ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 15/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 1.981/1/2024, la care s-au conexat dosarele nr. 2.187/1/2024 și nr. 2.690/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3.178/62/2023*, de Tribunalul Suceava - Secția I civilă în Dosarul nr. 3.711/86/2023 și de Tribunalul Călărași - Secția civilă în Dosarul nr. 1.272/116/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunilor de drept privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 15 1 din anexa nr. VI din Legea-cadru nr. 153/2017 cu referire la acordarea sporului la salariul de bază/solda de funcție de până la 25%, pentru exercitarea unei funcții cu acces la informații clasificate din clasa secret de stat.

Magistratul-asistent învederează că, la dosarul cauzei, au fost depuse raportul întocmit și punct de vedere al părților.

Președintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularii și obiectul sesizărilor

Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal a dispus, prin încheierea din 11 septembrie 2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (1) și ale art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea problemă de drept: " Dacă angajații din cadrul Serviciului voluntar pentru situații de urgență, structură funcțională aflată în organigrama unei primării, au dreptul la acordarea sporului de 25% din salariul de bază/solda de funcție prevăzut de art. 15 1 din Legea nr. 157/2020 pentru completarea anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, în cazul în care aceștia au acces la informații clasificate din clasa «secret de stat»".

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 19 septembrie 2024, cu nr. 1.981/1/2024, termenul de judecată inițial fiind preschimbat, ca urmare a conexării altor două sesizări cu obiect similar, fiind stabilit la 27 ianuarie 2025.

Pe rolul instanței supreme au mai fost înregistrate, cu nr. 2.187/1/2024, sesizarea formulată de Tribunalul Suceava - Secția I civilă în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea problemă de drept: "Dacă, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor Legii nr. 157/2020, judecătorii, judecătorii pensionari și asistenții judiciari sunt îndreptățiți a beneficia de drepturile salariale rezultate prin includerea unui spor salarial de bază de 25% corespunzător nivelului maxim de secretizare" și, cu nr. 2.690/1/2024, sesizarea formulată de Tribunalul Călărași - Secția civilă vizând următoarea chestiune de drept: "Funcționarii publici/Funcționarii publici cu statut special din cadrul prefecturii, titulari ai autorizațiilor de acces la informații clasificate, beneficiază de drepturile conferite de art. 15 1 din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, în condițiile în care, prin punctul nr. 1 la Nota la anexa nr. IV/1A a Legii-cadru nr. 330/2009, s-a prevăzut includerea sporului de fidelitate în coeficienții de ierarhizare și astfel sporul a fost inclus în salariul funcției de bază/soldelor funcției de bază".

Având în vedere existența unei strânse legături între obiectul primei sesizări și cel al sesizărilor înregistrate ulterior, în temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a dispus conexarea dosarelor nr. 2.187/1/2024 și nr. 2.690/1/2024 la Dosarul nr. 1.981/1/2024. II. Normele legale incidente

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, denumită, în continuare, Legea-cadru nr. 153/2017 " Anexa nr. VI capitolul II - Reglementări specifice personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională Secțiunea a 2-a Soldele de funcție și salariile de funcție Art. 15 1 . - (1) Personalul militar, polițiștii, polițiștii de penitenciare, precum și personalul civil din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională care ocupă o funcție cu acces la informații clasificate din clasa secret de stat beneficiază de un spor la salariul de bază/solda de funcție de până la 25%, în condițiile stabilite prin ordin al ordonatorului principal de credite. (2) Categoriile de personal și mărimea concretă a sporului prevăzut la alin. (1) se stabilesc în funcție de locul de muncă și certificatul/avizul de securitate deținut, obținut potrivit legii, precum și de nivelul de secretizare al informațiilor la care persoana are acces. (3) Sporul prevăzut la alin. (1) și indemnizația prevăzută la art. 18 nu se pot acorda cumulat aceleiași persoane".

Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Legea-cadru nr. 330/2009 " Anexa nr. IV /1A - Soldele funcțiilor de bază și salariile funcțiilor de bază pentru cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari în activitate, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, din cadrul instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională NOTĂ: 1. În coeficienții de ierarhizare minimi și maximi sunt cuprinse solda/salariul de merit, indemnizația de dispozitiv/sporul pentru misiune permanentă, sporul pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate și sporul de fidelitate". III. Expunerea succintă a proceselor

Prin acțiunea introductivă înregistrată la Tribunalul Brașov cu nr. Dosar 3.178/62/2023, reclamanții, în contradictoriu cu U.A.T. [...], prin primar și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării au solicitat instanței: (i) să oblige pârâții la recunoașterea și plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 25% din salariul de bază corespunzător nivelului maxim de secretizare pe care îl dețin în exercitarea funcției de acces la informații clasificate, în structura Serviciul voluntar pentru situații de urgență, din cadrul Primăriei Municipiului [...]; (ii) să oblige pârâtul U.A.T. [...] la plata către reclamanți a diferențelor salariale dintre drepturile salariale pe care ar fi trebuit să le încaseze de la data intrării în vigoare a Legii nr. 157/2020 și până la recunoașterea drepturilor de către pârât, drepturi actualizate cu indicele de inflație, precum și cu dobânda legală calculate de la 30 august 2020 și până la data plății efective a drepturilor.

Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 278/CA din 4 aprilie 2024, a respins cererea ca neîntemeiată.

În motivare, s-a reținut că dispozițiile legale incidente ale art. 15 1 din anexa nr. VI capitolul II secțiunea a 2-a a Legii-cadru nr. 153/2017 stabilesc în mod limitativ categoria persoanelor care beneficiază de un astfel de spor, anume "pentru personalul militar, polițiștii, polițiștii de penitenciare, precum și personalul civil din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională". În aceste condiții, sporul nu poate fi acordat categoriilor de personal care fac parte din familia ocupațională "Administrație", legiuitorul stabilind să fie acordat doar categoriilor socioprofesionale din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, având în vedere specificul activităților desfășurate. Funcții cu acces la informații clasificate există în toate instituțiile administrației publice centrale sau locale, însă această atribuție nu este de natură a atrage includerea în familia ocupațională care are acest drept.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs la Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal reclamanții, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și, în rejudecare, admiterea acțiunii. În motivare, au arătat că Serviciul voluntar pentru situații de urgență din care fac parte, precum și atribuțiile stabilite în sarcina lor, se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 481/2004 privind protecția civilă. Astfel, în cadrul primăriei există Compartimentul special de informații clasificate, în cadrul căruia atribuțiile pe linia informațiilor clasificate sunt îndeplinite prin cumul de funcții de către reclamanți în calitate de lucrători în cadrul Serviciului voluntar pentru situații de urgență, conform dispoziției de primar nr. [...]/2022 referitoare la responsabilii cu gestionarea documentelor clasificate și nr. [...]/2022 privind Comisia pentru inventarierea, analiza și distrugerea documentelor clasificate. Personalul Serviciului voluntar pentru situații de urgență pune în aplicare prevederile Legii nr. 481/2004.

Având în vedere că, potrivit art. 1 din Legea nr. 481/2004, serviciul de protecție civilă reprezentat de Serviciul voluntar pentru situații de urgență din care fac parte reclamanții este parte integrantă din sistemul securității naționale, s-a considerat că fac parte din a treia categorie prevăzută de Legea-cadru nr. 153/2017 și sunt îndreptățiți la acordarea sporului de 25%, întrucât au acces la informații clasificate "Strict secret".

Intimatul-pârât Municipiul [...], prin primar, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că, potrivit organigramei, Serviciul voluntar pentru situații de urgență nu are în subordine Compartimentul special de informații clasificate, nu are posturi și funcții distincte.

În cadrul soluționării recursului, reținând existența unei norme speciale, derogatorii, cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 și obligativitatea sesizării instanței supreme cu dezlegarea unei chestiuni de drept atunci când obiectul cauzei este cel menționat la art. 1 din actul normativ anterior menționat, Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și suspendarea cauzei.

Prin Cererea înregistrată cu nr. 3.711/86/2023 pe rolul Tribunalului Suceava - Secția I civilă, reclamanții, în contradictoriu cu pârâții A și B, au solicitat obligarea pârâților la stabilirea/calcularea și plata diferențelor de drepturi salariate dintre cele încasate și cele rezultate prin includerea unui spor la salariul de bază de 25%, corespunzător nivelului maxim de secretizare pe care îl dețin, prin efectul legii, în calitate de judecători și asistenți judiciari, în exercitarea funcției cu acces la informații clasificate, în favoarea fiecărui reclamant, proporțional cu perioada lucrată în cadrul fiecărui pârât, începând cu 30 iulie 2020 - data intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 157/2020 și în continuare, la zi și pentru viitor, fără a fi afectate de prevederile art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și obligarea la plata dobânzii legale penalizatoare aferente diferențelor de drepturi salariale astfel stabilite.

În susținere, s-a arătat că Legea nr. 182/2002 și Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 reglementează, imperativ, obligațiile și atribuțiile persoanelor cu acces la informații clasificate. Din această perspectivă, se impune ca toate persoanele care ocupă o funcție cu acces la informații clasificate să beneficieze, fără discriminare, de același tratament juridic de care se bucură celelalte categorii profesionale aflate într-o situație comparativă din punct de vedere al activității și atribuțiilor.

Potrivit modificării aduse Legii-cadru nr. 153/2017 prin Legea nr. 157/2020, se poate observa că sporul de acces la informații clasificate este acordat în mod discreționar, fără o justificare reală, obiectivă și rezonabilă, doar anumitor categorii de salariați, dintre cei enumerați în mod expres la art. 7 alin. (4) lit. a)-h) din Legea nr. 182/2002.

