ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 258/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Vaslui - Secția civilă, în Dosarul nr. 1.508/89/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea din 21 ianuarie 2025, pronunțată în Dosarul nr. 1.508/89/2024, Tribunalul Vaslui - Secția civilă a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă salariul de comandă de până la 25% din salariul de funcție al polițiștilor care îndeplinesc funcții de comandă, prevăzut de art. 8 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, este supus plafonării la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, începând cu data de 1 ianuarie 2019, în baza art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, și art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept la 24 februarie 2025, cu nr. 432/1/2025, termenul de judecată fiind stabilit la 23 iunie 2025. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) " ANEXA Nr. VI Familia ocupațională de funcții bugetare «Apărare, ordine publică și securitate națională» (...)

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018) " Art. 34. - (...) (2) Începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (...)"

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, aprobată prin Legea nr. 274/2022 (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020) " Art. I. - (...) (3) În anul 2021, începând cu luna ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2020, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (...)"

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021) " Art. I. - (...) (5) În anul 2022, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2021, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (...)"

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022) " Art. I. - (...) (5) În anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2022, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (...)" III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul Vaslui - Secția civilă cu nr. 1.508/89/2024, reclamantul AB, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași (ITPF Iași) a solicitat, printre altele: (i) obligarea pârâtului ITPF Iași la recalcularea elementului salarial "salariul de comandă de până la 25% din salariul de funcție", pentru perioada 1.01.2018-30.12.2020, conform art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, și la plata diferențelor salariale rezultate în urma recalculării și sumelor efectiv încasate cu acest titlu în perioada de referință; (ii) obligarea pârâtului ITPF Iași la refacerea punctului 7 din fișa de pensie a reclamantului, prin actualizarea corespunzătoare la data trecerii în rezervă, respectiv 30.12.2020, a elementului salarial "salariul de comandă de până la 25% din salariul de funcție", în conformitate cu cele menționate la pct. (i) de mai sus; (iii) obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne (Casa de Pensii Sectorială a MAI), la revizuirea cuantumului pensiei militare de stat a reclamantului și la plata drepturilor reprezentând diferențe.

La termenul din 16 octombrie 2024 a fost disjuns capătul de cerere prezentat la pct. (iii) al paragrafului 14 de mai sus, formulat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a MAI.

Reclamantul a susținut, în esență, că a lucrat în cadrul ITPF Iași în funcția de ofițer, iar potrivit dispoziției din 24.12.2020, începând cu data de 30.12.2020, i-a încetat raportul de serviciu la împlinirea vârstei, cu drept de pensie.

În perioada 2018-2023, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) și implicit instituțiile subordonate care au primit programul de salarizare au ignorat faptul că salariul de funcție al polițiștilor nu a fost fix în fiecare an, ci a suferit modificări anuale conform art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 și legislației de salarizare anuale, iar pentru această perioadă "salariul de comandă de până la 25% din salariul de funcție" prevăzut de art. 8 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 a fost calculat avându-se în vedere un salariu de funcție înghețat la nivelul anului 2009 și nu cu luarea în calcul a majorărilor anuale.

În anul 2019, prin art. 34 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, s-a acordat o primă majorare a salariilor de funcție: derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017.

În anul 2020, prin art. 45 din Legea bugetului de stat pe anul 2020 nr. 5/2020, s-a acordat o nouă majorare a salariilor de funcție.

Pârâtul ITPF Iași a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând, în esență, că, la 1 iulie 2017 (data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017), salariul de comandă era stabilit conform modului de determinare reglementat până la 30 iunie 2017, iar potrivit art. 38 alin. (1)-(3) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu 1 ianuarie 2018, salarizarea a fost stabilită prin preluarea nivelului din luna iunie 2017 la care s-a adăugat creșterea de 25%, fapt pentru care acest nivel rezultat, cunoscut ca nivelul acordat în luna decembrie 2018, a fost menținut în plată până la încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului, dar și ulterior prin legislația salarială. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Prin încheierea de ședință din 21 ianuarie 2025, instanța de trimitere a reținut că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, respectiv: (i) existența unei cauze în stare de judecată; (ii) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; (iii) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Reclamantul nu a formulat un punct de vedere cu privire la admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție sau cu privire la problema de drept supusă dezlegării.

