Decizia nr. 37/2026 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 885/1/2025 — chestiunea de drept: următoarelor chestiuni de drept, care vizează interpretarea art. 21 alin. (6) și a art. 35 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013 privi

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 885/1/2025 este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedură civilă și ale art. 34 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Elena Carmen Popoiag, președintele Secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Marina Daniela Ungureanu, magistrat-asistent-șef la Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, desemnată în temeiul art. 84 alin. (2) din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă în Dosarul nr. 2.037/118/2020.

Magistratul-asistent-șef prezintă referatul cauzei, arătând că: la termenul anterior a fost amânată judecata cauzei în vederea întocmirii unui supliment la raport cu privire la chestiunea ce face obiectul celei de-a doua întrebări a prezentei sesizări; judecătorul-raportor a depus suplimentul la raport, care a fost comunicat părților, iar acestea au depus puncte de vedere.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 25 martie 2025, în Dosarul nr. 2.037/118/2020, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept, care vizează interpretarea art. 21 alin. (6) și a art. 35 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, raportate la art. 20 alin. (2) din Constituția României și la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în lumina Hotărârii din 7 ianuarie 2025 a Curții Europene a Drepturilor Omului din Cauza Văleanu și alții contra României, vizând reparația echitabilă, în sensul de a stabili: " 1. Dacă art. 35 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013, introdus prin Legea nr. 223/2024 pentru modificarea Legii nr. 165/2013, precum și pentru modificarea art. 24 din Legea nr. 10/2001, se aplică și în cadrul judecării contestațiilor formulate împotriva deciziilor de compensare. 2. În situația în care apelul formulat de titularul dreptului la despăgubire are ca obiect aplicarea grilei valabile pentru anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești din apel sau, în orice caz, a unei grile valabile pentru un an ulterior celui anterior pronunțării hotărârii judecătorești din primă instanță, îndeosebi în cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, dacă grila notarială aplicabilă de către instanța de apel este: - cea valabilă pentru anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești din primă instanță; sau - cea valabilă pentru anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești din apel ori, cel puțin, în limitele învestirii, pentru un an ulterior celui anterior pronunțării hotărârii judecătorești din primă instanță. 3. În cazul în care răspunsul la întrebarea nr. 2 este în sensul că grila notarială aplicabilă este cea valabilă pentru anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești din apel ori, în limitele învestirii, pentru un an ulterior celui anterior pronunțării hotărârii judecătorești din primă instanță, atunci când soluționarea apelului are loc în alt an decât cel în care cauza a fost soluționată în primă instanță, dacă apelantul (titular al dreptului la despăgubire): - își poate actualiza pretențiile pe parcursul judecății cauzei în apel, indicând grila aplicabilă în raport cu anul în care se soluționează apelul; sau - se aplică doar grila notarială valabilă pentru anul anterior pronunțării hotărâri judecătorești din apel, astfel cum a fost indicată prin cererea de apel, sau, cel puțin, imediat după intrarea în vigoare a Legii nr. 223/2024 pentru modificarea Legii nr. 165/2013, precum și pentru modificarea art. 24 din Legea nr. 10/2001, pe parcursul judecății cauzei în apel. 4. Dacă, răspunzând la întrebările nr. 2 și nr. 3, respectarea art. 20 alin. (2) din Constituția României și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în lumina Hotărârii din 7 ianuarie 2025 a Curții Europene a Drepturilor Omului din Cauza Văleanu și alții contra României, vizând reparația echitabilă, impune aplicarea grilei valabile chiar pentru anul pronunțării hotărârii judecătorești, în locul celei valabile pentru anul anterior acesteia. 5. Dacă exigența convențională de stabilire a unei despăgubiri, aflate într-un raport rezonabil de proporționalitate cu valoarea de piață a terenurilor preluate abuziv, impune deducerea suprafețelor de teren anterior restituite pe alt amplasament în temeiul legilor fondului funciar: - din suprafețele de teren preluate abuziv care prezintă caracteristicile tehnice cele mai apropiate față de cele restituite anterior pe alt amplasament, precum terenurile intravilane din cele intravilane, iar terenurile extravilane din cele extravilane; sau - în mod proporțional, în raport cu ponderea suprafețelor de teren restituite anterior din totalul suprafețelor de teren preluate abuziv situate în localitatea respectivă, indiferent de categoria de folosință a acestora; sau - în mod proporțional, în raport cu ponderea suprafețelor de teren restituite anterior din totalul suprafețelor de teren preluate abuziv, indiferent de categoria de folosință și de localitatea situării acestora. 6. În ipoteza primei variante de răspuns la întrebarea nr. 5, dacă stabilirea categoriei de folosință a terenului restituit anterior pe un alt amplasament, în vederea deducerii suprafeței acestuia din suprafața totală a terenului preluat abuziv, trebuie să se realizeze prin raportare la momentul reconstituirii dreptului de proprietate asupra acestuia sau, dimpotrivă, la momentul emiterii deciziei de compensare prin puncte, în situația în care de la momentul reconstituirii și până la cel al compensării prin puncte a intervenit o modificare în privința categoriei de folosință a terenului preluat abuziv, din extravilan în intravilan, cu implicații însemnate sub aspectul întinderii dreptului la reparație."

