ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1401/2022

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și Ministerul Finanțelor, anularea Rezoluției nr. 85/VIII/1/2020 din data de 16.03.2020 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curea de Apel Galați, prin care s-a respins ca nefondată contestația formulată împotriva Deciziei nr. 7 din 20.01.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, și subsecvent, admiterea contestației și anularea Deciziei nr. 7 din 20.01.2020 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. Totodată, au solicitat emiterea unei noi dispoziții de salarizare, cu încadrarea în grila de salarizare, prin luarea în considerare a prevederilor art. 22 alin. (1) și (2) din Legea nr. 153/2017 cât și a art. 17 alin. (1), (3) și (4) din Capitolul VIII al aceleiași legi, coroborat cu art. 120 alin. (5^1) și (5^2) din Legea nr. 304/2004 republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 12/2019, respectiv cel corespunzător specialiștilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv ale Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, aferent Capitolului I, lit. B), nr. crt. 4, din Anexa V, în raport și de vechimea în funcție, prin luarea în considerare a vechimii în specialitate, precum și de sporul de 7,5%, specific parchetului de pe lângă curtea de apel, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 25% din valoarea salariului de bază brut și respectiv sporul pentru păstrarea confidențialității de 5% din valoarea salariului de bază brut și de sporul de 15% pentru condiții grele de muncă vătămătoare sau periculoase, până la încetarea raportului de serviciu. De asemenea, au solicitat plata diferenței dintre venitul calculat potrivit solicitării menționate anterior și venitul efectiv plătit, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective, și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 938 din 9 octombrie 2020, a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, să asigure sumele necesare acordării drepturilor salariale pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, ca fiind formulat de către persoane fără calitate procesuală activă. Totodată, a respins cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A., B. și C., criticând-o pentru nelegalitate. În motivarea căii de atac, recurenții-reclamanți au făcut trimitere la prevederile art. art. 120 alin. (5^1) și (5^2) din Legea nr. 304/2004 republicată, și la faptul că legiuitorul a prevăzut în Anexa V secțiunea 6 a Capitolului VIII din Legea 153/2017, intitulată "Salarizarea specialiștilor din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv a Direcției Naționale Anticorupție, al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și a celorlalte parchete", la articolul 22 alin. (1), că salariile de bază pentru acești specialiști sunt prevăzute în anexă la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 (corespondent procurorului cu grad de parchet de judecătorie). În continuare, recurenții au invocat prevederile alin. (2) al aceluiași text de lege și al art. 17 din Anexa V din aceeași lege, apreciind că în mod greșit prima instanță a considerat că reclamanții nu se bucură decât de variațiile salariului de bază în funcție de indemnizația stabilită pentru rândul aferent vechimii 0-3 ani și gradațiile corespunzătoare acesteia, întrucât nu dețin vechime în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiție, însă legea nu precizează în mod explicit acest nivel de salarizare din grilă, ci face trimitere în întregime la nr. crt. 4, Iit. B, capitolul I din Anexa V a Legii 153/2017. Astfel, a arătat că se poate observa că tabelul nu conține doar salariul de bază corespunzător funcției de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie cu vechime 0-3 ani, ci toate indemnizațiile de bază corespunzătoare funcției de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, în funcție de vechimea în specialitate. Dacă legiuitorul ar fi dorit o limitare, prin acordarea doar a unei părți a grilei, acesta ar fi fost făcută, prin precizarea explicită în textul legii, cum s-a procedat în alte situații, sens în care au invocat și prevederile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 24/2000. În opinia recurenților, câtă vreme pentru specialiștii IT trimiterea se face la nr. crt. 4, lit. B), capitolul I din Anexa V a Legii nr. 153/2017, limitarea acestei salarizări doar la nivelul gradației de bază, corespunzătoare procurorului cu o vechime de 0-3 ani este rezultatul unei interpretări restrictive și nelegale a acestor prevederi normative. În ceea ce privește Nota anexată tabelului de calcul al salariilor la nr. crt. 4, lit B, capitolul I din Anexa V a Legii nr. 153/2017, care definește vechimea în funcție în sensul vechimii în funcția de "procuror, judecător, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiție", categorii din care specialiștii IT nu fac parte, au arătat că legiuitorul a făcut trimitere în art. 120 din Legea nr. 304/2004, republicată, doar la nr. crt. 4, lit. B), capitolul I din Anexa V a Legii nr. 153/2017, fără a face nicio mențiune limitativă privind vechimea în funcție. În acest sens, recurenții au invocat și principiile generale reglementate de Legea nr. 153/2017, în ceea ce privește vechimea în specialitate, precizând că salarizarea acestora nu ține cont de vechimea în specialitate a fiecărui specialist IT și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, principii generale reglementate de Legea nr. 153/2017, care permit pentru