ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1028/2025

Ședința publică din data de 8 mai 2025

Deliberând asupra recursului, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 23 aprilie 2024 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub dosar nr. x/2024, contestatoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - AAAS a formulat, în contradictoriu cu intimata A. S.A. (fosta B.), contestație la executare împotriva actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 168/2019 al B.E.J. C., și anume adresa de înștiințare a înființării popririi din 15 februarie 2024 și adresa de înființare a popririi din 15 februarie 2024, până la concurența sumei de 659.407,96 RON, privind terțul poprit UCM Reșița S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea popririi și a tuturor actelor subsecvente, respectiv întoarcerea executării silite în ipoteza în care vor fi încasate sume de bani urmare a dispunerii popririi, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3108 din 29 aprilie 2024, Judecătoria Sectorului 1 București a respins cererea ca neîntemeiată și a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 140R din 12 septembrie 2024, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis recursul, a casat sentința recurată, a admis contestația la executare și a anulat adresa de înființare a popririi emisă la 15 februarie 2024 în dosarul de executare nr. 168/2019 al B.E.J. C..

Împotriva acestei decizii, la 14 octombrie 2024 a formulat cerere de revizuire intimata A. S.A., care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie sub nr. x/2024, prin care a solicitat anularea deciziei, aceasta din urmă încălcând cele statuate prin încheierea pronunțată la 2 iunie 2011 de Judecătoria Sector 4 București în dosarul nr. x/2011, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 453 din 2 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

În drept, revizuirea a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865.

Prin decizia nr. 678 din 29 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins excepția tardivității cererii de revizuire, ca neîntemeiată. A respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 140 din 12 septembrie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2024.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute cumulativ de dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 pentru formularea unei cereri de revizuire.

Prin încheierea din 13 decembrie 2024, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a dispus din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 678R din 29 octombrie 2024, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2024, în sensul că în loc de "Irevocabilă" se va trece "Cu recurs în 15 de zile de la comunicare".

Împotriva deciziei nr. 678 din 29 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024 de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 13 decembrie 2024, a declarat recurs revizuenta A. S.R.L..

Intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-revizuenta A. S.A., cu menținerea ca temeinică și legala a sentinței civile nr. 678 din 29 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2024.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul, în raport cu excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constată următoarele:

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Așadar, în virtutea principiului legalității căii de atac, sub aspectul admisibilității recursului declarat în cauză nu prezintă relevanță mențiunea privind calea de atac din partea finală a dispozitivului hotărârii recurate, astfel cum acesta a fost îndreptat prin încheierea din 13 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

În ceea ce privește regimul juridic al deciziei recurate, sunt incidente dispozițiile art. 328 din C. proc. civ. de la 1865, în forma în vigoare la data inițierii prezentului litigiu (23 mai 2011), care stipulează următoarele:,,(1) Hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. (2) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei hotărâre este irevocabilă."

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 328 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte reține că, în ipoteza revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din același act normativ, recursul este admisibil numai dacă cea de-a doua hotărâre, respectiv cea atacată cu revizuire, este susceptibilă de recurs. Astfel, art. 328 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865 nu prevede posibilitatea de a ataca cu recurs, în toate cazurile, hotărârile pronunțate în cererile de revizuire pentru contrarietate de hotărâri ci, prin coroborare cu dispozițiile alin. (1) din același text de lege, în realitate suprimă dreptul de apel. Drept urmare, recursul este admisibil numai dacă hotărârea atacată este la rândul său, susceptibilă de exercitarea acestei căi de atac.

Contrar susținerilor recurentei-revizuente, dezlegarea dată de instanța supremă în cadrul considerentelor cuprinse în Decizia nr. 17/2019, pronunțată în recurs în interesul legii, nu poate fi reținută pentru a valida interpretarea propusă de această parte în ceea ce privește art. 328 din C. proc. civ. de la 1865, deoarece problema de drept supusă dezlegării prin decizia cu caracter obligatoriu a vizat admisibilitatea căii de atac a recursului împotriva hotărârilor prin care au fost soluționate cereri de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. adoptat pron Legea nr. 134/2010, în vigoare de la 1 septembrie 2012. Or, această normă de procedură care nu este aplicabilă în cauză în raport cu prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., conform cărora: "Dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare." Ca atare, întrucât dispozițiile legale supuse interpretării prin decizia menționată nu sunt aplicabile litigiului pendinte, nici modul de interpretare și aplicare stabilit de instanța supremă, pe calea recursului în interesul legii, nu poate fi validat în litigiul pendinte, căruia îi sunt incidente prevederile art. 328 din C. proc. civ. de la 1865.

Interpretarea dispozițiilor art. 328 din C. proc. civ. de la 1865 în sensul celor statuate prin Decizia nr. 17/2019, pronunțată în recurs în interesul legii, nu poate fi justificată în cauză prin prisma metodei analogiei (ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet sau ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet) - procedeu prin care se face completarea «lacunelor legii» în cazurile permise, deoarece se pune problema de a interpreta un text de lege, caz în care nu ne aflăm în ipoteza unei lacune a legii, aceasta fiind premisa care îngăduie judecătorului identificarea unui text de lege care să fie aplicabil unei situații concrete, neprevăzute de lege.

În cauză, Înalta Curte constată că hotărârea împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 - decizia nr. 140 din 12 septembrie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2024 - este pronunțată în soluționarea unui recurs, având caracter irevocabil.

În acest context, se reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 299 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod, hotărârea dată în recurs, chiar dacă prin aceasta s-a soluționat fondul pricinii, este irevocabilă.

Prin urmare, decizia nr. 678 din 29 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024 de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a soluționat cererea de revizuire, ce face obiectul prezentului recurs, fiind supusă acelorași căi de atac precum hotărârea revizuită raportat la art. 328 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, este o hotărâre irevocabilă.

De asemenea, Înalta Curte reține că practica judiciară indicată de recurenta-revizuentă nu poate fi avută în vedere, deoarece, pe de-o parte, nu reprezintă izvor de drept, iar interpretarea legii de către instanță se face numai în scopul aplicării ei în cazul dedus judecății. Pe de altă parte, se observă că regimul juridic al deciziei recurate în cauza menționată, invocată cu titlu de practică judiciară în sensul admisibilității recursului de către recurenta-revizuentă - decizia nr. 2.029 din 6 decembrie 2026, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2026 - este diferit de cel al deciziei atacate în prezentul litigiu, de vreme ce hotărârea atacată cu revizuire în respectiva cauză (sentința civilă nr. 618 din 24 septembrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2010) era susceptibilă de recurs.

În consecință, întrucât hotărârile irevocabile nu sunt susceptibile de calea de atac a recursului raportat la dispozițiile art. 299 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, iar recursul exercitat în cauză este îndreptat împotriva unei hotărâri irevocabile, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil și îl va respinge în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 678 din 29 octombrie 2024, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 13 decembrie 2024, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 mai 2025.