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 23 aprilie 2025, cu nr. 885/1/2025. II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare (în continuare, Legea nr. 165/2013) Art. 21 alin. (6) - "Evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă în puncte și se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Națională, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia. Un punct are valoarea de un leu." Art. 35 alin. (1) teza a doua - "În procedura judecătorească, cuantumul despăgubirilor se va stabili prin raportare la grila notarială valabilă în anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești." III. Expunerea succintă a procesului

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția I civilă la data de 14 aprilie 2020 cu nr. 2.037/118/2020, reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, anularea deciziei de compensare și acordarea de despăgubiri, astfel: în principal pentru valoarea de 7.281.660 euro reținută prin hotărâre judecătorească irevocabilă; în subsidiarul nr. 1 pentru valoarea de piață actuală stabilită pe baza unei expertize tehnice de evaluare; în subsidiarul nr. 2 pentru valoarea de 4.309.000 euro comunicată pârâtelor la cererea acestora de Uniunea Națională a Notarilor Publici, respectiv Camera Notarilor Publici Constanța; în subsidiarul nr. 3 pentru valoarea rezultată din aplicarea grilei notariale cuprinse în Raportul de evaluare globală adoptat de Camera Notarilor Publici Constanța, la data emiterii deciziei. De asemenea, subsecvent oricăreia dintre pretențiile de mai sus, reclamanții au solicitat obligarea pârâtelor la plata contravalorii punctelor stabilite prin hotărâre sau prin decizia atacată, integral și de îndată, iar în situația în care capetele de cerere de mai sus ar fi respinse, obligarea pârâtelor la plata contravalorii punctelor stabilite prin decizia atacată, integral și de îndată, precum și, în toate cazurile, obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din 9 noiembrie 2020, reclamanții au depus precizări sub aspectul capătului nr. 1 de cerere, în sensul că acesta se referă la valoarea de 7.281.660 euro, reținută prin hotărâre judecătorească irevocabilă, sau la orice altă valoare de piață superioară acesteia.

Prin Sentința civilă nr. 3.420 din 27 noiembrie 2023, Tribunalul Constanța - Secția I civilă: a admis excepția prematurității formulării cererii în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților; a respins, ca prematur introdusă, cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu această pârâtă și a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții, solicitând anularea acesteia și evocarea fondului, prezentând și critici de fond prin care se tinde la admiterea acțiunii.

Astfel, apelanții-reclamanți au susținut stabilirea despăgubirilor la nivelul valorii de circulație actuale, criticând sentința apelată din perspectiva neaplicării cu prioritate a Hotărârii din 8 noiembrie 2022 a Curții Europene a Drepturilor Omului din Cauza Văleanu și alții contra României.

Potrivit apelanților-reclamanți, deși prima instanță a reținut că orice compensație trebuie să fie rezonabil corelată cu valoarea acestuia, nu există nicio rezonabilitate între valoarea reținută prin decizia de compensare atacată și valoarea de circulație actuală, rezultând, din concluziile experților, un procent de 3,9% (1.187.125: 30.277.604), care în niciun caz nu este unul rezonabil.

De asemenea, au apreciat că, potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, trebuie să se țină cont și de dezvoltările urbanistice survenite între timp.

Invocând deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 80 din 12 noiembrie 2018, nr. 46 din 7 iunie 2021 și nr. 57 din 3 octombrie 2022, precum și art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, apelanții-reclamanți au mai arătat că instanța de apel, procedând la o nouă judecată asupra fondului, va trebui să aplice grila notarială din 2023 sau pe cea din 2024, după caz, soluția echitabilă fiind identificarea și aplicarea celei mai bune valori minime care s-ar înscrie în marja națională de apreciere recunoscută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Totodată, apelanții-reclamanți au apreciat că este corect să se procedeze astfel, întrucât, dacă terenul de 76,40 ha ar fi cuprins un lot unic, care ar fi avut o valoare unică, atunci suprafața de 9,70 ha s-ar fi scăzut din acesta.

În opinia apelanților-reclamanți, scăderea trebuie să fie proporțională întrucât loturile, fiind situate în zone diferite, atrag încadrări diferite în grilele notariale.

