ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1844/2025

Ședința publică din data de 4 decembrie 2025

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 octombrie 2020, pronunțată de Judecătoria Tecuci, în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatori; s-a respins contestația la executare promovată de contestatorii A. S.R.L., prin administrator B., și C. împotriva actelor de executare silită inițiate de BEJ D. în dosarul de executare silită nr. x/2013, în contradictoriu cu intimata-creditoare E. S.A. București, prin E. Galați, astfel cum a fost calificată de instanță, față de apărările de fond invocate, împotriva executării silite înseși în dosarul de executare nr. 467/2013 al BEJ D., ca fiind tardiv formulată; s-a respins contestația la executare formulată de contestatori împotriva actelor de executare reprezentate de adresa de înființare a popririi din data de 23.09.2019 (terț poprit F. S.A. și G. S.R.L.), adresa de înființare a popririi din data de 23.09.2019 (terț poprit H. S.R.L.) și procesul-verbal de constatare nr. x/2013 din data de 13.03.2020, emise în dosarul de executare nr. X/2019 al BEJ D., ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 364/A/2024 din 30 decembrie 2024, pronunțată de Tribunalul Galați - secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții A. S.R.L. și C., împotriva încheierii din 15 octombrie 2024, pronunțate de Judecătoria Tecuci, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata E. S.A.

Împotriva acestei decizii, revizuenții C. și A. S.R.L. au formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (2) teza finală C. proc. civ., raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (4) din același cod, prin care au solicitat admiterea căii de atac în retractare, anularea deciziei civile nr. 364/A/2024 din 30 decembrie 2024 a Tribunalului Galați și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Revizuenții apreciază că instanța de apel, pronunțându-se astfel, a înlăturat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a mai multor hotărâri judecătorești. Autoritatea de lucru judecat se referă la prescripția executării și stingerea obligației de plată, ca efect al deciziei civile nr. 205/R/28.04.2014 a Curții de Apel Galați, prin care s-a respins recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 265/21.10.2013 a Tribunalului Galați.

Prin această ultimă decizie, Tribunalul Galați a respins apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 3519/19.12.2012 care a rămas irevocabilă. Astfel, s-a anulat actul de adjudecare al imobilului brutărie aparținând A. S.R.L., prin admiterea contestației la executare promovate de A. S.R.L. Au fost anulate toate actele de executare, astfel că imobilul a revenit în patrimoniul A. S.R.L. și înscris în Cartea Funciară la Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Tecuci.

Potrivit revizuenților, în cauză operează autoritatea de lucru judecat față de decizia nr. 629/2011 a Tribunalului Galați și față de decizia nr. 753/2011 a Tribunalului Galați.

Cu privire la autoritatea de lucru judecat a acestor decizii, revizuenții au solicitat să fie avute în vedere cele susținute prin contestația la executare și cererea de apel, în sensul că, prin aceste decizii, față de aceleași părți și același titlu executoriu, se constată că nu mai există obligație de plată, ca urmare aplicării cazului de forță majoră.

Prin decizia civilă nr. 629 din 27 aprilie 2011, au fost anulate actele de executare efectuate, întrucât a intervenit cauza de forță majoră, ceea ce a determinat stingerea obligației de plată.

Această soluție este pronunțată în cadrul contestației la executare, care reprezintă, în conformitate cu dispozițiile din vechiul C. proc. civ., o contestație la titlu, iar titularii contestației precum și părțile sunt reprezentați de debitori, fidejusori (inclusiv C., I., J. și K.) și intimata E. S.A.

Aceasta este prima hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, prin care se consfințește irevocabil că nu există nicio obligație de plată în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/2006 și a actelor subsecvente.

Prin decizia nr. 753/14.10.2011, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. x/2011, s-a reiterat aplicabilitatea deciziei nr. 1335/2009 asupra raportului juridic existent între A. S.R.L. și creditoare, insistându-se asupra necesității respectării puterii lucrului judecat de care se bucura decizia nr. 629/2011.

Aceasta este a doua hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, prin care se consfințește, în mod irevocabil, că nu există nicio obligație de plată, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/2006 și a actelor subsecvente, precum și a contractelor de garanție imobiliară și mobiliară încheiate de către debitor și garanții (fidejusorii) ipotecari persoane fizice.

Revizuenții au arătat că autoritatea de lucru judecat/puterea de lucru judecat o invocă și față de sentința penală nr. 573/16.11.2012, pronunțată de Tribunalul Galați - secția penală, în dosarul nr. x/2012, precum și față de sentința civilă nr. 3519/19.12.2012, pronunțată de Judecătoria Tecuci, în dosarul nr. x/2012.