întreg personalul bugetar acordarea unui salariu superior pe măsura acumulării vechimii în specialitate, făcând referire la art. 17 din Secțiunea 4 a Capitolului VIII, Anexa V din Legea nr. 153/2017. În opinia recurenților, conform prevederilor legale în vigoare, trebuie să beneficieze de majorarea corespunzătoare, altfel ar deveni singura categorie din sistemul de justiție care nu beneficiază de majorarea pentru vechimea în specialitate, deși aceasta este recunoscută chiar în anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017 sub fiecare grilă de salarizare pentru personalul angajat în sistemul judiciar existând o notă prin care se arată ce se înțelege prin vechime în funcție, pentru fiecare categorie în parte. Referitor la Nota de fundamentare nr. x din 27,08.2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a stat la baza deciziei contestate (7/2020) au apreciat că aceasta nu are forța unui act normativ, ci are caracter informativ pentru unitățile subordonate, făcând trimitere la jurisprudență. În ceea ce privește aplicarea sporului corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel a invocat prevederile art. 17 alin. (4) din Legea nr. 153/2017, potrivit cărora salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și personalul conex de la curțile de apel și parchetele de pe lângă acestea sunt cele prevăzute la alin. (2) majorate cu 7,5%, faptul că ulterior adoptării Legii nr. 153/2017, prin art. 120 alin. (5^1) și (5^2) din Legea nr. 304/2004 s-a stabilit că specialiștii IT beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu exclude aplicarea art. 17 alin. (4) din Legea nr. 153/2017. Referitor la stabilirea acordării sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 25% din valoarea salariului de bază brut și respectiv sporul pentru păstrarea confidențialității de 5% din valoarea salariului de bază brut și a sporului de 15% pentru condiții grele de muncă vătămătoare sau periculoase, au arătat că, din anexa la decizia contestată, rezultă că le-a fost stabilit un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și confidențialitate în cuantum identic cu cel pentru condiții grele de muncă vătămătoare sau periculoase, reprezentând o sumă fixă. Astfel, cuantumul acordat nu a fost stabilit în procentul prevăzut de lege, ci a fost diminuat, prin neaplicarea sporurilor, așa cum se indică în art. 5 capitolul VIII, din Legea 153/2017, stabilite procentual și la o bază majorată, având ca efect o discriminare pentru aceeași categorie profesională din cadrul aparatului de justiție. În fine, recurenții au invocat și nerespectarea principiului nediscriminării, susținând că, spre deosebire de soluția adoptată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în cadrul altor instituții din sistemul judiciar veniturile salariale ale specialiștilor IT au fost stabilite cu luarea în considerare a vechimii în specialitate și în muncă a fiecărei persoane și încadrarea corespunzătoare în intervalele de vechime stabilite de Anexa 5 la Legea nr. 153/2017, Capitolul I, lit. B), nr. crt. 4, precum și aplicarea corespunzătoare a sporurilor de instanță, conform prevederilor art. 17 alin. (3) și (4) din Anexa 5, făcând trimiterea la jurisprudența în acest sens și la Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale. În concluzie, au solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Apărarea intimatului-pârât Ministerul Finanțelor Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Finanțelor a solicitat respingerea recursului și a arătat că soluția privind admiterea excepției lipsei calității procesual active a reclamaților în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea Ministerul Finanțelor să asigure sumele necesare acordării drepturilor salariale nu a fost criticată, așa încât în această privință intervine puterea de lucru judecat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și întemeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurenții-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Rezoluției nr. 85/VIII/1/2020 din data de 16.03.2020 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curea de Apel Galați, prin care s-a respins ca nefondată contestația formulată împotriva Deciziei nr. 7 din 20.01.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, și emiterea unei noi dispoziții de salarizare, cu luarea în considerare a vechimii în specialitate, precum și a sporului de 7,5%, specific parchetului de pe lângă curtea de apel, a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 25% din valoarea salariului de bază brut și respectiv sporul pentru păstrarea confidențialității de 5% din valoarea salariului de bază brut și a sporului de 15% pentru condiții grele de muncă vătămătoare sau periculoase, dar și plata diferențelor salariale astfel rezultate, actualizate cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, cu obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor drepturi salariale. Curtea de apel a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să asigure sumele necesare acordării drepturilor salariale ca fiind formulat de către persoane fără calitate procesuală activă. Totodată, a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată, reținând că actul administrativ atacat este legal. Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt. Prin Decizia nr. 7/20.01.2020 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, contestată în cauză, au fost stabilite drepturile salariale ale specialiștilor IT din cadrul circumscripției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, ce se cuvin începând cu 01.01.2020, inclusiv ale reclamanților, încadrați la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, astfel: - reclamanta A., gradația 5, salariu de bază 11929 RON, spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și confidențialitate 1789 RON și spor pentru condiții grele de muncă, vătămătoare sau periculoase 1789 RON; - reclamantul D., gradația 4, salariu de bază 11361 RON, spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și confidențialitate 1704 RON și spor pentru condiții grele de muncă, vătămătoare sau periculoase 1704 RON; - reclamanta B., gradația 5, salariu de bază 11929 RON, spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și confidențialitate 1789 RON și spor pentru condiții grele de muncă, vătămătoare sau periculoase 1789 RON. Prin Rezoluția nr. 85/VIII/1/16.03.2020 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a respins contestația formulată de reclamanți împotriva Deciziei nr. 7/20.01.2020. Înalta Curte constată că nu poate primi criticile recurenților, care, în esență, sunt centrate pe faptul că s-a aplicat greșit Legea nr. 153/2017 în materia salarizării specialiștilor IT, neținându-se cont de vechimea în funcție a acestei categorii, în sensul în care câtă vreme pentru specialiștii IT trimiterea se face la nr. crt. 4, lit. B), capitolul I din Anexa V a Legii nr. 153/2017, limitarea acestei salarizări doar la nivelul gradației de bază, corespunzătoare procurorului cu o vechime de 0-3 ani este rezultatul unei interpretări restrictive și nelegale a acestor prevederi normative. În mod corect prima instanță a reținut că argumentele recurenților în susținerea solicitării acestora privind încadrarea în grila salarială prevăzută de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017, în ceea ce privește salariul de bază, în sensul asimilării din punct de vedere salarial cu procurorii nu pot fi acceptate. Din această perspectivă sunt relevante dispozițiile art. 120 alin. (5 1 ) din Legea nr. 304/2004, care prevăd că începând cu luna martie 2019, specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Potrivit alin. (5) 2 al aceluiași text de lege, personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiștii de la art. 116 alin. (5). De asemenea, în art. 22 alin. (1) și (2) din Capitolul VIII din Anexa 5 la Legea nr. 153/2017 se prevede că: "(1) Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4. (2) Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte." Așadar, în raport cu dispozițiile art. 120 alin. (5 1 ) din Legea nr. 304/2004 și ale art. 22 alin. (1) și (2) din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, rezultă că salariile de bază ale reclamaților se stabilesc conform grilei prevăzută de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017. La Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 se află funcția de "procuror cu grad de judecătorie", existând în cadrul tabelului aferent o ierarhizare pe verticală raportată la vechimea în funcție și o ierarhizare pe orizontală raportată la gradație, primul rând al ierarhiei fiind cel specific unei vechimi în funcție de "0-3 ani". Totodată, în Nota la Capitolul I lit. B) se prevede că "Prin "vechime în funcție", în senul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.", respectiv că "Indemnizația de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradației " . Din analiza coroborată a normelor legale incidente, se reține că singura referință relevantă pentru stabilirea salariilor specialiștilor IT este cea la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 primul rând, vizând ierarhizarea aferentă unei vechimi în funcție de "0-3 ani" cu variațiile date de gradațiile diferite. Altfel spus, specialiștii IT, deși asimilați din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcția de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variațiile salariului de bază în funcție de indemnizația stabilită pentru rândul aferent vechimii "0-3 ani" și gradațiilor corespunzătoare acesteia, întrucât dețin vechime "0" în sensul Notei la Capitolul I lit. B), nejustificând acumularea de vechime în funcțiile de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție", singurele relevante pentru observarea și a celorlalte grile de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4, anume rândurile normative pentru "3-5 ani", "5-10 ani", "10-15 ani", "15-20 ani" și "peste 20 ani". Prin urmare, pentru aplicarea Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 în sensul art. 22 alin. (1) din Capitolul VIII ale Anexei V la Legea - cadru nr. 153/2017 nu este relevantă vechimea în funcția de specialist IT, întrucât nu există nicio normă juridică prin care să se asimileze această vechime celei de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție" prevăzută explicit în Nota la Capitolul I lit. B) spre a fi avută în vedere la determinarea rândurilor raportat la vechimea în funcție. Or, pentru a avansa pe verticală în cadrul Capitolului I lit. B) nr. crt. 4, personalul salarizat trebuie să acumuleze vechimile de "3-5 ani", "5-10 ani", "10-15 ani", "15-20 ani" și "peste 20 ani" în funcțiile de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție", iar nu în orice altă funcție exercitată la nivelul unui parchet sau al unei instanțe, specialistul IT nu acumulează prin exercitarea activității vechime în funcția vizată de Capitolului I lit. B) nr. crt. 4 așa încât s-a realizat o corectă aplicare a legii referitor la art. 22 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru raportat la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4. De altfel, în acest sens s-a statuat și prin Decizia nr. 31/17.05.