Pârâtul, care a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a indicat faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Potrivit punctului de vedere exprimat de instanța de trimitere, salariul de comandă prevăzut la art. 8 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 este inclus în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut lunar, astfel încât, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 și al art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, este menținut la nivelul din 2018. Astfel, salariul de comandă în perioada ianuarie 2019 - decembrie 2020 este la nivelul lunii decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Tribunalul indică definițiile de la art. 7 lit. b) și f) și dispozițiile art. 38 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 și arată că această menținere a unui nivel salarial existent pentru luna iunie 2017 reprezintă, în fapt, o ultraactivare a principiilor de determinare a venitului salarial aflat efectiv în plată. Începând cu 1.07.2017, s-au menținut salariul de funcție și celelalte elemente ale sistemului de salarizare, inclusiv salariul de comandă.

Începând cu 1.01.2018, s-a majorat salariul de funcție cu 25%, conform art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, astfel că salariul de comandă a fost calculat la acest salariu de funcție.

În perioada 2019-2020, au fost menținute elementele de salarizare care fac parte din salariul brut lunar, conform art. 34 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018. Întrucât noțiunea de salariu brut lunar este definită în art. 7 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 și cuprinde și salariul de comandă, rezultă că inclusiv salariul de comandă, pentru perioada 2019-2020, a fost menținut la nivelul anului 2018. Acest salariu de comandă a fost menținut la nivelul anului 2018 în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 și al art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 și nu s-a raportat la salariul de funcție care s-a majorat în anii 2019 și 2020, conform art. 38 alin. (4) din Legeacadru nr. 153/2017. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

În raport cu întrebarea cu care a fost sesizată instanța supremă în prezentul dosar, nu a fost necesară consultarea jurisprudenței instanțelor naționale. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Prin deciziile Curții Constituționale nr. 109 din 23 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 27 mai 2021, nr. 580 din 16 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1131 din 26 noiembrie 2021, nr. 809 din 7 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 22 februarie 2022, nr. 573 din 22 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 7 iunie 2023, nr. 359 din 27 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1040 din 16 noiembrie 2023, și nr. 339 din 9 iulie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 25 februarie 2025, au fost respinse excepțiile de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018.

Prin deciziile Curții Constituționale nr. 544 din 29 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 22 mai 2025, nr. 631 din 7 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 28 martie 2025, și nr. 531 din 22 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 14 februarie 2025, au fost respinse excepțiile de neconstituționalitate ridicate cu privire la dispozițiile art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 și cele ale art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate o serie de decizii relevante cu privire la problema de drept ce formează obiectul prezentei sesizări, respectiv: - Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 59 din 28 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 12 ianuarie 2021 (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 59/2020), prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă în Dosarul nr. 6.280/63/2019 și s-a stabilit că: " Drepturile salariale aferente activității prestate de medici în linia de gardă, în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază, în baza unui contract individual de muncă cu timp parțial sunt incluse în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, astfel încât, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul acestora se menține cel mult la nivelul celui acordat pentru luna decembrie 2018, conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018, în temeiul art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții." - Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 52 din 21 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1316 din 24 decembrie 2024 (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 52/2024), prin care a fost admisă sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 9.389/3/2024 și s-a stabilit că: " Pentru personalul care a ajuns la nivelul grilei de salarizare din anul 2022, sporul pentru condiții de muncă vătămătoare prevăzut de articolul unic lit. a) din anexa nr. 1 la Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare «Administrație» din administrația publică centrală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, este supus plafonării reglementate de art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții." - Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 104 din 9 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 6 februarie 2025 (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 104/2024), prin care, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, s-a stabilit că: " La acordarea sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare trebuie să se țină seama de plafonul prevăzut de art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții." - Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 75 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1218 din 4 decembrie 2024 (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 75/2024), prin care, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legeacadru nr. 153/2017 și ale art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, s-a stabilit că: " Majorarea de până la 50%, calculată la solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază a/al personalului militar, polițiștilor, polițiștilor de penitenciare și personalului civil care execută lucrări de excepție sau misiuni speciale, prevăzută de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, nu este inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din solda lunară/salariul brut lunar, astfel încât cuantumul acesteia nu este supus plafonării la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, începând cu 1 ianuarie 2019, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022." X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024, al cărei domeniu de aplicare este conturat expres prin dispozițiile art. 1, iar prin art. 2 s-a instituit o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

