inadmisibile.