Decizia nr. 208/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 78/3/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 290/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Maria-Camelia Drăgușin, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 78/3/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 9 decembrie 2024, în Dosarul nr. 78/3/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu asupra următoarei chestiuni de drept: Dacă indemnizația de instalare a unui judecător, care este egală cu indemnizația de încadrare brută lunară corespunzătoare funcției în care este încadrat conform prevederilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, cu modificările și completările ulterioare, poate fi recalculată retroactiv pentru perioada 1.01.2021-4.05.2022 în baza unui coeficient de multiplicare de 19,00 și a unei valori de referință sectorială de 605,225 lei în urma constatării unei/unor situații de discriminare prin raportare la un coleg sau la colegi, cu același grad profesional/vechime, căruia/cărora i/li s-au recunoscut aceste drepturi sau despăgubiri pentru o astfel de discriminare pe cale judecătorească. II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare (denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006): Capitolul V Alte drepturi ale judecătorilor, ale procurorilor și ale celuilalt personal " Art. 26. - (1) Absolvenții, la încadrarea ca judecători, procurori sau personal asimilat acestora, imediat după terminarea studiilor superioare juridice sau, după caz, a Institutului Național al Magistraturii, în unități din altă localitate decât cea de domiciliu, beneficiază de o indemnizație de instalare egală cu indemnizația de încadrare brută lunară corespunzătoare funcției în care sunt încadrați". III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, cu nr. 78/3/2024, reclamantele, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova, au solicitat: - recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială (VRS) în cuantum de 605,225 lei începând cu 1.01.2021 și până la data de 4.05.2022, raportat la perioada în care reclamantele au avut calitatea de judecători stagiari în cadrul Judecătoriei Câmpina; - recalcularea indemnizațiilor de încadrare conform Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, începând cu 1.01.2021 și până la data de 4.05.2022, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport cu indemnizațiile procurorilor Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism); - recalcularea indemnizației de instalare în raport cu indemnizația de încadrare brută lunară determinată în raport cu valoarea determinată la pct. 1 și 2, precum și plata diferenței dintre această sumă și cea efectiv achitată cu titlu de indemnizație de instalare, precum și plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a drepturilor, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățite și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective, pentru toate sumele datorate.

În susținere, reclamantele au arătat că prin Hotărârea Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.536 din 17 decembrie 2020 au fost numite în funcția de judecători stagiari în cadrul Judecătoriei Câmpina, ca urmare a absolvirii Institutului Național al Magistraturii. Până la data numirii acestora în funcția de judecători definitivi, pârâții au calculat salariile reclamantelor prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 lei, doar începând cu data de 1.01.2022, contrar dispozițiilor legale incidente.

Astfel, drepturile salariale recunoscute până în prezent reclamantelor iau în considerare, începând cu 1.01.2021, valoarea de referință sectorială inferioară celei de 605,225 lei, fără a lua în calcul și majorarea de 25% acordată personalului de probațiune începând cu luna august 2016.

Au considerat reclamantele că ar fi trebuit ca în anul 2021 să aibă un nivel maxim ca și personalul care își desfășoară activitatea în aceleași condiții și în ceea ce privește drepturile aferente calculării indemnizației prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 lei, fapt ce atrage calcularea drepturilor salariale ale acestora prin raportare la aceeași valoare, începând cu 1.01.2021 și, în continuare, pentru viitor.

Pârâta Curtea de Apel Ploiești a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune prin raportare la termenul legal de prescripție de 3 ani, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare, prin care a susținut că nu mai justifică nicio calitate procesuală pasivă, a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului și excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

La dosar a depus întâmpinare și pârâtul Tribunalul Prahova, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru motive similare celor arătate și de pârâta Curtea de Apel Ploiești. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Completul de judecată al instanței de trimitere a apreciat, prin raportare la obiectul acțiunii deduse judecății, că domeniul de aplicare se circumscrie dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, deoarece reclamantele, în calitate de judecători, deci persoane care fac parte din personalul plătit din fonduri publice, pretind recalcularea retroactivă a unor drepturi prin utilizarea unei anumite valori de referință sectorială și a anumitor coeficienți de multiplicare, aspecte care vizează modul de stabilire a unor drepturi salariale sau de natură salarială.