În cursul judecății în apel, apelanții-reclamanți au invocat Hotărârea din 7 ianuarie 2025 a Curții Europene a Drepturilor Omului din Cauza Văleanu și alții contra României, vizând reparația echitabilă, iar la termenul din 25 martie 2025 au precizat că grila notarială de care se prevalează în privința stabilirii despăgubirilor este cea valabilă pentru anul 2025.

Prin Încheierea din data de 25 martie 2025, Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la cele șase întrebări anterior redate. IV. Motivele reținute de titularul sesizării, care susțin admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, apreciind că de răspunsurile instanței supreme la cele șase întrebări depinde soluționarea pe fond a cauzei, că problemele de drept supuse analizei sunt dificile, iar întrebările privesc chestiuni de drept cu caracter de noutate, asupra cărora instanța supremă nu s-a mai pronunțat și cu privire la care nu există o jurisprudență consacrată a instanțelor judecătorești care să cuprindă rezolvarea acestora. V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea

Completul de judecată, învestit cu soluționarea apelului în Dosarul nr. 2.037/118/2020, a reținut că sesizarea privește interpretarea art. 21 alin. (6) și a art. 35 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013, raportate la art. 20 alin. (2) din Constituția României și la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în lumina Hotărârii din 7 ianuarie 2025 a Curții Europene a Drepturilor Omului din Cauza Văleanu și alții contra României, vizând reparația echitabilă, exprimându-și punctul de vedere cu privire la aspectele supuse analizei.

În ceea ce privește întrebarea nr. 1, instanța de trimitere a apreciat că art. 35 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013, modificat prin Legea nr. 223/2024 pentru modificarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum și pentru modificarea art. 24 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 (Legea nr. 223/2024), se aplică și în cadrul judecării contestațiilor formulate împotriva deciziilor de compensare.

Referitor la întrebarea nr. 2, opinia exprimată de titularul sesizării este în sensul că art. 35 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013 se referă și la hotărârea instanței de apel, în materia aflată în discuție, sentința prin care prima instanță se pronunță asupra despăgubirilor nefiind executorie de drept, iar apelul provoacă, potrivit art. 476 alin. (1) din Codul de procedură civilă, o nouă judecată în fond. S-a reținut că, stabilirea despăgubirii fiind un factum pendens, o situație juridică în curs de desfășurare, instanța de apel ar urma să țină cont de evoluția situației de fapt și a dreptului aplicabil, până în momentul pronunțării hotărârii.

S-a apreciat că această soluție poate fi adoptată, întrucât reflectă cel mai bine exigențele din Hotărârea din 7 ianuarie 2025 din Cauza Văleanu și alții contra României.

Totodată, s-a arătat că se poate admite, concomitent, și că, în acele situații de excepție în care apelul nu cuprinde critici veritabile de nelegalitate sau de netemeinicie, ci a fost formulat numai pentru a obține aplicarea unei grile notariale ulterioare celei corect aplicate de prima instanță la data pronunțării sentinței apelate, instanța de apel ar urma să constate un abuz de drept și, în consecință, să îl sancționeze prin respingerea apelului, adică prin refuzul de a acorda beneficiul solicitat abuziv.

Punctul de vedere al curții de apel cu privire la întrebarea nr. 3 este că aplicarea Hotărârii din 7 ianuarie 2025 din Cauza Văleanu și alții contra României a Curții Europene a Drepturilor Omului impune, în privința indicării grilei notariale aplicabile pentru stabilirea despăgubirilor, precum și a formulării criticilor concrete prin raportare la prevederile noii grile, identificate potrivit art. 35 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013, derogarea de la exigențele procedurale ale art. 477 alin. (1) și ale art. 478 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

În consecință, s-a considerat că respectivele critici referitoare la aplicarea grilei notariale și a noilor prevederi ale grilelor noi ar urma să poată fi formulate, atât în primă instanță, cât și în apel, pe tot parcursul soluționării cauzei.

În ceea ce privește întrebarea nr. 4, curtea de apel și-a exprimat opinia în sensul că respectarea art. 20 alin. (2) din Constituția României și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în lumina Hotărârii din 7 ianuarie 2025 a Curții Europene a Drepturilor Omului din Cauza Văleanu și alții contra României, vizând reparația echitabilă, impune aplicarea grilei valabile chiar pentru anul pronunțării hotărârii judecătorești, în locul celei valabile pentru anul anterior acesteia.

Opinia instanței de apel cu referire la chestiunea supusă analizei prin întrebarea nr. 5 este că deducerea terenurilor restituite pe alte amplasamente din terenurile inițiale ar putea să se realizeze, cu titlu de principiu, cu un rezultat potențial echitabil, la nivel valoric: să se evalueze integral terenurile inițiale și, separat, cele restituite pe alte amplasamente și să se acorde diferența dintre cele două valori.

