ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1270/2024

Prin cererea înregistrată la 25 aprilie 2012 pe rolul Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2012 reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului București să înceteze a calcula și reține cota CASS de 5,5% din întregul cuantum al pensiei începând cu luna aprilie 2012 și să restituie sumele reținute fără titlu în perioada ianuarie 2011 – martie 2012, indexate cu rata inflației până la pronunțarea hotărârii judecătorești. Prin sentința civilă nr. 10956/06.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – secția a-VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă acțiunea, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A.. Prin decizia nr. 2188/2014 din 31 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale s-a constatat nulitatea recursului.

Împotriva sentinței civile nr. 10956/06.12.2013 pronunțate de Tribunalul București – secția a-VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a formulat cerere de revizuire reclamanta A.. Prin sentința nr. 498 din 30 ianuarie 2019 pronunțată de Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018 a fost respinsă cererea de revizuire.

Împotriva acestei din urmă sentințe revizuenta A. a formulat cerere de revizuire înregistrată sub nr. x/2019. Prin sentința civilă nr. 3507 din 27 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Împotriva acestei sentințe revizuenta A. a declarat apel. Prin încheierea din data de 14.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost suspendată judecarea cauzei, pentru lipsa nejustificată a părților.

Împotriva acestei încheieri A. a formulat contestație în anulare ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2019. Prin decizia civilă nr. 5794 din 11 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare.

Împotriva deciziei civile nr. 5794 din 11 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale A. a formulat cerere de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VII-a pentru conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2020. Prin încheierea din 6 martie 2020 a fost suspendată judecarea cauzei, pentru lipsa părților. Prin decizia nr. 4429/2021 din 24 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru conflicte de muncă și asigurări sociale s-a constatat perimarea cererii de revizuire.

Împotriva acestei din urmă decizii a formulat recurs revizuenta A., în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., solicitând rejudecarea întregii cauze, întrucât hotărările au fost pronunțate prin abuz de funcție, fiindu-i încălcat dreptul la apărare. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 10 ianuarie 2022 sub același număr de dosar. Prin încheierea din 1 februarie 2022 s-a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. 1865. La data de 3 februarie 2022 a fost înregistrată cererea recurentei de repunere a cauzei pe rol. Prin încheierea din 29 martie 2022 a fost menținută măsura suspendării dispusă la 1 februarie 2022. La data de 15 septembrie 2022 recurenta a formulat cerere de repunere pe rol iar la 19 septembrie 2022 și respectiv 14 noiembrie 2022 a depus precizări. Prin încheierea din 15 noiembrie 2022 a fost menținută măsura suspendării. La data de 23 aprilie 2024 grefierul desemnat din cadrul compartimentului Arhivă a întocmit Referatul asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea. Prin urmare, s-a fixat termen de judecată pentru repunerea cauzei pe rol în vederea verificării incidenței perimării la data de 11 iunie 2024. La data de 5 iunie 2024 recurenta a depus un înscris intitulat contestație în anulare, prin care a arătat că nu a fost informată cu privire la invocarea perimării și a solicitat respingerea acestei excepții, solicitând judecarea cauzei în lipsă. 3. Înalta Curte, luând în examinare excepția perimării recursului, reține următoarele considerente: Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite în condițiile impuse de lege, în ordinea și cu respectarea termenelor legale sau stabilite de judecător, părțile fiind obligate să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind finalizarea acestuia. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu." De asemenea, în acord cu art. 249 C. proc. civ., "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes." Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește, ca urmare a rămânerii în nelucrare, din vina părții, timp de 1 an. În plus față de rolul sancționator, perimarea are și natura juridică a unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei. Perimarea operează de drept în momentul întrunirii condițiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de cel puțin 1 an din vina părții, instanța putând să o constate și din oficiu, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat, în speță, de data pronunțării încheierii prin care s-a dispus suspendarea cauzei. Astfel, Înalta Curte notează că judecata recursului a fost suspendată, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea din 1 februarie 2022, măsură ce a fost menținută prin încheierile din 29 martie și respectiv 15 noiembrie 2022. Astfel, deși ulterior termenului din 1 februarie 2022, când s-a dispus măsura suspendării, recurenta a formulat două cereri de repunere a cauzei pe rol, se reține că partea nu a solicitat și judecarea cauzei în lipsă și, față de împrejurarea că părțile, legal citate, nu au fost prezente la termenele de judecată acordate, prin încheierile din 29 martie și respectiv 15 noiembrie 2022, a fost menținută măsura suspendării dispusă la 1 februarie 2022. Așa fiind, încheierea de ședință din 1 februarie 2022 reprezintă ultimul act de procedură întocmit în cauză, în sensul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Ca o consecință, prin referatul întocmit la data de 23.04.2024, s-a propus să se stabilească termen pentru a se verifica condițiile perimării, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. Or, se constată că, de la momentul dispunerii suspendării, respectiv 1 februarie 2022, dosarul a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de 1 an, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere a termenului de perimare, conform art. 249 C. proc. civ. ori de suspendare, în condițiile art. 250 din același cod. Prin urmare, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi constatată perimarea cererii de recurs. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 248 din același cod, va constata perimat recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 4429/2021 din 24 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. PENTRU ACESTE MOTIVE,