În egală măsură, au solicitat să fie avută în vedere autoritatea de lucru judecat/puterea de lucru judecat față de decizia civilă nr. 1240/11.11.2016, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. x/2014; decizia dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost respins recursul promovat de E. S.A.; decizia nr. 2626 din 9 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, prin care a fost respinsă, în mod definitiv, revizuirea formulată împotriva deciziei nr. 873 din 21 martie 2018 a Tribunalului Iași - secția I civilă (dosar nr. x/2014), comunicată la data de 21 mai 2018, (revizuire ce a avut ca temei tocmai hotărârile reținute de către instanța de apel în decizia nr. 1295/2021).

Autoritatea de lucru judecat/puterea de lucru judecat a fost invocată de către revizuenți și față de celelalte hotărâri definitive evidențiate în cadrul apelului și a concluziilor scrise formulate în apel, atât anterior pronunțării inițiale, cât și după repunerea pe rol.

În raport cu această autoritate, ca efect al autorității/puterii de lucru judecat, a fost invocată stingerea obligației de plată pentru intervenția forței majore și, corelativ, a prescripției executării silite a obligațiilor rezultate din contractul de credit, actele adiționale, garanțiile emise în vederea executării obligațiilor de plată cum ar fi biletul la ordin, contractul de ipotecă etc.

Intimata E. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă; în subsidiar, a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția a II-a civilă, sub nr. x/2025, la data de 31 ianuarie 2025.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, din perspectiva admisibilității căii de atac, în raport de prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Totodată, alin. (2) al aceluiași articol prevede că: "Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul".

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat a primei hotărâri prin care s-a soluționat un litigiu între aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză juridică; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 din C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".

Art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. stabilește că "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În cauză, prin cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenții, în esență, au pretins că decizia civilă nr. 364/A/2024 din 30 decembrie 2024, pronunțată de Tribunalul Galați - secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, încalcă autoritatea de lucru judecat a unui număr de șapte hotărâri judecătorești, prin care s-a constatat că a intervenit prescripția dreptului material de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din data de 10 mai 2006.

Verificând condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, din perspectiva celei ce impune ca, în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei, Înalta Curte constată că aceasta nu este îndeplinită.

Astfel, în cuprinsul deciziei atacate cu revizuire, tribunalul a reținut că, prin apelul declarat de contestatorii A. S.R.L. și C., aceștia au invocat critici referitoare la soluția pronunțată de prima instanță cu privire la excepția tardivității formulării contestației la executarea silită însăși, solicitând anularea încheierii civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Unul dintre principalele motive de apel a fost acela că actele de executare au fost emise pentru executarea unei creanțe asupra căreia s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, având în vedere că titlul executoriu este reprezentat de un bilet la ordin emis în anul 2006, iar termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit în anul 2012, orice executare inițiată după această dată fiind nelegală. De asemenea, apelanții au invocat autoritatea de lucru judecat, întrucât mai multe hotărâri definitive și irevocabile, precum Decizia nr. 629/2011 și Decizia nr. 753/2011, au stabilit deja că obligația de plată a fost anulată, aceste hotărâri confirmând că datoria a fost stinsă și că actele de executare emise ulterior sunt nelegale.

Tribunalul Galați a constatat că în dosarul de executare silită nr. x/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc D., somațiile cambiale au fost comunicate apelantului-contestator C. la data de 18 iulie 2013 și apelantei-contestatoare A. S.R.L. la data de 18 iulie 2013, iar contestațiile la executare au fost formulate la 15 octombrie 2019 (dosar nr. x/2019 al Judecătoriei Tecuci) și la 15 aprilie 2020 (dosar nr. x/2020 al Judecătoriei Tecuci).

A mai reținut Tribunalul Galați că, prin contestația formulată împotriva adreselor de înființare a popririi, nu pot fi invocate motive ce țin de executarea silită însăși, precum prescripția dreptului de a cere executarea silită și puterea de lucru judecat decât în situația în care poprirea s-ar fi dispus concomitent cu comunicarea somației cambiale, situație ce nu se regăsește în speță.

Prin urmare, din moment ce termenul de formulare a contestației la executarea însăși s-a împlinit, împotriva adreselor ulterioare de înființare a popririlor (din 23 septembrie 2019) și împotriva procesului-verbal de constatare a creanței nr. x/13.03.2020), pot fi invocate doar motive ce țin de legalitatea măsurii dispuse, exclusiv cele privind executarea silită însăși.