Punctul de vedere al curții de apel cu referire la întrebarea nr. 6 este că se poate lua în considerare momentul restituirii pe alte amplasamente, în considerarea faptului că atunci s-a produs efectul deducerii, adică diminuarea suprafețelor inițiale cu cele restituite, din acel moment, terenurile supuse compensării devenind mai mici decât înainte de restituirea parțială pe alte amplasamente. VI. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Apelanții-reclamanți și-au exprimat acordul cu privire la formularea întrebărilor nr. 1-4 din sesizare, apreciind că nu se impune o reformulare a acestora.

În plus, cu privire la prima întrebare, apelanții-reclamanți au susținut că aceasta are un răspuns în Decizia nr. 48 din 26 iunie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul că este necesar să se utilizeze aceeași modalitate de stabilire a cuantumului măsurilor compensatorii prin puncte, independent de soluționarea sau nesoluționarea dosarului administrativ de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

De asemenea, cu privire la aplicarea unei legi noi în litigiile aflate în curs de soluționare au arătat că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018.

Ca atare, au susținut că, ori de câte ori intră în vigoare o lege nouă care modifică normele de drept substanțial din Legea nr. 165/2013, referitoare la modalitatea de evaluare a imobilului, acele dispoziții modificate/nou-introduse se aplică tuturor cererilor nesoluționate definitiv, indiferent dacă a fost sau nu a fost emisă decizie de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și indiferent de natura acelei decizii, astfel că art. 35 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013 se aplică și prezentului litigiu.

Au subliniat că, în orice caz, chestiunea de drept a fost deja soluționată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 7 ianuarie 2025 din Cauza Văleanu și alții contra României.

Cu privire la întrebările nr. 5 și 6, apelanții-reclamanți au apreciat că lipsește caracterul general, iar instanța de apel se pronunță anticipat cu privire la fondul cauzei și la primul motiv de apel care vizează desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, precum și la motivul de apel care vizează autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive prin care s-a stabilit dreptul la despăgubiri.

Totodată, apelanții-reclamanți au formulat propuneri de reformulare a întrebărilor prealabile, care au fost comunicate părților în proiect, pentru a surprinde în mod fidel situația de drept care aspiră la o dezlegare, propuneri de care instanța de apel a ținut cont la redactarea formei finale a întrebărilor, și au solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu încă 5 întrebări prealabile, cerere care a fost respinsă.

Intimata-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a susținut că instanța nu trebuie să treacă peste legislația aplicabilă cu privire la grila notarială, urmând să aplice Decizia nr. 57 din 3 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în susținerea căreia vine Decizia nr. 19 din 21 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la sesizarea instanței supreme. VII. Jurisprudența instanțelor naționale

Instanțele naționale au fost consultate cu privire la orientarea/orientările conturate în practica judiciară asupra chestiunii de drept ce formează obiectul întrebării nr. 2 a sesizării.

Din răspunsurile transmise de către instanțele consultate și din hotărârile judecătorești înaintate de acestea au rezultat, în principal, două orientări cu privire la chestiunea de drept ce face obiectul acestei întrebări.

Într-o primă orientare s-a apreciat că în procedura judecătorească cuantumul despăgubirilor se va stabili prin raportare la grila notarială valabilă pentru anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești din apel.

