ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 204/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 2.779/1/2024 este legal constituit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale privind lămurirea următoarelor chestiuni de drept: " Dacă pensia de serviciu a unui fost magistrat, stabilită în baza Legii nr. 303/2004, se actualizează în anul 2023 conform art. 85 din Legea nr. 303/2004 sau în baza art. 213 alin. (2) din Legea nr. 303/2022. Dacă diferențele aferente pensiei de serviciu a unui fost magistrat ca urmare a recalculării acesteia în urma majorării indemnizației brute lunare a unui judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, se acordă cu respectarea termenului de prescripție calculat de la data la care a fost acordată colegilor magistrați majorarea care a determinat recalcularea pensiei, așa cum este indicată în adeverință. Dacă aceste diferențe se impun a fi actualizate cu indicele de inflație și implică plata de daune-interese moratorii egale cu dobânda legală penalizatoare."

Magistratul-asistent învederează că la dosar au fost depuse raportul întocmit și amicus curiae din partea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naționale.

Președintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 13 noiembrie 2024, în Dosarul nr. 11.099/3/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Sesizarea a fost înregistrată la 29 noiembrie 2024, cu nr. 2.779/1/2024. II. Normele legale incidente

Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 223/2015: " Art. 65. - (1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa de pensii sectorială operează, din oficiu ori la cererea persoanelor îndreptățite, modificările ce se impun. (...) (2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor."

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 303/2004: " Art. 85. - (1) Partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public, pensia prevăzută la art. 82 alin. (2), art. 83 și art. 84 alin. (3), precum și pensia de serviciu acordată celor care nu îndeplinesc condiția de limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, se suportă din bugetul de stat. (2) Pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, precum și pensiile de urmaș prevăzute la art. 84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, judecătorul sau procurorul își poate păstra pensia aflată în plată. (...)"

Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 303/2022 (în forma în vigoare după modificarea adusă prin Legea nr. 282/2023) Art. 213 alin. (2): "Pensiile de serviciu, inclusiv pensia de invaliditate și pensia de urmaș, se actualizează, din oficiu, în fiecare an cu rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică." În forma anterioară: "(2) Pensiile de serviciu, inclusiv pensia de invaliditate și pensia de urmaș, se actualizează procentual ori de câte ori se majorează indemnizația de încadrare brută lunară pentru judecătorii sau procurorii în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional. Actualizarea se realizează prin aplicarea asupra pensiei a procentului de majorare a indemnizației de încadrare brute lunare pentru judecătorii sau procurorii în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional. Data actualizării și procentul de majorare a indemnizației de încadrare brute lunare se comunică Casei Naționale de Pensii Publice sau casei de pensii teritoriale ori sectoriale competente de către ordonatorii principali de credite implicați."

Legea nr. 282/2023 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal " Art. V. - Prin derogare de la prevederile art. 213 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, pentru persoanele care au decizii de pensionare sau îndeplinesc condițiile de pensionare până la data de 1 ianuarie 2024, precum și pentru persoanele în funcție la data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile de serviciu, inclusiv pensia de invaliditate și pensia de urmaș, se actualizează procentual ori de câte ori se majorează indemnizația de încadrare brută lunară pentru judecătorii sau procurorii în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional. Actualizarea se realizează prin aplicarea, asupra cuantumului pensiei, a procentului de majorare a indemnizației de încadrare brute lunare pentru judecătorii sau procurorii în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional. Cuantumul net al pensiei de serviciu actualizate nu poate depăși 100% din venitul net, la data actualizării, al unui judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional, cu excepția pensiilor de serviciu ale persoanelor prevăzute la art. III alin. (2) și (3). Data actualizării, procentul de majorare a indemnizației de încadrare brute lunare și, după caz, venitul net la data actualizării al unui judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional, se comunică Casei Naționale de Pensii Publice sau casei de pensii teritoriale ori sectoriale competente de către ordonatorii principali de credite implicați." III. Expunerea procesului

Prin acțiunea introductivă, contestatarul, procuror militar pensionat în regimul Legii nr. 303/2004, a solicitat în contradictoriu cu intimații, instituții publice, anularea a două acte administrative cu privire la întinderea drepturilor de pensie rezultate în urma actualizării acesteia, în sensul că aceste drepturi i-au fost acordate numai pe ultimii 3 (trei) ani calculați de la data comunicării adeverinței de actualizare, și nu de la 9 decembrie 2018, cum a solicitat, reținându-se incidența art. 65 din Legea nr. 223/2015.