Prin contestația la executarea silită, cât și prin cererea de apel, au fost invocate atât excepții obiective (prescripția dreptului de a cere executarea silită), cât și excepții subiective (completarea tardivă a biletului la ordin, cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 12 din Legea nr. 58/1934; existența cazului de forță majoră exonerator de plată, caracterul de garanție a biletului la ordin și nu de titlu de plată). Aceste susțineri puteau fi invocate odată cu contestația la executare silită ce trebuia formulată împotriva somațiilor cambiale din 18 iulie 2013, iar nu concomitent cu contestația la executare împotriva măsurilor de poprire din 23 septembrie 2019 sau împotriva procesului-verbal de constatare a creanței din 13 martie 2020.

Așadar, cea de-a doua instanță a reținut lipsa efectelor hotărârilor anterioare invocate de către revizuenți, în susținerea autorității de lucru judecat privind prescripția dreptului material la acțiune.

Prin urmare, în speță, ultima decizie, a cărei revizuire se cere, a analizat explicit în ce măsură autoritatea de lucru judecat a soluțiilor pronunțate în procesele anterioare cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, în temeiul contractului de credit nr. x/2006, se impun în litigiul pendinte, iar împrejurarea că revizuenții sunt nemulțumiți de concluzia instanței nu poate atrage admisibilitatea prezentei căi de atac.

În acest context, raportat la cele analizate prin decizia civilă atacată cu revizuire, făcând obiect al judecății în cel de-al doilea dosar, nu se poate pretinde că există posibilitatea valorificării susținerilor referitoare la hotărârile invocate în cererea de revizuire, decât ca o cenzură de legalitate împotriva soluției astfel pronunțate, ceea ce nu poate fi primit.

Revizuenții contestă, în realitate, soluția pronunțată pe fondul cauzei și faptul că instanța de apel nu a valorificat dezlegările date prin deciziile invocate în sensul urmărit de către aceștia, tinzând să transforme calea extraordinară de atac de retractare într-una de reformare, care să supună cenzurii instanței de revizuire legalitatea unei hotărâri definitive, în alte cazuri decât cele strict prevăzute de lege.

Or, așa cum s-a arătat în doctrină și s-a statuat într-o jurisprudență constantă a instanțelor de judecată, în cazul revizuirii nu este permis un astfel de control de legalitate, câtă vreme verificarea pe care o poate realiza instanța de revizuire se limitează la situația de contrarietate a hotărârilor, cu sancțiunea aplicabilă, respectiv a anulării celei de-a doua hotărâri care nesocotește lucrul judecat anterior.

Un astfel de demers este inadmisibil, situându-se, prin modalitatea în care este dedus judecății, în afara sistemului legal al căilor de atac și tinzând la periclitarea securității raporturilor juridice, prin contestarea unei hotărâri definitive, intrate ea însăși, sub autoritate de lucru judecat.

Prin demersul lor, situat în afara dispozițiilor procedurale în materie, revizuenții pun în discuție dezlegări definitive, opozabile cu efectele lucrului judecat, nesocotind faptul că revizuirea se constituie într-un remediu extraordinar, care sancționează încălcări procedurale grave, iar nu într-o nouă cale de atac deschisă controlului de legalitate.

Totodată, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că "securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei (hotărârea Mitrea împotriva României).

De asemenea, Curtea, în alte decizii de speță (cauza Iordan Iordanov și alții contra Bulgariei), a statuat asupra faptului că divergențele de jurisprudență nu pot justifica o intervenție prin intermediul căilor extraordinare de atac, prin care să se desființeze hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat.

Cu toate că în aceste cauze a fost admisă nevoia de a corecta erorile judiciare și de a asigura o jurisprudență unitară a instanțelor judecătorești, Curtea a considerat că aceste scopuri nu trebuie atinse cu orice preț și, mai ales, cu încălcarea principiului securității juridice.

În raport de cele anterior arătate, constatând că nu este îndeplinită în speță condiția de admisibilitate a revizuirii ce vizează neanalizarea autorității de lucru judecat cu ocazia celei de-a doua judecăți, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune cercetarea celorlalte aspecte invocate de părți.

Prin urmare, față de cele anterior arătate, reținând că nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții C. și A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 364/A/2024 din 30 decembrie 2024, pronunțate de Tribunalul Galați - secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții C. și A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 364/A/2024 din 30 decembrie 2024, pronunțate de Tribunalul Galați - secția a II-a civilă, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 decembrie 2025.