Prin Cererea înregistrată cu nr. 1.272/116/2023 pe rolul Tribunalului Călărași - Secția I civilă, reclamanții, în contradictoriu cu pârâtul prefectul județului [...], au solicitat anularea ordinelor emise de acesta privind majorarea salariului de bază pentru reclamanți, conform Ordonanței Guvernului nr. 45/2023 și Ordonanței Guvernului nr. 54/2023, și obligarea la emiterea unor noi ordine începând cu 1 iunie 2023, în care să se completeze salariul brut lunar cu sporul pentru informații clasificate, prin aplicarea procentului acordat la salariul de bază, așa cum a fost stabilit conform autorizațiilor de acces la informații clasificate emise pentru fiecare dintre reclamanți.

În susținere, s-a arătat că obligația reclamanților de a păstra confidențialitatea informațiilor clasificate trebuie urmată de o contraprestație salarială, potrivit art. 16 alin. (1) și art. 41 alin. (2) din Constituția României, ca urmare a naturii juridice a acestei obligații și caracterului juridic sinalagmatic al raportului de muncă.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, având în vedere că, în contextul aplicării etapizate a salarizării începând cu iulie 2017 (când nivelul salarial acordat este stabilit ca fiind cel menținut din luna iunie 2017), legiuitorul a stabilit că salariul de bază aflat în plată cuprinde și sumele aferente salariului de încadrare de la 31 decembrie 2009, inclusiv sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată incluse în salariul de bază, sporul de confidențialitate fiind abrogat la 1.01.2010.

Astfel, asupra nivelului salarial "acordat pentru luna iunie 2017", preluat după 1 iulie 2017, în salarizarea personalului Ministerului Afacerilor Interne legiuitorul a intervenit doar prin aplicarea etapizată a unor creșteri salariale, dacă activitatea se desfășoară în aceleași condiții, fără a exista posibilitatea legală de a acorda unele drepturi prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017. Așadar, dreptul prevăzut de art. 15 1 al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 nu poate fi acordat, întrucât sporurile trebuie menținute la nivelul lunii decembrie 2022.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții au susținut interpretarea eronată a legislației de către pârât, cu privire la includerea sporului pentru accesul la informațiile clasificate în salariul de bază, deoarece atunci când indemnizația a devenit egală cu maximul reglementat pentru anul 2022, persoanele cu acces la informațiile clasificate au același salariu de bază precum ceilalți funcționari, care nu au acces la informațiile clasificate și nu îndeplinesc atribuții suplimentare. IV. Motivele reținute de titularii sesizărilor

Instanțele de trimitere au reținut că, în raport cu obiectul cauzelor cu care au fost învestite, sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, prin care s-a stabilit obligația instanțelor de judecată de a sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție în cazul proceselor privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal. V. Punctele de vedere ale titularilor sesizărilor

Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal nu a formulat niciun punct de vedere.

Tribunalul Suceava - Secția I civilă a arătat că art. 15 1 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, introdus prin Legea nr. 157/2020, pe care și-au fundamentat reclamanții cererea de chemare în judecată, prevede, în mod expres și limitativ, destinatarii sporului de 25%. Prin urmare, sfera destinatarilor nu poate fi extinsă la alte situații sau persoane decât cele prevăzute de textul de lege menționat.

Tribunalul Călărași - Secția civilă a considerat că funcționarii publici/funcționarii publici cu statut special din cadrul prefecturii, titulari ai autorizațiilor de acces la informații clasificate, beneficiază de drepturile conferite de art. 15 1 din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, numai în condițiile în care, premergător, sporul inclus în salariul funcției de bază/soldelor funcției de bază în condițiile dispozițiilor punctului nr. 1 la nota la anexa nr. IV/1A a Legii-cadru nr. 330/2009 va fi scos din salariul funcției de bază/soldei funcției de bază, întrucât: - includerea respectivului spor în salariul funcției de bază/soldei funcției de bază realizată în baza legislației salariale anterioare a condus la creșterea acestora și astfel la o majorare a salariului/soldei ulterioară mai mică; - dispozițiile art. 7 lit. a) și b) din Legea-cadru nr. 153/2017 definesc atât salariul de bază/solda de funcție/salariul de funcție care nu includ sporurile, cât și salariul lunar/solda lunară care include și sporurile. Mai mult, lit. i) a aceluiași articol prevede că "sporul reprezintă un element al salariului lunar/soldei lunare, acordat ca procent la salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, în condițiile legii, pentru fiecare categorie de personal"; or, prin includerea sporului în salariul de bază nu se mai poate realiza o diferențiere între cele două categorii; - s-ar realiza o discriminare între funcționarii publici/funcționarii publici cu statut special care dobândesc dreptul de acces la informații clasificate din clasa secret de stat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 157/2020 și care ar beneficia de sporul prevăzut de lege, spor neinclus în salariul de bază, și funcționarii publici/funcționarii publici cu statut special care au dobândit dreptul de acces la informații clasificate din clasa secret de stat conform legislației anterioare și au inclus sporul în salariul funcției de bază/solda funcției de bază. VI. Punctul de vedere al părților

Părțile din dosarele înregistrate pe rolul Curții de Apel Brașov și Tribunalului Suceava nu au formulat niciun punct de vedere.