A susținut că, potrivit art. 83 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, judecătorii și procurorii militari pot opta între pensia de serviciu ca magistrat și pensia militară. Aceeași reglementare există și în Legea nr. 303/2022, anume la art. 205 alin. (4).

Cum contestatarul a optat pentru pensia de serviciu ca magistrat, reglementată de Legea nr. 303/2004, respectiv Legea nr. 303/2022, în mod greșit intimatele au făcut aplicarea în cauză a Legii nr. 223/2015.

Intimata Casa de Pensii (...) a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, prin raportare la termenul legal de 3 ani calculat începând cu data constatării diferențelor, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În apărare, cu privire la fondul cauzei, a susținut că doar plata diferențelor este raportată la termenul de prescripție de 3 ani care se calculează de la data constatării acestor diferențe, data la care adeverința a fost comunicată acestei instituții, pensia de serviciu a contestatarului fiind actualizată începând cu 9.12.2018, conform adeverinței, această dată fiind cea a îndeplinirii condițiilor de actualizare, și nu cea a plății.

Intimatul Ministerul Apărării Naționale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând, în esență, că pentru soluționarea contestației administrative formulate de parte împotriva deciziei de pensie s-au aplicat dispozițiile din Codul civil din 2009 referitoare la prescripție.

Contestatarul a depus răspuns, subliniind că acesta nu beneficiază de pensie militară de stat, ci de pensie de serviciu stabilită în baza Legii nr. 303/2004 și că a luat act de dreptul la actualizarea pensiei sale de serviciu la data eliberării adeverinței, instituția prescripției nefiind incidentă în cauză.

În cadrul soluționării acțiunii s-au dispus, la 13 noiembrie 2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și suspendarea cauzei. Prin Încheierea din 9 ianuarie 2025 s-a respins sesizarea, din oficiu, de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul încheierii de învestire a instanței supreme privind complinirea unei eventuale omisiuni referitoare la exprimarea punctului de vedere asupra modului de dezlegare a problemelor de drept. IV. Motivele reținute de titularul sesizării, care susțin admisibilitatea sesizării

Instanța de trimitere a apreciat că, în cauză, sunt incidente prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, întrucât sesizarea se înscrie în câmpul de aplicare a acestui act normativ, așa cum este definit la art. 1 alin. (2).

Astfel, contestatarul, în calitate de fost magistrat, în prezent pensionat, este o persoană care a făcut parte din personalul plătit din fonduri publice și pretinde plata unor diferențe rezultate din actualizarea pensiei sale de serviciu, calculate pentru o perioadă mai lungă de timp decât cea recunoscută de intimați, din cauza stabilirii unui alt moment de început al termenului de prescripție, respectiv de la data la care a luat cunoștință că i se cuvine actualizarea, nu de la data depunerii adeverinței constatatoare la casa de pensii competentă.

Având în vedere art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, o astfel de sesizare intervine în legătură cu orice problemă de drept dedusă judecății în cauzele care se încadrează la art. 1 din același act normativ, indiferent de gradul de dificultate, instanța de trimitere putând fi de la orice nivel, inclusiv de fond.