În contextul normativ expus, procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării: (i) existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; (ii) cauza să facă parte din categoria celor prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze, respectiv litigiul să vizeze stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice; (iii) existența unei chestiuni de drept susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, iar soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Verificând condițiile de admisibilitate se constată că acestea sunt parțial îndeplinite. Astfel, sesizarea a fost formulată într-un litigiu având ca obiect solicitarea reclamantului persoană fizică, fost angajat în cadrul ITPF Iași, în funcția de ofițer, de recalculare a elementului salarial "salariul de comandă de până la 25% din salariul de funcție", pentru perioada 1.01.2018-30.12.2020, conform art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, și la plata diferențelor salariale rezultate în urma recalculării și sumelor efectiv încasate cu acest titlu în perioada de referință.

Așadar, instanța de trimitere a fost învestită cu soluționarea unui litigiu care se înscrie în domeniul de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, astfel cum este acesta descris prin art. 1 alin. (1) din actul normativ menționat, titularul cererii de chemare în judecată făcând parte din categoria personalului plătit din fonduri publice.

Cauza se află în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Vaslui - Secția civilă, în virtutea competenței legale conturate de dispozițiile art. 536 din Codul administrativ, adoptat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 raportate la art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

Cât privește existența unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, se observă că art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 coincide în conținut cu art. 519 din Codul de procedură civilă, astfel încât nu instituie vreo derogare de la dreptul comun privitor la definirea acestei condiții.

Prin urmare, văzând și norma de trimitere la prevederile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, din cuprinsul art. 4 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se constată că și în cazul mecanismului instituit în baza ordonanței de urgență menționate este pe deplin operantă noțiunea autonomă de "chestiune de drept" prevăzută de Codul de procedură civilă și a cărei semnificație a fost conturată în jurisprudența constantă a Înaltei Curți referitoare la procedura reglementată de dispozițiile art. 519-520 din Codul de procedură civilă.

Astfel, chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie veritabilă, în sensul ca întrebarea adresată instanței supreme să vizeze o problemă de drept reală, care să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidența unor principii generale ale dreptului al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile.

Mai mult decât atât, expunerea de motive din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 evocă nevoia clarificării, încă dintr-o fază incipientă (cea a judecării cauzelor în fond), a unor "chestiuni dificile de drept", ceea ce consolidează concluzia necesității existenței unei chestiuni de drept veritabile, a cărei lămurire reclamă intervenția instanței supreme, în scopul rezolvării de principiu a acesteia și înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor deduse judecății.

Totodată, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 11 din 20 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 24 martie 2017; Decizia nr. 70 din 31 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 4 ianuarie 2023; Decizia nr. 32 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2023), s-a stabilit că obiectul procedurii este reprezentat de o normă de drept incompletă sau neclară, care, pe baza unei interpretări juridice adecvate, consistente, poate primi înțelesuri și aplicări divergente în situații cvasiidentice și poate determina, în final, o jurisprudență neunitară.

Prin raportare la aceste exigențe, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sesizarea formulată nu întrunește condiția de admisibilitate subsumată cerinței ca aceasta să privească o "chestiune de drept" care să fie reală, dificilă, generată de nevoia lămuririi sensului și înțelesului unei norme de drept imperfecte, lacunare sau neclare, aptă să devină sursă a unor interpretări divergente și, pe cale de consecință, a unei jurisprudențe neunitare.

Din modalitatea în care instanța de trimitere a înțeles să își expună punctul de vedere nu rezultă niciun dubiu al acesteia în ceea ce privește modalitatea de interpretare și aplicare a prevederilor legale, pentru a stabili în ce măsură salariul de comandă de până la 25% din salariul de funcție al polițiștilor care îndeplinesc funcții de acest tip, prevăzut de art. 8 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, este supus plafonării la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, începând cu 1 ianuarie 2019, în baza art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 și art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022.

În acest sens, lectura încheierii de sesizare nu permite decelarea vreunei dificultăți a Tribunalului Vaslui de aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente, judecătorul fondului neindicând faptul că problema de drept propusă instanței supreme ar fi născută dintr-un text incomplet sau neclar ori susceptibil de interpretări contradictorii. Dimpotrivă, instanța de trimitere exprimă o opinie clară asupra modului de interpretare a ansamblului normativ dedus soluționării, cu sublinierea textelor normative indicate a fi relevante în contextul obiectului și cauzei juridice ale cererii de chemare în judecată.

