ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4714/2024

Ședința publică din data de 23 octombrie 2024

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, au formulat plângere împotriva hotărârii nr. 6/07 februarie 2022 a Colegiului de conducere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care s-a dispus respingerea ca nefondată a contestației formulate împotriva deciziei nr. 220/27 decembrie 2021 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, solicitând să se constate modul discriminatoriu de stabilire a drepturilor salariale, în comparație cu colegii specialiști IT din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, prin analiza consecințelor anexelor 2 și 3 ale deciziei de salarizare nr. 220/27 decembrie 2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. În cazul constatării stării de discriminare, au solicitat:

a) anularea în parte a deciziei nr. 220/27.12.2021 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și a hotărârii nr. 6/07.02.2022 a Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați;

b) obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii prin care salarizarea să se facă la același nivel cu specialiștii IT din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila;

c) obligarea pârâtului la plata diferențelor salariate între drepturile puse în plată și drepturile ce li s-ar fi cuvenit în cazul inexistenței stării de discriminare, începând cu data salarizării cu vechime în funcție a specialiștilor IT din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila (data introducerii discriminării), și în continuare, până la înlăturarea clauzei de discriminare, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare.

La data de 17.06.2022, reclamanții au formulat o cerere adițională prin care au învederat că înțeleg să cheme în judecată în calitate de pârât și Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, în calitate de angajator, al cărui conducător are calitatea de ordonator terțiar de credite.

Prin sentința civilă nr. 1129 din 20 iunie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați ca neîntemeiată.

A admis cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanții C., B. și A. în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.

A anulat hotărârea nr. 6/07.02.2022 a Colegiului de conducere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și în parte decizia nr. 220/27.12.2021 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

A obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați să emită o nouă decizie prin care salarizarea reclamanților să se facă la nivelul maxim aflat în plată în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila.

A obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați la plata de despăgubiri reprezentând diferențe salariale cuvenite între drepturile salariale plătite și drepturile salariale cuvenite conform prezentei hotărâri, creanță ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat - în esență - că prima instanță a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile art. 36, art. 38 și art. 39 alin. (1) și (4) din Legea nr. 153/2017 și ale art. 22 din secțiunea a 6-a a cap. VIII din Anexa V a aceluiași act normativ coroborate cu prevederile lit. B) din cap. I al aceleiași anexe, ale Deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2/2014, nr. 36/2018, nr. 49/2019, nr. 8/2021 și nr. 31/2021, precum și ale Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, prin raportare la hotărârile judecătorești menționate în considerentele sentinței atacate, hotărâri care produc efecte doar inter partes.

În opinia recurenților, toate aceste aspecte atrag incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

Recurenții au susținut că, având în vedere categoria profesională din care fac parte reclamanții (specialiști 1T, categorie care nu are o grilă proprie de salarizare), acestora le sunt aplicabile dispozițiile Deciziei nr. 31 din 17.05.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în M. Of. nr. 734 din 27.07.2021, obligatorie conform art. 521 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin urmare, salariile de bază ale specialiștilor IT trebuie stabilite prin raportare la indemnizația unui procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie cu o vechime în funcție între 0-3 ani, neputând depăși acest prag.

Recurenții-pârâți au mai arătat că, potrivit art. 38 alin. (3) și (6) din Legea nr. 153/2017, cuantumul brut al salariilor de bază și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, au fost majorate cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017.

În situația în care, începând cu 01.01.2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție și indemnizațiile de încadrare au fost mai mari decât cele stabilite, potrivit legii, pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, au fost acordate cele stabilite pentru anul 2022.

Specialiștii din cadrul Ministerului Public au beneficiat de majorarea salariului din luna decembrie 2017 până la nivelul salariului de bază prevăzut la pct. 4 de la lit. B) din cap. I al Anexei V la Legea nr. 153/2017, concomitent cu majorarea cu 25% a cuantumului sporurilor în plată în luna decembrie 2017.

Pentru personalul care a atins nivelul salariului de baza prevăzut de lege pentru anul 2022, cuantumul sporurilor a fost determinat prin aplicarea procentelor prevăzute la art. 4 și art. 5 din cap. VIII al Anexei V a Legii nr. 153/2017, respectiv 30% din salariul de bază (din care 15% spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității și 15% spor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase).

Salariul de bază pentru specialiștii din cadrul Ministerului Public a fost stabilit conform lit. B), nr. crt. 4, din cap. I al Anexei V la Legea nr. 153/2017, corespunzător funcției de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie.

Indemnizația de încadrare se majorează direct proporțional cu vechimea în muncă și în funcție, aceasta din urmă fiind definită la pct. 1 al notei de la lit. B) din cap. I al Anexei V a legii anterior menționate: prin "vechime în funcție" se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-misient sau auditor de justiție.

Întrucât legiuitorul nu a prevăzut ca și vechimea în funcția de specialist să constituie vechime în funcție, astfel încât să poată fi luată în calcul la stabilirea salariilor de bază ale specialiștilor, acestea sunt egale cu indemnizația unui procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie cu o vechime în funcție între 0-3 ani.

Recurenții au arătat că, în perioada în discuție, pentru vechimea în funcție dobândită în cadrul parchetului, specialiștii care nu atinseseră nivelul de salarizare aferent anului 2022, beneficiau de prevederile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, respectiv salarizarea se făcea la nivelul prevăzut pentru funcții similare.