Totodată, instanța a apreciat că o sesizare întemeiată pe prevederile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 intervine în legătură cu orice problemă de drept dedusă judecății în cauzele care se încadrează la art. 1 din același act normativ, indiferent de gradul de dificultate, instanța de trimitere putând fi de la orice nivel, inclusiv de fond. Concluzia derivă din caracterul imperativ al normelor în discuție care exclude orice eventuale aprecieri ale instanței de trimitere cu privire la dificultatea chestiunii de drept, dar și din faptul că pentru chestiuni dificile de drept există deja mecanismul hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din Codul de procedură civilă din 2010, care nu se modifică prin această ordonanță de urgență eventual cu referire la instanța de trimitere, astfel că nu se impune analiza îndeplinirii condițiilor referitoare la acest aspect. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Reclamantele nu au exprimat un punct de vedere.

Pârâții Curtea de Apel Ploiești și Ministerul Justiției au apreciat că în cauză nu sunt incidente prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006, prin raportare la soluțiile deja pronunțate de instanța supremă prin deciziile nr. 80/2023 și nr. 4/2024. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completul de judecată al instanței de trimitere nu și-a exprimat poziția cu privire la chestiunile de drept din cauză. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Din răspunsurile transmise de instanțele naționale, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a rezultat că marea majoritate a instanțelor (curțile de apel Timișoara, Târgu Mureș, Oradea, Brașov, Galați, Constanța, Pitești) nu au identificat practică judiciară, nefiind învestite cu soluționarea unor astfel de cauze, astfel că nu au fost în măsură să formuleze nici puncte de vedere teoretice.

Curtea de Apel Bacău a transmis, cu titlu de practică judiciară, Sentința civilă nr. 3.152 din 12 decembrie 2022 a Tribunalului Neamț - Secția I civilă, definitivă prin Decizia nr. 436 din 24 mai 2023 a Curții de Apel Bacău, prin care a fost admisă, în parte, acțiunea reclamantului vizând recalcularea indemnizației de încadrare cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,00.

Curtea de Apel Craiova a transmis, cu titlu de practică judiciară, Sentința civilă nr. 800 din 14 mai 2024 a Tribunalului Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, definitivă prin Decizia nr. 2.236 din 24 octombrie 2024 a Curții de Apel Craiova, prin care a fost admisă, în parte, cererea reclamantului vizând recalcularea indemnizației pentru perioada 4.05.2019-31.12.2020, cu luarea în considerare a unei valori sectoriale de referință de 605,225 lei.

Curtea de Apel Cluj a transmis, cu titlu de practică judiciară, Sentința civilă nr. 2.242 din 17 octombrie 2023 a Tribunalului Cluj, definitivă prin Decizia nr. 994/A/2024 din 5 iunie 2024 a Curții de Apel Cluj, prin care a fost admisă, în parte, cererea reclamantului vizând recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi salariale aferente raportat la o valoare de referință sectorială de 605,225 lei, pentru perioada 1.01.2021-31.12.2021.

Curtea de Apel Ploiești a transmis punctul de vedere teoretic exprimat de judecătorii de la Tribunalul Buzău, în sensul că indemnizația de instalare a unui judecător, care este egală cu indemnizația de încadrare brută lunară corespunzătoare funcției în care este încadrat, conform prevederilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, poate fi recalculată retroactiv pentru perioada 1.01.2021-4.05.2022 în baza unui coeficient de multiplicare de 19,00 și a unei valori de referință sectorială de 605,225 lei în urma constatării unei/unor situații de discriminare prin raportare la un coleg sau la colegi, cu același grad profesional/vechime, căruia/cărora i/li s-au recunoscut aceste drepturi sau despăgubiri pentru o astfel de discriminare pe cale judecătorească.

A fost exprimată la nivel teoretic și opinia contrară de către judecătorii de la Tribunalul București și Tribunalul Teleorman, în sensul că indemnizația de instalare a unui judecător nu poate fi recalculată retroactiv pentru perioada 1.01.2021-4.05.2022, față de cele stabilite prin deciziile nr. 80/2023 și nr. 4/2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, indemnizația de instalare nu are aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul de recursuri în interesul legii, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema care formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în mecanismele de unificare a practicii

Verificând jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu au fost identificate hotărâri relevante care să vizeze problema de drept supusă dezlegării. Au fost însă identificate următoarele decizii ale căror considerente ar putea prezenta relevanță din perspectiva problemei de drept supuse discuției, respectiv: Decizia nr. 4/2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 24 aprilie 2024, Decizia nr. 82/2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 28 ianuarie 2025, Decizia nr. 13/2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 10 mai 2023, Decizia nr. 80/2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024, Decizia nr. 55/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 19 noiembrie 2021, Decizia nr. 40/2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1017 din 11 octombrie 2024. IX. Jurisprudența Curții Constituționale

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 876 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 17 februarie 2022, a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, iar prin Decizia Curții Constituționale nr. 581 din 14 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 27 octombrie 2020, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul sesizării îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal", iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, "Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze".

Conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Din analiza dispozițiilor legale mai sus evocate rezultă că, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, declanșarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Verificându-se întrunirea acestor cerințe legale în raport cu elementele sesizării, rezultă că ele se regăsesc doar parțial.

Astfel, cauza se află în curs de soluționare pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, care judecă în primă instanță, conform art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 269 alin. (1) din Codul muncii, iar obiectul dosarului este circumscris domeniului de aplicare al art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, deoarece reclamantele, în calitate de judecători, deci persoane care fac parte din personalul plătit din fonduri publice, pretind recalcularea retroactivă a unor drepturi prin utilizarea unei anumite valori de referință sectorială și a anumitor coeficienți de multiplicare, aspecte care vizează modul de stabilire a unor drepturi salariale sau de natură salarială.

Este îndeplinită și condiția negativă ca respectiva chestiune de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

În schimb, nu este îndeplinită condiția existenței unei chestiuni de drept veritabile, care să necesite a fi dezlegată pe calea mecanismului reglementat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, completată cu dispozițiile art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă.

Astfel cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să aibă ca obiect o chestiune de drept ce necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte un grad de dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 53 din 21 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1191 din 29 noiembrie 2024; nr. 61 din 28 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1274 din 18 decembrie 2024; nr. 62 din 28 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1277 din 18 decembrie 2024; nr. 76 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 13 ianuarie 2025; nr. 80 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 14 ianuarie 2025; nr. 81 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1250 din 12 decembrie 2024, etc.).

Cu alte cuvinte, chestiunea de drept trebuie să fie una reală și veritabilă, iar o atare calificare există numai atunci când norma de drept supusă discuției este îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară, fiind susceptibilă să constituie izvorul unor interpretări divergente și, în consecință, al practicii neunitare.

În consecință, nu orice chestiune dedusă judecății instanței de trimitere poate face obiect al unei sesizări formulate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, iar completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac are obligația, prevăzută în mod expres la art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență, de a verifica și constata dacă sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, preocupându-se, în acest context, de stabilirea existenței unei chestiuni de drept veritabile.

În acest context trebuie integrată și statuarea anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mecanismele de unificare a practicii judiciare, asupra unor chestiuni de drept asemănătoare, dezlegări ce permit identificarea unui răspuns adecvat și problemei de drept ce face obiectul unei alte sesizări.

Chiar dacă nu a fost dezlegată o chestiune de drept identică celei ce face obiectul sesizării de față - caz în care nu ar fi fost întrunită cerința de admisibilitate distinctă, ce se referă tocmai la acest aspect -, existența unor dezlegări anterioare are relevanță pentru condiția de admisibilitate a existenței unei chestiuni de drept (a cărei trăsătură definitorie este caracterul său veritabil, potrivit celor deja expuse).

Sub acest aspect judecătorii-raportori rețin că prin Decizia nr. 80/2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost admisă sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, statuându-se, în interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, că principiile nediscriminării și egalității pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale.

De asemenea, prin Decizia nr. 4/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a admis recursul în interesul legii, stabilind, în interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, că: " Drepturile acordate judecătorilor și procurorilor, prin hotărâri judecătorești definitive, reprezentând diferențe rezultate din utilizarea coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, pentru procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, au natura juridică a unor despăgubiri. Cuantumul acestor despăgubiri este supus plafonului prevăzut de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, dacă depășirea acestuia este determinată de utilizarea coeficienților de multiplicare menționați. Indemnizațiile de încadrare la care se face raportarea sunt cele cuprinse în anexa nr. V cap. I din Legea-cadru nr. 153/2017 și care corespund funcției, gradului profesional, vechimii în funcție și gradației fiecărui judecător sau procuror în parte."

În considerentele deciziei pronunțate, Înalta Curte de Casație și Justiție a realizat diferențierea de ordin calitativ dintre componentele salariale, respectiv valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare, reținând în mod explicit faptul că singura componentă salarială fixă, cu aplicabilitate generală, este valoarea de referință sectorială, în timp ce coeficienții de multiplicare reprezintă o componentă variabilă, aplicabilă în vederea diferențierii salariale în funcție de criterii ierarhice.