Concluzia derivă din caracterul imperativ al normelor în discuție, care exclude orice eventuale aprecieri ale instanței de trimitere cu privire la dificultatea chestiunii de drept, dar și din faptul că, pentru chestiuni dificile de drept, există deja mecanismul hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din Codul de procedură civilă, care nu se modifică prin această ordonanță, astfel că nu se impune analiza îndeplinirii condițiilor referitoare la acest aspect. V. Punctul de vedere al completului de judecată

Instanța nu și-a exprimat poziția cu privire la chestiunile de drept din cauză. VI. Punctul de vedere al părților

Părțile nu au depus niciun punct de vedere. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Punctul de vedere exprimat a fost în sensul că, chiar dacă pensia de care beneficiază partea a fost stabilită în baza Legii nr. 303/2004, actualizarea acesteia se face în baza legii noi, respectiv a art. 213 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, ca urmare a aplicării în timp a legii civile, așa cum este stabilit în art. 6 alin. (6) din Codul civil, pensia având caracterul unui bun care intră astfel în ipoteza acestei dispoziții legale (Tribunalul București, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Dolj, Curtea de Apel Iași).

Actualizarea pensiei de serviciu prin raportare la indemnizația brută lunară a unui judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, având în vedere scopul acesteia, respectiv de a se menține pensia stabilită în baza Legii nr. 303/2004 la nivelul drepturilor salariale în plată, se acordă de la data la care majorarea care a determinat recalcularea pensiei a fost acordată colegilor magistrați, dată indicată în adeverința emisă în acest sens (Tribunalul București, Tribunalul Dolj, Curtea de Apel Iași).

Diferențele aferente pensiei de serviciu a unui fost magistrat ca urmare a recalculării acesteia în urma majorării indemnizației brute lunare a unui judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, se acordă cu respectarea termenului de prescripție calculat de la data comunicării către casa de pensii a adeverinței emise de angajator (Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Vaslui) sau de la data din adeverință (Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Ilfov).

Diferențele se impun a fi actualizate cu indicele de inflație și implică plata de daune-interese moratorii egale cu dobânda legală penalizatoare (Tribunalul Ilfov, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Vaslui).

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 4 din 3 martie 2025 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 14 aprilie 2025), Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit că sintagma "în cadrul termenului general de prescripție" indică perioada maximă de timp pentru care se acordă/se recuperează sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) și (l 1 ) ale aceluiași articol, calculată regresiv de la data constatării diferențelor.

Prin Decizia nr. 44 din 24 februarie 2025 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 26 mai 2025), Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că: "Dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind revizuirea drepturilor de pensie sunt aplicabile cererii formulate de un pensionar (fost magistrat), în situația în care, ulterior stabilirii drepturilor sale de pensie, acesta obține o hotărâre judecătorească definitivă de recunoaștere a unor drepturi salariale începând cu o dată anterioară pensionării, precum și adeverința eliberată de angajator cu mențiunea în acest sens. Consecința incidenței art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 o reprezintă acordarea diferenței dintre drepturile de pensie stabilite prin decizia anterioară și cele stabilite prin decizia de revizuire începând cu data pensionării și cu respectarea prevederilor art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010." IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. X. Înalta Curte de Casație și Justiție X.1. Asupra admisibilității sesizării

Admisibilitatea sesizării este circumscrisă atât condițiilor speciale instituite prin dispozițiile art. 1 și 2 ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și celor ce decurg din cuprinsul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, a căror incidență este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanței de urgență sus-menționate la prevederile Codului de procedură civilă, cu ale cărei dispoziții arată că se completează.

În lumina acestor prevederi legale, condițiile de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente: - existența unei cauze în curs de judecată care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; - instanța de trimitere să judece cauza în primă instanță ori în calea de atac; - sesizarea să privească o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; - chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Referitor la prima condiție se reține că sesizarea se circumscrie obiectului de reglementare al ordonanței de urgență, întrucât vizează plata drepturilor de pensie rezultate în urma actualizării pensiei stabilite inițial, în condițiile art. 82 din Legea nr. 303/2004.

Este îndeplinită și condiția potrivit căreia instanța de trimitere să fie legal învestită cu soluționarea cauzei în primă instanță.