Reclamanții din dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului Călărași au considerat că prevederile punctului nr. 1 al notei din anexa nr. IV/1A din Legea-cadru nr. 330/2009 nu aduc atingere dispozițiilor art. 15 1 din anexa nr. VI a Legii-cadru nr. 153/2017, deoarece, conform anexelor la Legea-cadru nr. 153/2017, salariul de bază, gradația 0, a fost folosit pentru toate funcțiile existente, diferențierea fiind făcută prin gradația de vechime, la care se adaugă majorări, sporuri, compensații etc.

Prin aplicarea etapizată a celor două legi-cadru, anume legile nr. 330/2009 și nr. 284/2010, anual, prin acte normative individuale, salariile de bază folosite au fost cele de la 31 decembrie 2009, și nu salarii de bază actuale în care să fie incluse sporurile legale. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie Dosarul nr. 1.981/1/2024

Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, precum și Tribunalul Vaslui și-au exprimat opinia în sensul că angajații din cadrul Serviciului voluntar pentru situații de urgență, structură funcțională aflată în organigrama unei primării, nu au dreptul la acordarea sporului de 25% din salariul de bază/solda de funcție prevăzut la art. 15 1 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, întrucât de acest spor nu poate beneficia decât personalul prevăzut în anexa VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "apărare, ordine publică și securitate națională", în vreme ce, în speță, reclamanții au statut de funcționari publici numiți în cadrul aparatului de specialitate al primarului și fac parte din familia ocupațională "Administrație" prevăzută în anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017.

Curtea de Apel București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, precum și Tribunalul București au formulat opinia că sporul nu poate fi acordat angajaților din cadrul Serviciului voluntar pentru situații de urgență, chiar dacă aceștia au acces la informații clasificate, având în vedere că, atunci când legiuitorul a intenționat să acorde sporul de acces la informații clasificate, a prevăzut în mod expres acest drept salarial. Astfel, în afara regulii expres stabilite de legiuitor în sensul că sporul se acordă personalului militar și civil din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare "Apărare, ordine publică și securitate națională", tot prin prevederile Legii-cadru nr. 153/2017 s-a prevăzut în mod expres că beneficiază de acest drept salarial și personalul din administrație, din cadrul Consiliului Concurenței, al Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, din cadrul Agenției Naționale pentru Integritate, personalul Curții de Conturi, respectiv membrii Corpului diplomatic și consular al României.

Tribunalul Ilfov și Tribunalul Teleorman au apreciat, de asemenea, că angajații din cadrul Serviciului voluntar pentru situații de urgență, structură funcțională aflată în organigrama unei primării, nu au dreptul la acordarea sporului de 25% din salariul de bază/solda de funcție prevăzut de art. 15 1 introdus prin Legea nr. 157/2020 pentru completarea anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, în cazul în care aceștia au acces la informații clasificate din clasa "secret de stat", nefăcând parte din categoriile profesionale limitativ prevăzute de legiuitor.

În susținerea acestei opinii, s-a arătat, suplimentar, că includerea angajaților din cadrul Serviciului voluntar pentru situații de urgență în sfera de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 157/2020 trebuie analizată prin prisma celei din urmă categorii de personal avute în vedere de actul normativ, respectiv personalul civil din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională (serviciu de urgență profesionist).

Prin dispozițiile Legii nr. 307/2006, legiuitorul a realizat o distincție clară între personalul serviciilor voluntare de urgență și cele profesioniste, prin reglementarea unui cadru normativ distinct al celor două categorii de personal, ce se bucură atât de statut, cât și de atribuții diferite, acestea din urmă fiind însă caracterizate prin complementaritate.

În considerarea specificului activității, cât și a complementarității ce guvernează raporturile dintre cele două servicii, legiuitorul a prevăzut, prin dispozițiile art. 39 din Legea nr. 307/2006, că "personalul angajat al serviciilor de urgență voluntare/private se încadrează în condiții de muncă similare personalului serviciilor de urgență profesioniste."

Analogia/Similaritatea anvizajată de legiuitor nu poate fi subsumată unei interpretări extensive în determinarea sferei drepturilor de care beneficiază personalul angajat al serviciilor de urgență voluntare/private, întrucât însuși legiuitorul, prin dispozițiile ce vin în succesiunea art. 39 din actul normativ invocat, explicitează întinderea acestei similarități a condițiilor de muncă, aceasta fiind limitată așadar la: indemnizații pentru timpul efectiv de lucru la intervenții și la celelalte activități prevăzute în programul serviciului, antidot adecvat naturii mediului de lucru, hrană, asigurare pentru caz de boală profesională, accident ori deces produs în timpul sau din cauza îndeplinirii atribuțiilor ce îi revin pe timpul intervențiilor, concursurilor profesionale, antrenamentelor ori altor misiuni specifice.