Pentru a fi justificată declanșarea procedurii hotărârii prealabile este necesar ca problema de drept identificată prin actul de sesizare să fie susceptibilă de a face, în mod rezonabil, obiectul mai multor interpretări posibile, pe care instanța de trimitere trebuie să le prezinte în cuprinsul încheierii de sesizare pentru a demonstra astfel aptitudinea chestiunii de drept de a genera în viitor practică judiciară neunitară (Decizia nr. 47 din 7 octombrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1117 din 8 noiembrie 2024).

Așadar, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că obiectul sesizării nu privește o veritabilă chestiune de drept în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă, căci autorul sesizării nu urmărește identificarea conținutului conceptual al normelor legale, ci o confirmare a raționamentului de aplicare a dispozițiilor legale incidente în speța concretă.

În același registru al analizei prealabile asupra îndeplinirii condiției caracterului veritabil al chestiunii de drept se impune a fi semnalată și existența unor dezlegări de principiu asupra unor chestiuni similare date de instanța supremă în cadrul competenței specifice de asigurare a practicii unitare prin mecanismele reglementate de lege în acest scop.

Astfel, prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 59 din 28 septembrie 2020, s-a stabilit că "drepturile salariale aferente activității prestate de medici în linia de gardă, în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază, în baza unui contract individual de muncă cu timp parțial sunt incluse în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, astfel încât, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul acestora se menține cel mult la nivelul celui acordat pentru luna decembrie 2018, conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018, în temeiul art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Cu relevanță pentru prezenta sesizare sunt următoarele considerente: "68. Însă, de la această majorare care se aplică începând cu 1 martie 2018, respectiv ianuarie 2019 - și care a vizat, indiscutabil, salariile de bază, după cum în mod expres prevăd normele citate anterior -, legiuitorul a exceptat o serie de drepturi salariale, așa cum rezultă din dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018: «Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții», nivel care, potrivit art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, era deja determinat conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018. 69. În acest context, drepturile salariale cuvenite pentru activitatea prestată în linia de gardă sunt incluse în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, astfel încât, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul acestora este plafonat la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, respectiv ianuarie 2018. 70. Astfel, potrivit art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017: «Salariul lunar cuprinde salariul de bază ori, după caz, indemnizația lunară sau indemnizația de încadrare, compensațiile, indemnizațiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile, precum și celelalte elemente ale sistemului de salarizare corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.» 71. Referirea la «celelalte elemente ale sistemului de salarizare corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar» pe care textul de lege o cuprinde, coroborată cu dispozițiile art. 5 alin. (4) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora «contravaloarea gărzilor efectuate în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază (...) face parte din suma salariilor de bază», duce la concluzia că drepturile salariale aferente activității de gardă reprezintă un element al sistemului de salarizare specific personalului sanitar care urmează a fi incluse în salariul lunar. 72. Prin urmare, având natura unor elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut lunar, drepturile salariale aferente activității prestate de medici în linia de gardă au fost plafonate, prin voința legiuitorului, începând cu 1 ianuarie 2019 la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, conform art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018".

Totodată, prin Decizia nr. 104/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că "la acordarea sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare trebuie să se țină seama de plafonul prevăzut de art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Relevante pentru prezenta chestiune de drept prezentată de către instanța de trimitere sunt următoarele considerente: "173. Aceste dispoziții legale, care recunosc sporul analizat, trebuie interpretate și aplicate în corelare cu dispozițiile legale referitoare la limitarea cuantumului sporurilor, atât timp cât acestea nu exceptează sporul pentru condiții de muncă de la aplicarea plafonului legal. (...). 176. Așadar, în privința sporurilor, măsura de politică fiscal-bugetară, păstrată prin acte normative succesive, a fost aceea de a menține cuantumul acestora la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018. 177. Cum aceste dispoziții legale nu conțin nicio derogare în privința sporului pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare și nici nu există vreo rațiune pentru excluderea acestui spor de la aplicarea plafonării succesive, rezultă că problema de drept analizată se impune a fi rezolvată în sensul că acordarea sporului prevăzut de art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 trebuie să se realizeze cu respectarea limitei prevăzute de art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. 178. Voința legiuitorului, exprimată explicit în actele normative adoptate anual în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, a fost aceea de a plafona cuantumul sporurilor prin raportare la nivelul acordat în luna decembrie 2018, măsură menținută pentru întregul interval 2019-2024. Normele juridice de plafonare au caracter general, fără a face distincție în funcție de personalul bugetar beneficiar, fără a se face referire la un anumit spor, indicându-se categoria generică a sporurilor, și fără a fi reliefată vreo rațiune care să justifice un regim derogatoriu în privința sporului pentru condiții de muncă. (...)"