Referitor la cea de-a treia condiție, aceea ca sesizarea să privească o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, se impune a se observa că, potrivit jurisprudenței constante a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, normele speciale ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se complinesc cu cele ale dreptului comun, respectiv cu dispozițiile art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, în ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni reale, veritabile de drept care să necesite recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile, nefiind posibilă învestirea instanței supreme cu lămurirea oricărei probleme de drept subsumate soluționării acțiunii deduse judecății instanței de trimitere, care ar fi, cum eronat se reține în sesizare, "obligată" ope legis să declanșeze mecanismul prejudicial, indiferent de existența chestiunii de drept sau de gradul de dificultate a acesteia.

Prin urmare, cerința ca dezlegarea problemei de drept să reflecte un anumit grad de dificultate se circumscrie condițiilor de admisibilitate a sesizărilor formulate atât în temeiul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, cât și în cel al art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, de vreme ce hotărârea prealabilă își păstrează rațiunea de a fi un mijloc eficient de prevenire a practicii neunitare exclusiv în contextul în care instanțele de trimitere se confruntă cu chestiuni de drept ce au aptitudinea de a constitui izvor al jurisprudenței neunitare, prin caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor supuse analizei.

În acest context rămân valabile cazurile conturate în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sesizat în temeiul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, în care s-a stabilit că nu se verifică condiția dificultății chestiunii de drept, cum ar fi: a) cu privire la claritatea normei, când aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident, încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate; b) când se solicită instanței supreme determinarea chiar a normei aplicabile unui raport juridic, atribut ce intră și trebuie să rămână în sfera de competență a instanței de judecată; c) când chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită și-a clarificat înțelesul în practica judiciară, din hotărârile cercetate rezultând că normele de drept în discuție au primit, într-o majoritate covârșitoare, aceeași interpretare; d) când pe calea hotărârii prealabile se solicită completarea legii; e) când se solicită lămurirea unor aspecte ce se regăsesc tranșate în jurisprudența constantă și clară a Curții de Justiție a Uniunii Europene (C.J.U.E.), a Curții Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.), a Curții Constituționale ori a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel cum s-a precizat în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (a se vedea Decizia nr. 68 din 3 martie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 20 mai 2025), evaluarea dificultății chestiunii de drept nu poate fi disociată de existența unor dezlegări anterioare date de instanța supremă în mecanismele de unificare a practicii judiciare în cazul unor chestiuni asemănătoare, care sunt de natură a oferi instanțelor repere suficiente, inclusiv prin considerente cu caracter de principiu care explicitează nu doar o soluție de admitere, ci și pe una de respingere ca inadmisibilă a sesizării, pentru rezolvarea cauzelor.

Așadar, chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat cu privire la problema de drept dedusă judecății, în măsura în care există dezlegări asupra unor situații similare, fiind suficientă preluarea raționamentului juridic și aplicarea lui în cauză, acestea constituie repere utile în procesul de interpretare a normei juridice și astfel chestiunea de drept își pierde caracterul dificil, susceptibil de a sta la baza dezvoltării unei jurisprudențe neunitare.

În prezenta cauză, pentru ca problema ce constituie obiect al sesizării să reprezinte o veritabilă chestiune de drept, în coordonatele condiției de admisibilitate menționate anterior, se impune a se verifica dacă există o normă de drept cu un conținut neclar, ambiguu, susceptibil de interpretări diferite, în viziunea instanței de trimitere, și în ce măsură există, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, repere de interpretare care pot fi aplicate mutatis mutandis în ceea ce privește dezlegarea problemei de drept.

În acest sens se constată că instanța de trimitere nu a exprimat un punct de vedere prin care să justifice necesitatea formulării sesizării cu privire la niciuna dintre cele trei întrebări pe care le-a enunțat, aceasta nu a indicat care sunt textele de lege susceptibile a primi o interpretare diferită și nu a prezentat posibilele interpretări ale acestora care ar implica riscul unor dezlegări diferite în practica judiciară, nici în încheierea inițială de sesizare și nici prin cea prin care a susținut că nu se impune completarea cu un punct de vedere, ci s-a rezumat a aprecia că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 au un caracter imperativ în sensul că sesizarea este obligatorie și intervine în legătură cu orice problemă de drept dedusă judecății, indiferent de gradul de dificultate.