Așadar, din modalitatea de reglementare a raporturilor juridice dintre cele două categorii de personal, s-a apreciat că legiuitorul nu a înțeles să asimileze angajații din cadrul Serviciului voluntar pentru situații de urgență personalului din cadrul serviciilor profesioniste.

Opinia majoritară a judecătorilor din cadrul Tribunalului Ialomița a fost în sensul că angajații din cadrul Serviciului voluntar pentru situații de urgență, structură funcțională aflată în organigrama unei primării, au dreptul la acordarea sporului de 25% din salariul de bază/solda de funcție prevăzut de art. 15 1 introdus prin Legea nr. 157/2020 pentru completarea anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, în cazul în care aceștia au acces la informații clasificate din clasa "secret de stat", putându-se încadra în noțiunea de personal civil din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, nefiind identificate și hotărâri judecătorești.

La nivelul Curții de Apel Brașov, Tribunalul Brașov a arătat că, în contextul acordării sporului de 25% din salariul de bază/solda de funcție, prevăzut de art. 15 1 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, angajaților din cadrul Serviciului voluntar pentru situații de urgență, structură funcțională aflată în organigrama unei primării, este esențial să se analizeze condițiile specifice prevăzute de legislația în vigoare. Pentru a beneficia de acest spor, angajații trebuie să fie parte dintr-o structură funcțională care gestionează informații clasificate din clasa "secret de stat" și să aibă acces efectiv la aceste informații clasificate.

Celelalte instanțe nu au identificat practică judiciară relevantă și nici nu au comunicat opinii teoretice exprimate de către judecători. Dosarul conexat nr. 2.187/1/2024

Din analiza hotărârilor judecătorești definitive înaintate de curțile de apel Alba Iulia, București, Constanța, Cluj, Galați, Iași, Oradea, Ploiești, Pitești și Suceava rezultă că practica este în sensul că personalul salarizat în baza anexei nr. V privind Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" din Legea-cadru nr. 153/2017 nu este îndreptățit la sporul la salariul de bază de până la 25% acordat persoanelor care ocupă o funcție cu acces la informații clasificate din clasa secret de stat.

În considerente s-a argumentat că acest spor este reglementat prin Legea nr. 157/2020 numai pentru personalul militar, polițiști, polițiști de penitenciare, precum și pentru personalul civil din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională. Din economia art. 15 1 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 182/2002 rezultă faptul că există o lege specială derogatorie, care modifică în mod expres Legea-cadru nr. 153/2017 în privința anumitor categorii de personal care astfel beneficiază de o salarizare diferită de cea a celorlalte categorii de salariați din cadrul personalului plătit din fonduri publice.

Situația de discriminare invocată nu poate fi reținută atât timp cât reclamanții fac parte dintr-o altă categorie profesională decât cea pentru care a fost recunoscut sporul de 25% corespunzător nivelului maxim de secretizare (S.S.I.D.), opțiunea legiuitorului fiind în sensul de acordare a unor sporuri diferite, de salarizare diferită pentru fiecare categorie profesională în parte.

În același sens sunt și punctele de vedere teoretice exprimate de Tribunalul Buzău, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui.

Tribunalul Iași - Secția I civilă și Tribunalul Constanța - Secția I civilă apreciază că sporul prevăzut de Legea nr. 157/2020 s-ar impune a fi acordat în mod nediscreționar și nediscriminatoriu tuturor salariaților care ocupă o funcție și au acces efectiv la informații clasificate, indiferent de domeniul în care își desfășoară activitatea și competențele specifice, dacă își desfășoară activitatea în acord cu aceleași reglementări unitare stabilite prin Legea nr. 182/2002 și Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România. Dosarul conexat nr. 2.690/1/2024

La nivelul Curții de Apel București, Tribunalul Ilfov a apreciat că funcționarii publici/funcționarii publici cu statut special din cadrul prefecturii, titulari ai autorizațiilor de acces la informații clasificate, beneficiază de drepturile conferite de art. 15 1 din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, numai în condițiile în care, premergător, sporul inclus în salariul funcției de bază/soldelor funcției de bază în condițiile dispozițiilor punctului nr. 1 la nota la anexa nr. IV/1A a Legii-cadru nr. 330/2009 ar fi scos din salariul funcției de bază/soldei funcției de bază, întrucât includerea respectivului spor în salariul funcției de bază/soldei funcției de bază realizate în baza legislației salariale anterioare a condus la creșterea acestora și astfel la o majorare a salariului/soldei ulterioară mai mică.