În același sens, prin Decizia nr. 52/2024, pronunțată tot în cadrul mecanismului de unificare a practicii judiciare, s-a stabilit că "Pentru personalul care a ajuns la nivelul grilei de salarizare din anul 2022, sporul pentru condiții de muncă vătămătoare prevăzut de articolul unic lit. a) din anexa nr. 1 la Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare «Administrație» din administrația publică centrală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, este supus plafonării reglementate de art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Edificatoare pentru prezenta problemă de drept invocată sunt următoarele considerente: "103. Interpretarea sistematică, logică și gramaticală a dispozițiilor art. 38 alin. (2), (3), (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind aplicarea etapizată a legii, în corelare cu prevederile art. 23 din aceeași lege și cu prevederile actelor normative mai sus prezentate, conduce la concluzia că, deși salariile de bază ale personalului plătit din fonduri publice au crescut etapizat, prin raportare la ipotezele de aplicare în timp a Legii-cadru nr. 153/2017, până la atingerea valorii nominale a salariilor de bază conform anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, sporurile și celelalte categorii de elemente ale sistemului de salarizare ce fac parte din salariul brut, inclusiv sporul pentru condiții de muncă, ce interesează prezenta cauză, au rămas plafonate întrucât, prin legile anuale de salarizare, nivelul acestora s-a raportat la anul precedent, posibilitatea ordonatorilor de credite de a le majora și de a le acorda în alte limite fiind suspendată succesiv prin dispozițiile legale anterior menționate. 104. În condițiile în care plafonarea sporurilor s-a produs prin voința legiuitorului exprimată explicit în cuprinsul actelor normative adoptate anual în domeniul salarizării, iar dispozițiile speciale ale acestora au în vedere, cu caracter general, sporurile, indemnizațiile, compensațiile, primele și celelalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, enumerarea fiind exhaustivă și nu limitativă, fără a face vreo distincție nici din perspectiva destinatarilor acestor norme, înseamnă că ele sunt general aplicabile, pentru toate categoriile de drepturi salariale mai sus menționate și pentru toate categoriile de personal plătite din fonduri publice".

De asemenea, în cuprinsul considerentelor Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 75/2024 (paragrafele 90-102) se regăsesc repere relevante cu privire la clarificarea modalității de interpretare și aplicare a normelor indicate de către instanța de trimitere.

Înalta Curte de Casație și Justiție a oferit repere concrete de interpretare a dispozițiilor de principiu privind elementele sistemului de salarizare cuprinse, potrivit legii, în solda lunară/salariul lunar, astfel încât se poate aprecia în ce măsură este sau nu aplicabil plafonul instituit de dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 și art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022.

Corelarea dezlegărilor anterioare date unor chestiuni de drept similare prin hotărâri prealabile nu prezintă vreo dificultate, presupunând un demers facil de identificare a deciziilor relevante și de aplicare corespunzătoare a acestora la circumstanțele particulare ale cauzei. Instanței de trimitere îi revine atribuția jurisdicțională de a verifica și respecta jurisprudența cu caracter obligatoriu a Înaltei Curți de Casație și Justiție și de a extrage acele elemente care prezintă relevanță pentru raportul juridic ce se impune a fi dezlegat.

A rezolva pretinsa chestiune preliminară de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul hotărârii prealabile, ar constitui, în cele din urmă, chiar un act de judecată a speței, prin aplicarea normelor incidente la situația de fapt, ceea ce este nepermis în cadrul prezentei proceduri de unificare.

În concluzie, nefiind îndeplinite toate condițiile de admisibilitate, în cazul sesizării de față, mecanismul de unificare a practicii judiciare prin pronunțarea unei hotărâri prealabile care să ofere o dezlegare de principiu nu poate fi activat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,