Or, astfel cum s-a arătat anterior, jurisprudența consolidată a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit faptul că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu derogă, ci se completează cu cele ale art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, în ceea ce privește atât cerința identificării și evaluării conținutului normei juridice apte de a face obiectul unei sesizări în această procedură, cât și respectarea standardului, consacrat în practica judiciară, de redactare a sesizării.

Litigiul în care s-a formulat prezenta sesizare poartă asupra solicitării formulate de contestatar, magistrat militar pensionar (beneficiar al unei pensii de serviciu emise potrivit dispozițiilor art. 82 din Legea nr. 303/2004, căruia i s-a eliberat, în baza unui ordin al fostului angajator, o adeverință de actualizare a bazei de calcul cu includerea V.R.S. 605,225, începând cu 9 decembrie 2018), de plată a diferențelor de pensie rezultate din actualizare începând cu data prevăzută în adeverință, cu înlăturarea termenului general de prescripție a cărui aplicare de către casa de pensii a determinat calcularea acestor drepturi doar pentru 2020-2023.

Analizând prima întrebare din conținutul sesizării, se constată că instanța de trimitere solicită un răspuns cu privire la norma de drept aplicabilă actualizării, respectiv ca Înalta Curte de Casație și Justiție să stabilească dacă în cauză se aplică dispozițiile art. 85 din Legea nr. 303/2004 sau cele ale art. 213 alin. (2) din Legea nr. 303/2022.

Distinct de faptul că întrebarea, astfel cum a fost formulată, nu este însoțită de considerente justificative, aceasta nu vizează interpretarea unui text de lege, ci identificarea înseși a legii aplicabile în cauză, atribut exclusiv al instanței care soluționează litigiul. Totodată, din verificarea conținutului încheierii de sesizare nu rezultă nici existența unei legături a acestei întrebări cu soluționarea litigiului, în condițiile în care contestatarul nu a supus cenzurii instanței algoritmul de actualizare dedus din conținutul legii aplicabile, care, astfel, nu constituie o chestiune ce necesită a fi dezlegată în dosarul în care s-a formulat sesizarea.

Prin urmare, întrebarea prin care se solicită determinarea normei juridice aplicabile procedurii de actualizare nu îndeplinește condiția de admisibilitate a existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei.

În ceea ce privește cea de-a doua întrebare, aceasta se referă la perioada de timp pentru care se plătesc diferențele de pensie cuvenite fostului magistrat militar, rezultate din modificarea bazei de calcul în urma majorării indemnizației brute lunare a unui judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului. Instanța de trimitere întreabă dacă acestea se acordă pentru 3 ani anteriori datei comunicării adeverinței emise de angajator către casa de pensii sau, astfel cum solicită contestatarul, de la data indicată în adeverință, anterioară termenului menționat anterior, cu înlăturarea prescripției.

În legătură cu această problemă contestatarul a susținut că, în legile succesive ce reglementează statutul magistraților (Legea nr. 303/2004, respectiv Legea nr. 303/2022), nu există nicio prevedere care să limiteze perioada de plată a diferențelor de pensie, iar Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, emitentul deciziei contestate, a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 65 din Legea nr. 223/2015.

Nici în această situație instanța de trimitere nu se raportează la un text de lege lacunar, incomplet sau susceptibil de interpretări contradictorii pe care l-ar considera aplicabil. Dimpotrivă, solicită completului de unificare a jurisprudenței să stabilească dacă diferențele de pensie se plătesc într-un termen de prescripție de 3 ani calculat de la data comunicării adeverinței către casa de pensii, astfel cum a procedat aceasta aplicând prevederile art. 65 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, sau de la data prevăzută în adeverință ca fiind data de la care baza de calcul se consideră a fi fost modificată. Cu alte cuvinte, ca în situația primei întrebări, instanța de trimitere solicită determinarea normei juridice incidente, respectiv dacă contestatarului îi sunt aplicabile dispozițiile din Legea nr. 223/2015 care se raportează la un termen de prescripție de 3 ani sau cele ce reglementează statutul magistraților, în succesiunea lor temporală, Legea nr. 303/2004, respectiv Legea nr. 303/2022.