Prin Decizia nr. 40/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată, stabilind că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (4) raportat la art. 6 lit. a), b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, la stabilirea nivelului maxim de salarizare aflat în plată pentru funcții similare nu se poate ține seama de drepturile salariale recunoscute altor salariați prin hotărâri judecătorești definitive prin care au fost interpretate și aplicate norme legale cu aplicabilitate generală, dacă respectiva interpretare a fost ulterior invalidată printr-o decizie obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dezlegarea unei chestiuni de drept."

De asemenea, sunt relevante considerentele Deciziei nr. 55/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept: "80. (...) în sistemul reglementat de Legea-cadru nr. 284/2010, în cadrul aceleiași familii ocupaționale diferențierea veniturilor se realizează prin utilizarea coeficienților de multiplicare, însă nu prin modificarea valorii de referință sectorială, care trebuie să fie unică pentru întregul sector. 81. Prin urmare, în măsura în care în cadrul aceleiași familii ocupaționale este stabilit un anumit nivel al valorii de referință sectorială, acesta este aplicabil întregii familii ocupaționale, iar diferențierea veniturilor rezultă în mod exclusiv din utilizarea unor coeficienți de multiplicare caracteristici, care variază în raport cu funcția ocupată și cu celelalte criterii indicate de legiuitor. 82. Mai mult decât atât, analiza jurisprudenței naționale relevă, așa cum s-a arătat mai sus, că deja au fost pronunțate hotărâri judecătorești definitive, care au recunoscut dreptul magistraților la o indemnizație calculată pe baza valorii de referință sectorială de 605,225 lei, incidentă în cadrul familiei ocupaționale «Justiție» și care îi vizează pe toți ordonatorii principali de credite din acest sistem."

Prin sesizarea supusă analizei, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă indemnizația de instalare a unui judecător, care este egală cu indemnizația de încadrare brută lunară corespunzătoare funcției în care este încadrat conform prevederilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, poate fi recalculată retroactiv pentru perioada 1.01.2021-4.05.2022 în baza unui coeficient de multiplicare de 19,00 și a unei valori de referință sectorială de 605,225 lei în urma constatării unei/unor situații de discriminare prin raportare la un coleg sau la colegi, cu același grad profesional/vechime, căruia/cărora i/li s-au recunoscut aceste drepturi sau despăgubiri pentru o astfel de discriminare pe cale judecătorească.

Toate soluțiile oferite prin intermediul deciziilor menționate anterior și pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept se află la dispoziția instanțelor în vederea stabilirii, în concret, dacă o anumită componentă salarială se impune a fi inclusă în indemnizația de instalare, contribuind la eliminarea oricărei dificultăți în procesul de interpretare și aplicare a legii.

Lipsa de dificultate este subliniată și de împrejurarea că, în cuprinsul încheierii de sesizare, instanța de trimitere și-a exprimat în mod indirect opinia cu privire la dezlegarea acestei chestiuni de drept, făcând referire expresă la deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 80/2023 și nr. 40/2024 și Decizia nr. 4/2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

De altfel, instanța de trimitere nu a justificat condiția dificultății chestiunii de drept, omițând să expună posibilele interpretări diferite ce ar putea fi asociate textelor de lege a căror interpretare s-a solicitat.

Mai mult decât atât, instanța de trimitere a apreciat că nici nu se impune evaluarea cerinței dificultății chestiunii de drept, din moment ce sesizarea instanței supreme ar fi obligatorie. Or, art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 stabilește în sarcina titularului sesizării inclusiv obligația de "verificare", în sensul de efectuare a unei analize prealabile a condițiilor de admisibilitate a sesizării, printre care figurează și cea a existenței unei chestiuni de drept veritabile, care prezintă un grad ridicat de dificultate.

Prin urmare, revine instanței învestite cu soluționarea cauzei atribuția jurisdicțională de a verifica și de a respecta această jurisprudență obligatorie și de a extrage acele elemente care prezintă relevanță în soluționarea litigiului dedus judecății.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu se poate substitui atributului fundamental al instanțelor, de interpretare și aplicare a legii în cauzele deduse judecății, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților, dificultăților întâmpinate în interpretarea unor texte de lege (Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021).

În consecință, reținând că mecanismul de unificare a practicii judiciare constând în pronunțarea unei hotărâri prealabile nu poate fi valorificat decât în condițiile restrictive și cumulative de admisibilitate reglementate de art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 și că, în cazul prezentei sesizări, una dintre aceste condiții, respectiv cea referitoare la existența unei chestiuni de drept, nu este îndeplinită, sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.