În susținerea acestui punct de vedere s-a arătat că: a) Legea nr. 165/2013 cuprinde și prevederi cu caracter substanțial, referitoare la cuantumul și modalitatea de acordare a măsurilor compensatorii instituite, astfel că, în privința acestora din urmă, raporturile juridice derulate între persoana îndreptățită la restituire, pe de o parte, și autoritățile administrative cu atribuții în procesul de stabilire a măsurilor reparatorii, pe de altă parte, nu pot fi considerate ca fiind raporturi juridice finalizate până la rămânerea definitivă a deciziei administrative. Decizia autorității administrative implicate în procesul de acordare a măsurii reparatorii reglementate de Legea nr. 165/2013 fiind supusă controlului jurisdicțional, ca urmare a contestației formulate împotriva deciziei de compensare, dreptul de creanță de care beneficiază persoana îndreptățită la măsura reparatorie nu este un drept cert și exigibil, astfel că situația juridică se află în curs de constituire și urmează a se stabili, în faza jurisdicțională, valoarea concretă a despăgubirilor sub forma acordării de puncte în raport cu evaluarea imobilului care face obiectul deciziei de compensare, instanța de judecată fiind singura în măsură a stabili, în concret și definitiv, întinderea despăgubirii cuvenite. Cu alte cuvinte, dat fiind că situația juridică se află în curs de constituire, norma de drept substanțial referitoare la modalitatea de evaluare a imobilului, prevăzută în textul normativ modificat, este aplicabilă situației juridice aflate în curs de desfășurare, fiind impusă de principiul aplicării imediate a legii civile noi, pe care, de altfel, actul normativ menționat îl consacră prin dispozițiile art. 4, fiind, în consecință, aplicabilă legea în forma în vigoare de la data judecării litigiului, și nu cea de la data introducerii acțiunii; b) în acest sens sunt și considerentele Deciziei Curții Constituționale a României nr. 43 din 18 februarie 2025 (paragrafele 36-37); c) prin dispozițiile art. 35 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013, modificat prin Legea nr. 223/2024, s-a urmărit alinierea nivelului despăgubirii cât mai rezonabil valorii reale a imobilului în raport cu data plății efective a sumei; d) jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului din Cauza Văleanu și alții contra României, privind reparația echitabilă, reliefează necesitatea determinării despăgubirii într-un raport rezonabil cu valoarea de piață a bunului la momentul plății efective a întregii sume sau, dacă este cazul, a primei rate a sumei integrale; e) este relevant paragraful 116 din Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 ianuarie 2025 din Cauza Văleanu și alții contra României, prin care s-a statuat că: "Pentru a aprecia ceea ce ar constitui o reparație echitabilă pentru reclamanții din prezenta cauză în ceea ce privește prejudiciul material, Curtea ar avea, în esență, ca punct principal de referință evaluarea stabilită de camera notarilor pentru anul 2024, an în care este pronunțată prezenta hotărâre, în cazul în care această evaluare este disponibilă, și ar acorda prioritate stării actuale a imobilului respectiv, în măsura în care aceste informații sunt disponibile în dosarul cauzei, mai degrabă decât stării imobilului la momentul exproprierii".

În cea de-a doua orientare s-a arătat că grila notarială aplicabilă de către instanța de apel este cea valabilă pentru anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești din primă instanță.

În argumentare s-au reținut următoarele: a) în ceea ce privește contestația împotriva deciziei de compensare sau a celei de compensare parțială: (i) dacă prima instanță a procedat la reevaluarea despăgubirilor stabilite de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, grila notarială aplicabilă este aceea valabilă în anul anterior pronunțării hotărârii primei instanțe; (ii) dacă nu prima instanță, ci instanța de apel a procedat la reevaluarea despăgubirilor stabilite de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, grila notarială aplicabilă este aceea valabilă în anul anterior pronunțării deciziei din apel; (iii) dacă prima instanță a procedat la reevaluarea despăgubirilor stabilite de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, iar împotriva hotărârii primei instanțe a fost declarat apel prin care se critică modalitatea de reevaluare a despăgubirilor de către prima instanță, grila notarială aplicabilă este aceea valabilă în anul anterior pronunțării hotărârii primei instanțe, întrucât prin intermediul căii de atac se verifică legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe; la soluționarea apelului, instanța va ține seama, desigur, de regulile aplicabile acestei căi de atac, inclusiv de aceea prevăzută de art. 481 din Codul de procedură civilă vizând neînrăutățirea situației în propria cale de atac; b) caracterul devolutiv al apelului nu permite schimbarea momentului evaluării; c) apelul reanalizează cauza în limitele învestirii, dar nu modifică momentul juridic al nașterii raportului, respectiv momentul la care indicatorii de evaluare devin aplicabili; d) momentul evaluării dreptului la măsură reparatorie este cel al soluției primei instanțe; e) rațiunea Legii nr. 223/2024, prin care a fost modificat art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, a avut în vedere plafonarea și predictibilitatea valorii cuantumului despăgubirilor; în caz contrar apelul ar permite aplicarea unei grile mai noi, ceea ce ar conduce la formularea unor apeluri "pur economice", nesincere, doar pentru majorarea valorii, ar submina principiul securității juridice și ar crea diferențe între cauze identice în funcție de durata apelului; f) interpretarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013 în sensul că grila notarială aplicabilă este cea valabilă în anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești din apel ar supune întreaga procedură arbitrarului, stabilirea cuantumului despăgubirilor depinzând, în această interpretare, de simpla manifestare de voință a părții interesate de a declara apel, de volumul de activitate al curților de apel sau de durata efectuării unei expertize evaluatorii (la prima instanță sau în apel); g) aplicarea grilei notariale valabile în anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești în apel ar provoca, de facto, o nouă judecată în prima instanță cu privire la cuantumul despăgubirilor, în ipoteza în care apelul s-ar judeca în anul următor, lipsind părțile de o cale de atac efectivă; h) exigența Curții Europene a Drepturilor Omului ca grila notarială să fie cât mai apropiată de momentul pronunțării hotărârii nu poate conduce la o interpretare a legii care ar cauza o lipsă de previzibilitate și o inechitate între persoanele îndreptățite aflate în aceeași situație, dar care ar primi un cuantum al despăgubirilor diferit, în funcție de momentul soluționării cauzei în primă instanță sau de durata procesului în ansamblu; i) grila notarială anterioară pronunțării hotărârii judecătorești în apel reprezintă un fapt viitor și incert în cadrul judecății contestației în primă instanță; j) interpretând în mod diferit, s-ar putea ajunge în situația în care pretenția de a se aplica o nouă grilă notarială, mai recentă, să implice pretenții noi într-un sens substanțial, nu doar formal - o altă încadrare în zonă, alte criterii de aplicare a corecțiilor -, ceea ce se poate considera, implicit, formularea unor pretenții noi ori rămânerea fără obiect a unor pretenții anterior formulate, deci o modificare, uneori substanțială, a pretențiilor inițiale.