Or, astfel cum s-a menționat anterior, stabilirea legii aplicabile este atribuția exclusivă a instanței învestite cu soluționarea cauzei, ca parte a raționamentului judiciar formulat în vederea pronunțării unei hotărâri care să ducă la rezolvarea litigiului.

Cu toate acestea, distinct de obligația instanței de trimitere de a identifica norma aplicabilă în situația emiterii unei decizii de actualizare a pensiei unui magistrat militar, este de reținut că existența unui termen în care se calculează și se plătesc diferențele rezultate în urma modificării bazei de calcul al pensiei de serviciu pentru magistrații pensionari a fost rezolvată în procedura de unificare a jurisprudenței, prin decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că existența acestor dezlegări date de instanța supremă este de natură a oferi instanțelor repere suficiente, aplicabile mutatis mutandis în soluționarea unei astfel de cauze.

Un prim reper jurisprudențial se regăsește în dezlegările conținute în Decizia nr. 44 din 24 februarie 2025, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă a stabilit că "Dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind revizuirea drepturilor de pensie sunt aplicabile cererii formulate de un pensionar (fost magistrat), în situația în care, ulterior stabilirii drepturilor sale de pensie, acesta obține o hotărâre judecătorească definitivă de recunoaștere a unor drepturi salariale începând cu o dată anterioară pensionării, precum și adeverința eliberată de angajator cu mențiunea în acest sens. Consecința incidenței art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 o reprezintă acordarea diferenței dintre drepturile de pensie stabilite prin decizia anterioară și cele stabilite prin decizia de revizuire începând cu data pensionării și cu respectarea prevederilor art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010".

În considerentele acestei decizii, pronunțată în legătură cu o sesizare formulată într-un dosar cu o situație similară (actualizarea pensiei unui magistrat căruia i s-a emis o adeverință care consfințea dreptul la o bază de calcul majorată, începând cu 2018), Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, în cazul unei astfel de cereri de actualizare a bazei de calcul (pentru care normele speciale ce guvernează materia pensiilor de serviciu ale magistraților nu reglementează alte modalități de modificare a parametrilor de determinare a întinderii acestor drepturi), jurisprudența asigurărilor sociale a recunoscut în mod uniform necesitatea completării acestor norme speciale cu legea generală în materia stabilirii pensiilor din sistemul public, în măsura în care nu contravine legii speciale. De aceea, în practica instanțelor au fost valorificate, când au fost îndeplinite cerințele legale, dispozițiile din legea generală referitoare la recalcularea și revizuirea drepturilor de pensie, cuprinse în art. 107 din Legea nr. 263/2010 (paragrafele 71 și 72).

Analizând distincția dintre instituția revizuirii, reglementată de art. 107 alin. (1), și cea a recalculării, reglementată de art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că pronunțarea unei hotărâri judecătorești de stabilire a unor drepturi salariale rezultate din identificarea eronată a celor avute în vedere la data emiterii deciziei de pensionare, aferente perioadei de încadrare în funcție, ca urmare a unei greșeli de stabilire a indemnizației, este o ipoteză încadrabilă în teza reglementată de art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 și că "adeverința emisă de angajator nu atestă venituri suplimentare nevalorificate pentru a fi incidente dispozițiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010". "În condițiile în care se constată că venitul brut pe baza căruia s-a stabilit anterior pensia fusese determinat eronat și se prezintă o altă adeverință care atestă venitul brut corect precizat, reclamantul este îndreptățit la revizuirea pensiei în temeiul art. 107 alin. (1) în limitele termenului legal reglementat de art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010" (paragrafele 101-104).