Punctul de vedere exprimat la nivelul Curții de Apel Iași, Tribunalului Iași și Tribunalului Vaslui este că funcționarii publici/funcționarii publici cu statut special din cadrul prefecturii, titulari ai autorizațiilor de acces la informații clasificate, nu pot beneficia simultan atât de drepturile conferite de art. 15 1 din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cât și de sporul inclus în salariul funcției de bază/soldelor funcției de bază în condițiile dispozițiilor punctului nr. 1 la nota la anexa nr. IV/1A a Legii-cadru nr. 330/2009, întrucât s-ar cumula beneficiile din două reglementări legale succesive, având aceeași finalitate, creându-se o lex tertia.

Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară relevantă și nici nu au comunicat opinii teoretice exprimate de către judecători.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat că, la nivelul Secției judiciare, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii asupra problemei de drept ce formează obiectul sesizărilor. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prezintă relevanță considerentele următoare din Decizia nr. 8 din 7 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 6 mai 2022, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului in interesul legii a stabilit că: " În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 39 alin. (1) din Legea nr. 307/2006, personalul angajat al serviciilor de urgență voluntare/private nu este încadrat ope legis în condiții speciale de muncă, prin raportare la art. 1-3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, iar dispozițiile art. 1 și 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001 și ale art. 2 alin. (2) din Ordinul ministrului de interne nr. 283/2002 nu îi sunt aplicabile", și anume: " 63. Problematica supusă dezbaterii impune, cu titlu prealabil, succinta examinare a principiilor de organizare și funcționare a serviciului de urgență voluntar sau privat, în raport cu serviciul de urgență profesionist, precum și a statutului personalului civil care își desfășoară activitatea în cadrul serviciului de urgență voluntar, față de personalul militar și civil din cadrul serviciului profesionist… " 69. Există, așadar, un cadru normativ distinct de reglementare a organizării, funcționării, atribuțiilor și responsabilităților serviciilor de urgență profesioniste, pe de o parte, și private/voluntare, pe de altă parte, precum și o reglementare legală a raporturilor dintre cele două servicii, caracterizate de complementaritate. 70. Nici în ceea ce privește statutul personalului serviciilor de urgență reglementările nu se suprapun… 75. Această opțiune a legiuitorului decurge și din faptul că serviciile de urgență voluntare publice/private sunt, așa cum s-a arătat anterior, complementare serviciilor de urgență profesioniste, fiecare dintre acestea beneficiind de reglementări proprii, specifice, care nu se suprapun". IX. Raportul asupra chestiunilor de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizările sunt inadmisibile. X. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

Pentru a evalua dacă sesizările adresate Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulate în temeiul dispozițiilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt apte să asigure îndeplinirea funcției pentru care a fost concepută, aceea de a se pronunța o decizie interpretativă de principiu, în scopul de a preîntâmpina apariția unei practici neunitare la nivel național, se impune, în primul rând, evaluarea tuturor elementelor sesizărilor, adică verificarea atât a circumstanțelor care le-au generat, cât și a condițiilor legale care permit declanșarea mecanismului de interpretare.

Condițiile de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, sunt: - existența unei cauze aflate în curs de judecată în prima instanță sau în calea de atac; - cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; - existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; - chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Analiza condițiilor de admisibilitate se face în temeiul dispozițiilor speciale ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, observându-se că art. 4 din acest act normativ prevede completarea cu dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, dispozițiile ordonanței de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal.

Potrivit art. 1 alin. (3), ordonanța de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze. De asemenea, în art. 3 s-a prevăzut că dispozițiile art. 1 și 2 se aplică și proceselor în curs la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență.

Sesizările pentru pronunțarea hotărârii prealabile sunt formulate de completuri ale Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, instanță învestită cu soluționarea căii de atac a recursului, respectiv ale Tribunalului Suceava - Secția I civilă și Tribunalului Călărași - Secția I civilă, învestite în primă instanță cu soluționarea unor acțiuni având ca obiect recunoașterea drepturilor salariale ale reclamanților (funcționari publici din cadrul Serviciului voluntar pentru situații de urgență din cadrul primăriei, judecători și asistenți judiciari ori funcționari/funcționari cu statut special din cadrul instituției prefectului) privind sporul de până la 25% din salariul de bază/solda de funcție, prevăzut de art. 151 din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, pentru desfășurarea activităților care implică accesul la informații clasificate corespunzătoare nivelului maxim de secretizare, precum și obligarea la recalcularea și plata retroactivă a drepturilor salariale cuvenite.

Se confirmă deci că pretențiile deduse judecății în cauzele aflate în curs de judecată în prima instanță se circumscriu unor drepturi de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 și art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Verificându-se îndeplinirea cerințelor legale prevăzute prin dispozițiile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în raport cu motivările sesizărilor, au fost identificate o serie de neregularități de natură a contura concluzia neîndeplinirii exigențelor procedurale pentru declanșarea mecanismului preîntâmpinării practicii neunitare, din mai multe perspective.