Au fost exprimate opinii teoretice și în sensul că problema de drept ce face obiectul analizei suscită observații nuanțate, impunându-se o distincție între situația în care apelul cuprinde critici veritabile de nelegalitate sau de netemeinicie și ipoteza în care singurul motiv de apel vizează obținerea unei grile notariale mai recente, deși hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

Astfel, pe de o parte, s-a apreciat că s-ar putea reține că, în cadrul judecății în apel, atunci când instanța de control judiciar procedează la o nouă judecată în fond, potrivit art. 476 alin. (1) din Codul de procedură civilă, iar stabilirea despăgubirii constituie un factum pendens, grila notarială aplicabilă ar trebui să fie cea valabilă pentru anul anterior pronunțării hotărârii din apel - această interpretare corespunde exigențelor convenționale subliniate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 7 ianuarie 2025, în Cauza Văleanu și alții contra României, potrivit cărora despăgubirea trebuie calculată astfel încât să rămână într-un raport rezonabil cu valoarea de piață a imobilului la momentul plății efective.

Pe de altă parte, s-a reținut că o asemenea interpretare necondiționată ar putea conduce la consecințe susceptibile de a afecta buna administrare a justiției. Astfel, dacă s-ar admite că simpla formulare a unui apel - chiar în lipsa unor critici veritabile de nelegalitate sau de netemeinicie - ar fi suficientă pentru a obține aplicarea unei grile notariale mai recente, s-ar crea premisele pentru: a) lipsirea de eficiență a procedurii administrative de emitere a deciziei de compensare de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor; b) golirea de conținut a primului grad de jurisdicție, câtă vreme titularul dreptului la despăgubire ar putea contesta în mod sistematic utilizarea legală a grilei anterioare pronunțării hotărârii de primă instanță, exclusiv în scopul obținerii unui calcul mai favorabil în raport cu o grilă ulterioară; c) prelungirea nejustificată a litigiilor, cu consecințe asupra celerității procedurilor de restituire.

Totodată, s-a considerat că se impune a fi avute în vedere și punctele de vedere exprimate în cadrul întâlnirii președinților secțiilor civile din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel dedicate aspectelor de practică judiciară neunitară în materie civilă, din 13-14 octombrie 2025 de la București, din care pot fi conturate următoarele ipoteze în funcție de tipul contestației: a) în ipoteza în care obiectul litigiului îl constituie contestația împotriva deciziei de invalidare emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor - situație în care aceasta nu a acordat despăgubiri, iar instanța, admițând contestația, stabilește ea însăși pentru prima dată cuantumul despăgubirilor - se disting următoarele situații: (i) dacă prima instanță a procedat la stabilirea despăgubirilor, grila notarială aplicabilă este aceea valabilă în anul anterior pronunțării hotărârii primei instanțe; (ii) dacă nu prima instanță, ci instanța de apel a procedat la stabilirea despăgubirilor, grila notarială aplicabilă este aceea valabilă în anul anterior pronunțării deciziei din apel; (iii) dacă prima instanță a procedat la stabilirea despăgubirilor, iar împotriva hotărârii primei instanțe a fost declarat apel prin care se critică modalitatea de stabilire a despăgubirilor de către prima instanță, grila notarială aplicabilă este aceea valabilă în anul anterior pronunțării hotărârii primei instanțe, întrucât prin intermediul căii de atac se verifică legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe; b) în ipoteza în care obiectul litigiului îl constituie contestația împotriva deciziei de compensare sau de compensare parțială emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor - situație în care au fost stabilite deja despăgubirile, iar instanța procedează la reevaluarea acestora - se disting următoarele situații: (i) dacă prima instanță a procedat la reevaluarea despăgubirilor stabilite de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, grila notarială aplicabilă este cea valabilă în anul anterior pronunțării hotărârii primei instanțe; (ii) dacă nu prima instanță, ci instanța de apel a procedat la reevaluarea despăgubirilor stabilite de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, grila notarială aplicabilă este aceea valabilă în anul anterior pronunțării deciziei din apel; (iii) dacă prima instanță a procedat la reevaluarea despăgubirilor stabilite de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, iar împotriva hotărârii primei instanțe a fost declarat apel prin care se critică modalitatea de reevaluare a despăgubirilor de către prima instanță, grila notarială aplicabilă este cea valabilă în anul anterior pronunțării hotărârii primei instanțe, întrucât prin intermediul căii de atac se verifică legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe.