Au invocat deciziile Curții Constiuționale nr. 818 - 821 din 03.07.2008, nr. 289 din 07.06.2005 și nr. 693 din 17.10.2006, precum și jurisprudența CEDO (Hot. pron. în cauza Wieczorek c. Poloniei și Hot pron. în cauza Kechko c. Ucrainei).

În concluzie, recurenții-pârâți au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Intimații-reclamanți C., B. și A. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu titlu prealabil, se constată că, deși au invocat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenții-pârâți au expus critici care se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care sentința atacată va fi analizată numai din perspectiva acestui din urmă motiv de casare.

Înalta Curte reține următorul context legislativ cu relevanță în salarizarea intimaților-reclamanți, care au calitatea de specialiști IT în cadrul parchetelor.

Potrivit art. 120 alin. (6) și (7) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018:

"(6)Specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

(7)Personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiștii de la art. 116 alin. (5) din prezenta lege".

Prin O.U.G. nr. 7/2019, în vigoare începând cu data 20.02.2019, textele de lege anterior menționate au fost abrogate.

Prin O.U.G. nr. 12/2019, în vigoare începând cu data de 01.03.2019, s-au prevăzut următoarele modificări ale Legii 304/2004:

"2. La articolul 120, după alin. (5) se introduc două noi alineate, alin. (5^1) și (5^2), cu următorul cuprins:

(5^1) Începând cu luna martie 2019, specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

(5^2) Personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiștii de la art. 116 alin. (5)."

Drepturile salariale ale specialiștilor din cadrul PICCJ sunt stabilite de Legea nr. 153/2017, anexa V, cap. VIII, art. 22, potrivit căruia:

"(1) Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4.

(2) Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa la Legea nr. 153/2017, pct. 1 al Notei anexate tabelului de calcul al salariilor de bază se referă la indemnizația de încadrare pentru procurori cu grad de judecătorie, iar din coroborarea textelor de lege arătate mai sus rezultă că salariile de baza ale specialiștilor din PÎCCJ, la care se raportează nivelul de salarizare al intimaților-reclamanți se stabilesc doar în condițiile acestor dispoziții legale, urmând ca doar celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, anume sporurile, compensațiile, majorările, primele să fie adăugate de la categoria profesională a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, având în vedere că din această categorie fac parte și specialiștii IT, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004.

Prin "vechime în funcție" în sensul Cap. I lit. B) nr. crt. 4, se înțelege "vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție". Așadar, majorarea salarială pentru vechimea în funcție presupune ca această vechime să fie îndeplinită în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justitie, iar specialiștii IT nu fac parte din categoria magistraților ori a personalului asimilat magistraților, limitativ indicați în textul Notei.

În sintagma "personal asimilat acestora" din cadrul Notei amintite legiuitorul nu a înțeles să se refere și la specialiștii IT, asimilați din punct de vedere salarial procurorilor. Această sintagmă se referă la personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de Criminologie, Institutul Național de Expertize Criminalistice și din Institutul Național al Magistraturii, care este asimilat judecătorilor și procurorilor în ceea ce privește drepturile și îndatoririle, inclusiv susținerea examenului de admitere, evaluarea activității profesionale, susținerea examenului de capacitate și de promovare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 87 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

În acest sens, este relevantă Decizia nr. 31/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unei chestiuni de drept, care, deși se referă la ofițerii și agenții de poliție judiciară, privește interpretarea dispozițiilor legale incidente și în cauza de față, respectiv dispozițiile Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea nr. 153/2017 și stabilește că:

"În interpretarea și aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la capitolul I din anexa nr. V, din același act normativ, vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție."

În plus, în cuprinsul considerentelor acestei decizii, se arată următoarele:

"94. Faptul că prin nota de subsol la tabelul prevăzut de capitolul I lit. B) din anexa nr. V a Legii-cadru nr. 153/2017 se prevede că, prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție denotă că ierarhizarea salarizării în funcție de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu și categoriilor de personal a căror salarizare se stabilește prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare.

Înalta Curte apreciază că raționamentul juridic avut în vedere la pronunțarea acestei decizii se aplică, pentru identitate de rațiune, și în prezenta cauză, raportat la calitatea reclamanților de specialiști IT în cadrul parchetelor.

În ceea ce privește pretinsa discriminare în raport cu salarizarea altor specialiști IT din cadrul sistemului judiciar, instanța de control juciciar reține, după cum s-a stabilit prin Decizia nr. 818/03.07.2008 a Curții Constituționale a României, că instanțele judecătorești nu au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății. Prin decizia menționată, Curtea Constituționala a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, statuând ca aceste dispoziții sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că, în mod corect recurenții-pârâți au stabilit că salariul de bază al specialiștilor IT din cadrul parchetelor se calculează prin raportare la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie calculat fără aplicarea majorării corespunzătoare vechimii în funcția de magistrat/personal asimilat magistraților, la care se adaugă celelalte drepturi salariale aferente categoriei profesionale din care fac parte (sporuri, prime, etc. acordate personalului auxiliar).

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, va casa în parte sentința recurată și, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, ca neîntemeiată. Va menține sentința recurată cu privire la soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenții-pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva sentinței civile nr. 1129 din 20 iunie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, în rejudecare:

Respinge cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanții B., A. și C., ca neîntemeiată.

Menține sentința recurată cu privire la soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 23 octombrie 2024.