Instanțele de trimitere arată că legiuitorul delegat ar fi instituit în sarcina instanțelor judecătorești învestite cu soluționarea unor litigii din domeniul de reglementare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 o obligație de a sesiza instanța supremă în orice ipoteză în care este identificată o problemă de drept ce nu a primit deja o rezolvare de principiu. O asemenea interpretare nu poate fi primită. Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, subzistă condiția de admisibilitate ca sesizarea să vizeze o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi "lămurită", deci care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme.

În preambulul actului normativ menționat anterior, care, potrivit art. 40 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, enunță, în sinteză, scopul și motivarea reglementării, se arată fără echivoc că "măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept".

Astfel cum s-a reținut constant în jurisprudența instanței supreme, obiectul procedurii pentru pronunțarea hotărârii prealabile este reprezentat de o normă de drept incompletă sau neclară, de un text de lege care, pe baza interpretării printr-o argumentație juridică adecvată, consistentă, poate primi înțelesuri și aplicări deopotrivă divergente în situații cvasiidentice și poate determina, în final, o jurisprudență neunitară.

Totodată, în cuprinsul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul a prevăzut în sarcina titularului sesizării și obligația prealabilă de "verificare" în sensul unei prime analize a îndeplinirii condițiilor de admisibilitate ale acesteia.

Prin urmare, din încheierea de sesizare a instanței supreme cu pronunțarea unei hotărâri prealabile, la fel ca și în cazul unei sesizări întemeiate pe dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit art. 520 din același act normativ cu care dispozițiile ordonanței de urgență se completează, este necesar să rezulte dificultatea chestiunii de drept ce se cere a fi lămurită, prin prezentarea interpretărilor diferite pe care aceasta le poate suscita. Cerința normei impune ca punctul de vedere al instanței să întrevadă explicit și care este pragul de dificultate al întrebării și în ce măsură acesta depășește obligația instanței de a interpreta și aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu.

În dosarul având ca obiect sesizarea Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, înregistrat cu nr. 1.981/1/2024, se cere dezlegarea problemei de drept legate de acordarea sporului de până la 25% din salariul de bază/solda de funcție prevăzut de art. 15 1 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 angajaților care au acces la informații clasificate din clasa "secret de stat" din cadrul Serviciului voluntar pentru situații de urgență, structură funcțională aflată în organigrama unei primării.

Textul de lege a cărui interpretare se solicită, respectiv art. 15 1 din anexa nr. VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Apărare, ordine publică și securitate națională", capitolul II - Reglementări specifice personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională din Legea-cadru nr. 153/2017, prevede că: " (1) Personalul militar, polițiștii, polițiștii de penitenciare, precum și personalul civil din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională care ocupă o funcție cu acces la informații clasificate din clasa secret de stat beneficiază de un spor la salariul de bază/solda de funcție de până la 25%, în condițiile stabilite prin ordin al ordonatorului principal de credite. (2) Categoriile de personal și mărimea concretă a sporului prevăzut la alin. (1) se stabilesc în funcție de locul de muncă și certificatul/avizul de securitate deținut, obținut potrivit legii, precum și de nivelul de secretizare al informațiilor la care persoana are acces. (3) Sporul prevăzut la alin. (1) și indemnizația prevăzută la art. 18 nu se pot acorda cumulat aceleiași persoane."

Încheierea de sesizare nu cuprinde nicio motivare a îndeplinirii condiției de admisibilitate referitoare la existența chestiunii de drept reale și veritabile, ci se rezumă la o prezentare a conținutului textului legal anterior menționat și a obiectului cauzei, fără a se argumenta dificultatea interpretării dispozițiilor în legătură cu care este formulată sesizarea.

Verificarea premiselor sesizării determinate de circumstanțele litigiului, precum și de întrebarea formulată conduce la concluzia că nu este cazul unei dificultăți de interpretare punctuale, de principiu, a normei de drept indicate în actul de sesizare, de natură să necesite intervenția instanței supreme.

În lipsa problemei de interpretare din partea instanței care să vizeze stabilirea înțelesului sau a conținutului normei legale, sesizarea nu urmărește decât o aplicare a acesteia la situația concretă dedusă judecății și o confirmare a soluției care se prefigurează în cauza cu care a fost învestită, abordare ce are semnificația nesocotirii sensului și rațiunii reglementării mecanismului hotărârii prealabile.