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ulterior pronunțării sentinței atacate. Cât privește trimiterea recurenților la principiile generale reglementate de Legea nr. 153/2017, se reține că acestea au fost avute în vedere de legiuitor la momentul stabilirii nivelului salarizării pentru fiecare categorie profesională în parte și nu pot determina încadrarea acestora în altă grilă de salarizare decât cea stabilită pentru categoria profesională din care fac parte. Or, prin validarea aplicabilității respectivelor principii, recurenții tind de fapt să fie înlăturate normele aplicabile situației acestora și aplicarea în privința determinării componentei lor salariale a unor dispoziții legale incidente altei categorii socio - profesionale din familia ocupațională "Justiție", în speță procurori, după criterii necunoscute instanței, solicitare care în aparență contravine tuturor principiilor de care se prevalează recurenții în susținerea demersului judiciar. Totodată, se reține că în mod corect prima instanță a considerat că dispozițiile art. 17 alin. (4) din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, care prevăd că salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și personalul conex de la curțile de apel și parchetele de pe lângă acestea sunt cele prevăzute la alin. (2) majorate cu 7,5%., nu sunt aplicabile specialiștilor IT, având în vedere că, în ceea ce privește salarizarea acestora, există dispoziții speciale, derogatorii, așa încât specialiști IT nu beneficiază de sporul de 7,5%. Referitor la cuantumul sporurilor cuvenite reclamanților, de asemenea, în mod corect judecătorul fondului a reținut că aceștia beneficiază de spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, spor pentru păstrarea confidențialității și spor de condiții grele de muncă, vătămătoare sau periculoase, în cuantum de 30 % din salariul de bază, sens în care sunt incidente prevederile art. 9, art. 12 alin. (1), art. 23, art. 25 alin. (1), art. 36 alin. (1) și art. 38 alin. (1), (3), (4) și (6) din Legea nr. 153/2017 Din modul de aplicare a Legii 153/2017, prezentat în articolul 38 din lege, se desprinde concluzia că legiuitorul a dorit realizarea unei tranziții între vechile legi de salarizare și noua lege, pornind de la salariul acordat în luna decembrie 2017, prin majorarea succesivă atât a salariului de bază, cât și a sporurilor și a celorlalte drepturi, pentru o perioadă de 5 ani, preconizând ca până în anul 2022 întregul personal salarizat din fonduri publice să ajungă la nivelul drepturilor stabilite prin anexele I-IX la lege, astfel cum prevede art.

Astfel, dacă anumite categorii de personal, prin creșterea salarială reglementată de art. 38 alin. (3) lit. a), ating sau depășesc nivelul salariului de bază stabilit de lege pentru anul 2022, rezultă că în privința acestora nu se mai pune problema aplicării etapizate a legii, motiv pentru care li se vor stabili toate drepturile salariale (salariul de bază de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare, dar și sporurile, indemnizațiile, compensațiile, primele, premiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare) potrivit noii legi. Creșterea salarială prevăzută de art. 38 alin. (3) lit. a) din lege este prevăzută cu scopul aplicării etapizate a legii. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a prevăzut expres modalitatea de stabilire a sporurilor în situația acordării salariului stabilit pentru anul 2022, soluția decurge logic din faptul că pentru aceste categorii de personal legea nu se mai aplică etapizat, ci sunt salarizați direct la nivelul menționat în anexele legii nr. 153/2017. De asemenea, în mod corect prima instanță a reținut și prevederile art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018, completată prin O.U.G. nr. 1/2020, care au prevăzut că începând cu ianuarie 2020 cuantumul sporurilor a fost plafonat la nivelul lunii decembrie 2019, iar anterior completării intervenite prin O.U.G. nr. 1/2020, dispozițiile art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018 au prevăzut plafonarea sporurilor, începând cu 01 ianuarie 2019, la nivelul lunii decembrie 2018, dispoziții care au fost avute în vedere la emiterea deciziei contestate. În fine, legat de discriminarea invocată de către recurenți, contrar susținerilor acestora, instanța de control judiciar reține că existența unor soluții favorabile în primă instanță, în cazul unor specialiști IT din cadrul altor parchete, nu sunt de natură a proba existența unei discriminări a reclamanților, sens în care în mod corect judecătorul fondului a făcut trimitere la Decizia Curții Constituționale a României nr. 818 din 3 iulie 2008, prin care s-a stabilit că "prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative." Cât privește Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale invocată de către recurenți, se observă, cum corect a reținut și prima instanță, că aceasta nu are incidență în cauză, având în vedere că a fost dată în interpretarea și aplicarea unor dispoziții abrogate, respectiv art. 3 1 alin. (1 2 ) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale, iar actul administrativ ce face obiectul prezentei cauze a fost emis în baza Legii nr. 153/2017. Conchizând, Înalta Curte apreciază că toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în cauză. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței atacate.