În ceea ce privește practica judiciară anterioară Deciziei nr. 57 din 3 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, relevantă pentru chestiunea în discuție, se constată că, într-o primă orientare, s-a apreciat că în situația în care a fost emisă o decizie de compensare prin puncte de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor este aplicabilă grila notarială din anul precedent emiterii deciziei de compensare de către aceasta, indiferent de momentul soluționării cauzei, în fond sau în apel, și indiferent de soluția pronunțată în primă instanță.

Într-o a doua orientare s-a reținut că, în ipoteza în care instanța de apel va proceda la admiterea apelului, la schimbarea hotărârii judecătorești pronunțate de către prima instanță și la recalcularea punctelor de compensare, în temeiul motivelor de apel vizând modificarea grilei notariale aplicabile (an distinct) sau greșita aplicare a acesteia de către prima instanță, grila notarială în raport cu care se va evalua imobilul este grila notarială valabilă pentru anul precedent pronunțării deciziei civile de către instanța de apel. În ipoteza în care instanța de apel este învestită cu o cerere de apel prin intermediul căreia nu se critică modificarea grilei notariale aplicabile (an distinct) sau greșita aplicare a acesteia de către prima instanță, caz în care instanța de apel nu va proceda la o reevaluare a imobilului, grila notarială în raport cu care a fost evaluat imobilul, respectiv grila notarială valabilă pentru anul precedent pronunțării sentinței civile de către prima instanță, va rămâne neschimbată.

Într-o a treia orientare, evaluarea imobilului urma a fi realizată prin raportare la grila notarilor publici valabilă în anul anterior pronunțării sentinței prin care a fost anulată decizia de compensare și a fost obligată Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită o nouă decizie de compensare, conform punctelor de compensare stabilite de prima instanță.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția judiciară, Serviciul de recursuri în interesul legii a comunicat faptul că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problemele de drept care formează obiectul sesizării formulate de Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în mecanismele de unificare a practicii

În cadrul mecanismelor de unificare a practicii judiciare Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat hotărâri care prezintă relevanță pentru dezlegarea chestiunilor de drept ce fac obiectul prezentei sesizări, după cum urmează:

Decizia nr. 19 din 21 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1223 din data de 5 decembrie 2024, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 21 alin. (6) raportat la art. 35 alin. (1) și (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, grila notarială incidentă, în ipoteza în care instanța stabilește atât existența dreptului la măsuri reparatorii, cât și numărul de puncte care se acordă persoanei îndreptățite, este cea valabilă în anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești."

Decizia nr. 28 din 21 septembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 16 octombrie 2015, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 478 alin. (4) din Codul de procedură civilă, explicitarea pretențiilor implicite în apel nu are semnificația modificării cadrului procesual sub aspectul obiectului judecății și a derogării de la dispozițiile alin. (1) și (3) ale aceluiași articol, dar presupune corecta lămurire a limitelor judecății în prima instanță."

Decizia nr. 9 din 21 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 4 aprilie 2022, prin care au fost respinse ca inadmisibile sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele probleme de drept: "în interpretarea dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, în situația unei contestații împotriva unei decizii emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, acordarea despăgubirilor se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii propriu-zise a deciziei de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor sau prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent rămânerii sale definitive?" și "care este grila notarială aplicabilă pentru evaluarea imobilelor care nu pot fi restituite în natură, în cazul litigiilor în care reclamantul solicită obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la soluționarea dosarului prin emiterea unei decizii de compensare care să conțină numărul de puncte stabilit prin expertiza dispusă în cauză, ipoteza vizată fiind aceea în care Comisia nu a soluționat dosarul până la data introducerii acțiunii de către reclamant și nici ulterior, situație care nu este acoperită de textul art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, în forma în vigoare după modificarea dispusă prin Legea nr. 193/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii?".

Decizia nr. 57 din 3 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1162 din 5 decembrie 2022, prin care, în interpretarea dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 193/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, a stabilit că, "într-un litigiu care are ca obiect contestația formulată împotriva deciziei de compensare emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 193/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020, se interpretează în sensul că evaluarea imobilului urmează a fi realizată prin raportare la grila notarilor publici valabilă în anul anterior emiterii deciziei de compensare de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ce face obiectul contestației judiciare".