De altfel, prin memoriul de recurs cu soluționarea căruia a fost învestită curtea de apel, reclamanții, funcționari publici din cadrul Serviciului voluntar pentru situații de urgență organizat la nivelul primăriei, susțin nelegalitatea sentinței de respingere a cererii de chemare în judecată, cu motivarea că plata sporului de până la 25% din salariul de bază pentru ocuparea unei funcții cu acces la informații clasificate din clasa secret de stat este justificată prin atribuțiile din domeniul protecției civile, de aceeași natură cu cele ale serviciilor de urgență profesioniste, ceea ce ar conduce, în opinia recurenților, la asimilarea cu personalul civil din sistemul securității naționale, invocând dispozițiile unui alt act normativ, și anume Legea nr. 481/2004. Astfel, se arată că, potrivit art. 1 alin. (1), protecția civilă este o componentă a sistemului securității naționale, iar, în temeiul art. 3 alin. (3) din lege, îndeplinirea atribuțiilor specifice de protecție civilă se realizează de către serviciile de urgență publice sau private, profesioniste și voluntare.

În același cadru al analizei prealabile asupra îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cerința nestatuării anterioare de către Înalta Curte de Casație și Justiție vizează inexistența unor dezlegări de principiu ale unei chestiuni similare date de instanța supremă în cadrul competenței specifice de asigurare a practicii unitare la nivelul tuturor instanțelor judecătorești din țară prin mecanismele reglementate de lege în acest scop, hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și, respectiv, recursul în interesul legii.

Prin Decizia nr. 8 din 7 martie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii s-a pronunțat în dezlegarea unei alte probleme de drept, și anume, a imposibilității extinderii sferei de aplicare a reglementărilor speciale privind încadrarea în condiții deosebite de muncă, aplicabile serviciilor de urgență profesioniste, direct ori prin analogie și personalului civil angajat în serviciile de urgență voluntare, în exercitarea atribuțiilor de aceeași natură care țin de protecția civilă.

Or, prin considerentele acestei decizii instanța supremă a procedat la examinarea principiilor generale de organizare și funcționare ale serviciului de urgență voluntar în raport cu serviciul de urgență profesionist, precum și a statutului personalului civil care își desfășoară activitatea în cadrul serviciului de urgență voluntar, față de personalul militar și civil din cadrul serviciului profesionist. Astfel, s-a concluzionat că există un cadru normativ distinct de reglementare a organizării, funcționării, atribuțiilor și responsabilităților serviciilor de urgență profesioniste, pe de o parte, și voluntare, pe de altă parte, precum și o reglementare legală a raporturilor dintre cele două servicii, caracterizate de complementaritate, iar fiecare dintre acestea beneficiază de reglementări proprii, specifice, care nu se suprapun.

În dosarul conexat, având ca obiect sesizarea formulată de Tribunalul Suceava - Secția I civilă, înregistrat cu nr. 2.187/1/2024, întrebarea adresată completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept vizează îndreptățirea judecătorilor și asistenților judiciari de a beneficia de sporul de 25% din salariul de bază corespunzător nivelului maxim de secretizare, în interpretarea acelorași dispoziții ale art. 15 1 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017.

Instanța învestită cu soluționarea fondului solicită statuarea completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept asupra aplicării normei legale din cuprinsul anexei nr. VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Apărare, ordine publică și securitate națională" raporturilor juridice deduse judecății prin cererea de chemare în judecată a reclamanților ce fac parte dintr-o altă familie ocupațională de funcții bugetare "Justiție" (anexa nr. V).

În lipsa din încheierea de sesizare a oricărei argumentări referitoare la o dificultate a interpretării, la ambiguitatea sau precaritatea textului legal a cărui lămurire se solicită, se remarcă, deopotrivă, că titularul sesizării nu a întâmpinat dificultăți în interpretarea acestuia, sub aspectul identificării sferei destinatarilor legali ai dreptului salarial din cuprinsul textului legal al art. 15 1 din anexa nr. VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Apărare, ordine publică și securitate națională", în care reclamanții nu se încadrează, aspect ce rezultă în afara oricărei ambivalențe din exprimarea punctului de vedere asupra chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării.

Totodată, se observă că legiuitorul delegat a ținut seama, la adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, de configurația actuală a mecanismului hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și de efectul obligativității hotărârii pe care o pronunță Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea prealabilă fiind un instrument util instanțelor de judecată învestite cu aplicarea legii la o speță concretă, prin soluțiile pe care le oferă atât la o problemă de drept punctuală, cât și la altele identice ori similare.

Rezolvarea problemei de drept este prealabilă soluționării definitive a cauzelor, cu scopul preîntâmpinării pronunțării unor hotărâri contradictorii în interpretarea aceleiași norme de drept și înlăturării intervenției celuilalt mecanism de unificare a practicii judiciare atribuit instanței supreme, ce poate interveni a posteriori, recursul în interesul legii.

În urma consultării instanțelor naționale, în limitele impuse de legătura cu soluționarea cauzei pendinte la instanța de trimitere, se remarcă cristalizarea unei practici judiciare consistente, circumscrise acestui text de lege, în care s-au tranșat litigii relative la o chestiune similară celei la care se referă sesizarea și consolidată prin parcurgerea căilor de atac, în sensul respingerii acțiunilor ca nefondate.

Jurisprudența unitară reflectată prin hotărârile judecă