Un al doilea reper jurisprudențial îl constituie Decizia nr. 4 din 3 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, sintagma "în cadrul termenului general de prescripție" indică perioada maximă de timp pentru care se acordă/se recuperează sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) și (1 1 ) ale aceluiași articol, calculată regresiv de la data constatării diferențelor.

În considerentele acestei decizii, la paragrafele 81 și 89-92, s-a reținut că: " În exercitarea atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 263/2010, în legătură cu aplicarea prevederilor art. 107 alin. (1) din lege, casele teritoriale de pensii nu îndeplinesc o activitate jurisdicțională, guvernată de normele de procedură cuprinse în Codul de procedură civilă, ci una administrativă, asupra căreia instanțele judecătorești competente exercită un control de legalitate la cererea părții interesate." (paragraful 81) și că "individualizarea perioadei de timp pentru care pensionarul este îndreptățit să obțină diferențele de pensie constituie o chestiune de drept substanțial care ține de însăși temeinicia dreptului subiectiv afirmat de acesta și care se verifică prin raportare la modul de calcul reglementat expres prin art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, și anume regresiv, cu începere de la data constatării diferențelor. 90. Cu alte cuvinte, limita temporală fixată de legiuitor trebuie privită în legătură cu acea componentă a dreptului subiectiv civil care conferă titularului său posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv să aibă o anumită conduită, respectiv să îi acorde diferențele rezultate în urma revizuirii pensiei pe perioada determinată de lege, și nu în legătură cu dreptul la revizuirea pensiei, care este imprescriptibil, ori cu dreptul material la acțiune. 91. Împrejurarea că legiuitorul nu a prevăzut o durată fixă a termenului, ci a înțeles să facă trimitere pentru determinarea acestuia la noțiunea de «termen general de prescripție», nu schimbă această concluzie, față de câmpul de aplicare a normei și destinatarii acesteia. 92. Astfel, raportat la faptul că, în procedura administrativă derulată în fața caselor teritoriale de pensii în legătură cu aplicarea art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 nu sunt incidente dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la regimul invocării excepțiilor procesuale în cursul procesului civil, casele teritoriale de pensii competente trebuie să ducă la îndeplinire obligația ce le revine în temeiul prevederilor alin. (2) al aceluiași articol, în coordonatele trasate în mod imperativ de legiuitor, prin acordarea din oficiu a diferențelor rezultate în urma revizuirii pensiei, în cadrul termenului general de prescripție, calculat regresiv de la data constatării acestora."

Considerentele expuse anterior sunt clare și neechivoce cu privire la modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor care reglementează termenul în care pot fi acordate diferențele de pensie, atât în ipoteza în care se identifică norma aplicabilă ca fiind art. 65 din Legea nr. 223/2015, cât și în ipoteza în care se apreciază că se aplică dispozițiile din statutul magistraților care se completează, în această situație, cu dispozițiile art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010.

În condițiile în care, așa cum s-a arătat, există dezlegări de principiu date de Înalta Curte de Casație și Justiție, care se constituie în suficiente repere de interpretare, utile instanței de trimitere în soluționarea cauzei deduse judecății, revine instanței învestite cu soluționarea cauzei atribuția jurisdicțională de a verifica și respecta jurisprudența cu caracter obligatoriu a instanței supreme și, după stabilirea normei juridice incidente, de a extrage acele elemente de interpretare care prezintă relevanță în soluționarea litigiului dedus judecății pentru a statua asupra problemei termenului în care se plătesc diferențele de pensie.

În ceea ce privește cea de-a treia întrebare, referitoare la actualizarea diferențelor de pensie cu indicele de inflație și plata de daune-interese sub forma dobânzii legale, nu rezultă nici din încheierea de sesizare și nici din punctele de vedere exprimate de instanțe existența vreunei dificultăți de interpretare a vreunei norme de drept substanțial pe care se fundamentează pretenția formulată în fața instanței, de altfel, neindicată în conținutul întrebării, admiterea sau neadmiterea pretenției, astfel formulată, fiind o chestiune ce ține de soluționarea cererii, aflată în atribuția instanței de trimitere.