Decizia nr. 354 din data de 6 octombrie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1130 din 8 decembrie 2025, prin care, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013, în forma modificată prin Legea nr. 223/2024, s-a stabilit că "Evaluarea imobilului urmează a fi realizată prin raportare la grila notarială valabilă în anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești, într-un litigiu care are ca obiect contestația formulată împotriva deciziei de compensare emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor". IX. Jurisprudența Curții Constituționale

Prin Decizia nr. 614 din data de 24 noiembrie 2022 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua și ale art. 15 din Legea nr. 165/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din data de 11 aprilie 2023, Curtea Constituțională a reținut următoarele: " 30. (...) De altfel, un drept cu caracter civil este considerat «determinat» (pentru a beneficia de protecția art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale) abia în momentul în care cuantumul i-a fost precizat, în condițiile în care dreptul intern prevede o procedură ce cuprinde două faze: prima, în care o jurisdicție statuează cu privire la existența dreptului și o alta în care se fixează cuantumul (a se vedea, în acest sens, deciziile Curții Constituționale nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, paragraful 48, nr. 724 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2015, paragraful 40, sau Hotărârea din 23 martie 1994, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Silva Pontes împotriva Portugaliei, paragraful 30). 31. În același sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a reținut că dreptul de creanță de care beneficiază persoana îndreptățită la măsura reparatorie nu este un drept cert și exigibil și, de aceea, situația juridică se află în curs de constituire, deoarece urmează a se stabili, în faza jurisdicțională, valoarea concretă a despăgubirilor sub forma acordării de puncte în raport cu evaluarea imobilului care face obiectul deciziei de compensare, instanța de judecată fiind singura în măsură a stabili, în concret și definitiv, întinderea despăgubirii cuvenite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1080 din 20 decembrie 2018, paragraful 64). De asemenea, prin aceeași decizie, paragraful 66, instanța supremă a mai reținut, în legătură cu procedura de restituire a imobilelor în temeiul Legii nr. 165/2013, că este vorba de o situație juridică aflată în curs de constituire, impunându-se principiul aplicării imediate a legii civile noi, pe care, de altfel, Legea nr. 165/2013 îl consacră prin dispozițiile art. 4, fiind, în consecință, aplicabilă legea în forma în vigoare de la data judecării litigiului, și nu cea de la data introducerii acțiunii."

În considerentele Deciziei nr. 43 din 18 februarie 2025, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, modificată prin Legea nr. 111/2017 de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 27 iunie 2025, Curtea Constituțională a statuat că: " 36. Totodată, Curtea europeană a precizat, o dată în plus, la paragraful 115, că, pentru a se asigura că persoanelor îndreptățite li se plătește o despăgubire adecvată, aceasta trebuie calculată astfel încât să rămână în mod rezonabil în raport cu valoarea de piață a proprietății la momentul plății efective a sumei integrale sau, după caz, a primei tranșe din suma integrală. 37. Ca atare, pentru a stabili valoarea justei satisfacții acordate prin Hotărârea din 7 ianuarie 2025, Curtea de la Strasbourg a arătat (paragraful 116) că, în aprecierea a ceea ce ar constitui o satisfacție echitabilă pentru reclamanții din cauză în ceea ce privește prejudiciul material, Curtea a avut, în esență, ca punct de referință principal, evaluările stabilite de camera notarilor pentru anul 2024, acordând prioritate stării actuale a proprietății în cauză, în măsura în care aceste informații sunt disponibile la dosarul cauzei, iar nu stării imobilului de la momentul privării de proprietate." X. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului

Este de menționat Hotărârea din 8 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Văleanu și alții contra României (Cererea nr. 59.012/17 și alte 29 de cereri), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 22 iunie 2023, prin care s-au reținut următoarele: " 232. Pentru început, Curtea trebuie să reamintească faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 nu garantează dreptul la o despăgubire integrală în toate circumstanțele. Statul are dreptul să exproprieze un imobil - incluzând orice drept compensatoriu acordat prin lege - și să reducă nivelul despăgubirii în temeiul unor scheme legislative. În general, ceea ce impune art. 1 din Protocolul nr. 1 este ca valoarea despăgubirii acordate pentru o proprietate preluată de stat să fie "raportată rezonabil" la valoarea sa. Lipsa totală a unei despăgubiri poate fi considerată justificată în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 numai în mod excepțional (a se vedea, mutatis mutandis, Maria Atanasiu și alții, citată anterior, pct. 174-175). 233. Pe baza acestor principii și a scopului legii, stabilind termene clare pentru plata despăgubirilor, care trebuiau calculate în raport cu