ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 02 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 17 din data de 13 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A..

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) raportat la art. 167 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale din data de 09.02.2024 a Tribunalului de Land Ried Im Innkreis, Republica Austria, pronunțată în dosarul nr. x Hv 5/24b, rămasă definitivă la aceeași dată, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 1096 zile închisoare pentru săvârșirea a șase infracțiuni de trafic de droguri, prev. de art. 27 și art. 28 din Legea stupefiantelor, faptă ce își găsește corespondent în legislația penală română în infracțiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 1096 zile închisoare.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dedus din pedeapsa de 1096 zile închisoare perioada deja executată, respectiv 350 de zile la data de 12.12.2024 și de la data de 12.12.2024, la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, inclusiv suma de 1108 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu B., conform delegației nr. 542/11.02.2024, ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în fondurile Baroului Suceava.

Pentru a dispune această soluție, prima instanță a constatat că, prin adresa nr. x/15.01.2025, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară - Serviciul Cooperare judiciară internațională în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în conformitate cu prevederile art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cererea formulată de autoritățile judiciare din Republica Austria prin care s-a solicitat transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 1096 zile închisoare aplicată pentru săvârșirea a mai multor infracțiuni de trafic de droguri.

La data de 07.02.2025 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori s-a înregistrat, sesizarea nr. 840/II-5/2025 din data de 05.02.2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava privind cererea de transfer mai sus arătată, formulată în aplicarea prevederilor art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

În motivarea cererii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a arătat că numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1096 zile închisoare aplicată prin sentința din 09.02.2024 a Tribunalului de Land Ried Im Innkreis, Republica Austria, pronunțată în dosarul nr. x Hv 5/24b, definitivă la aceeași dată, pentru săvârșirea a șase infracțiuni de trafic de droguri, prev. de art. 27 și art. 28 din Legea stupefiantelor, constând în aceea că, acesta și C., acționând în colaborare conștientă și voită în calitate de complici, au dat în mod ilicit altor oameni droguri într-o cantitate care a depășit de 25 de ori cantitatea limită (art. 28 b din Legea stupefiantelor) prin aceea că în perioada din aproximativ luna aprilie 2023 până pe 28 decembrie 2023 aproximativ 20,4 kg de plante de canabis cu o puritate de aproximativ 0,87% Delta-9-THC și 11,41% THCA către D. (în total aproximativ 10 kg de plante de canabis) și către separat urmăriții E. (în total aproximativ 5 kg de plante de canabis), F. (în total aproximativ 2.800 g de plante de cannabis), G., H., I., J., K., L., M., N., O. precum și către clienți până în prezent necunoscuți; aproximativ pe 24 decembrie 2023 până la punerea în siguranță pe 28 decembrie 2023 a procurat și deținut droguri într-o cantitate care depășește cantitatea limită (art. 28b din Legea stupefiantelor), și anume 1.976,2 g de plante de canabis și 21,8 g de rășină de canabis cu o puritate de 22,3 +- 01,2 gram de Delta 9-THC și 292 g +- 15 g THCA, având intenția că aceste droguri să fie puse în circulație, infracțiunile.

S-a mai arătat că din verificările efectuate a rezultat că executarea hotărârii judecătorești nu este contrară principiului non bis in idem, persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru aceleași infracțiuni sau pentru altă infracțiune decât cele pentru care a fost pronunțată hotărârea transmisă de statul emitent și nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Totodată, persoana condamnată nu și-a dat acordul de a fi transferată în România, motivat de faptul că în Austria este deținut în condiții mai bune de detenție, poate lucra și s-a stabilit acolo.

Analizând certificatul și documentele anexate comunicate de statul de condamnare în conformitate cu prevederile art. 166 alin. (1) din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, așa cum a fost republicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 27.05.2019, Curtea a reținut ca prin sentința penală din data de 09.02.2024 a Tribunalului de Land Ried Im Innkreis, Republica Austria, pronunțată în dosarul nr. x Hv 5/24b, rămasă definitivă la aceeași dată, cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 1096 zile închisoare pentru săvârșirea a șase infracțiuni de trafic de droguri, prev. de art. 27 și art. 28 din Legea stupefiantelor, faptă ce își găsește corespondent în legislația penală română în infracțiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Curtea a reținut că în prezent, A. execută pedeapsa de 1096 zile închisoare la care a fost condamnat prin sentința mai sus amintită într-un penitenciar din Republica Austria.

Prin urmare, având în vedere cererea autorităților din Republica Austria de recunoaștere și executare în România a hotărârii judecătorești de condamnare pronunțate în Republica Austria față de A. și de transfer a condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei închisorii, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată.

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prev. de art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

Verificând condițiile speciale de recunoaștere prev. de art. 167 alin. (1) lit. a)-e) din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu privire la cererea de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești privindu-l pe A., Curtea a constatat că acestea sunt îndeplinite în sensul că:

- sentința penală din data de 09.02.2024 pronunțată de Tribunalul de Land Ried Im Innkreis, Republica Austria, în dosarul nr. x Hv 5/24b, este definitivă și executorie;

- fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa de 1096 zile închisoare cetățeanului român A. ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, infracțiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

- A. este cetățean român;

- nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare obligatorii prev. de art. 163 alin. (1) lit. a)-g), alin. (2) Legea nr. 302/2004 (A. nu a fost condamnat definitiv în România pentru aceleași fapte pentru care a fost condamnat de Republica Austria, și nici nu a fost condamnat într-un alt stat pentru aceleași fapte penale; persoana condamnată A. nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală, nu face parte dintre persoanele care nu răspund penal potrivit legii române; pedeapsa aplicată persoanei condamnate A. nu constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România; potrivit legii române nu a intervenit prescripția executării pedepsei; persoana condamnată a fost personal prezentă la judecată; potrivit legii române nu a intervenit amnistia, grațierea ori dezincriminarea faptei), ori vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare facultative prev. de art. 163 alin. (3) (persoana condamnată A. nu este cercetată în România pentru aceleași fapte pentru care a fost condamnată în Republica Austria; statul emitent nu a respins cererea formulată în temeiul art. 170 alin. (1) din Legea nr. 302/2004).

Deși persoana condamnată A. nu este de acord să execute pedeapsa în România (potrivit mențiunilor din Certificat), conform art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, consimțământul acesteia nu este necesar când persoana condamnată este cetățean român și, deși, nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Astfel, s-a constatat că lipsa consimțământului persoanei condamnate nu împiedică transferul acesteia în România în vederea continuării executării pedepsei.

Așadar, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea ne. 302/2004 pentru recunoașterea și punerea în executare a sentinței de condamnare pronunțată față de cetățeanul român A. și că pedeapsa de 1096 de zile închisoare la care a fost condamnat acesta nu depășește maximul special prevăzut de legea română pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat (infracțiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani).

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termenul prevăzut de lege, persoana condamnată A., fără a indica în scris motivele de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală la data de 28.03.2025, sub nr. x/2025, fiind fixat termen la data de 02.04.2025 fără citarea apelantului care se află încarcerat într-un penitenciar din Austria și cu asigurarea apărării obligatorii pentru acesta.

Concluziile formulate de apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul persoana condamnată și de reprezentantul Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, drept pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând apelul declarat de persoana condamnată A., raportat la dispozițiile legale incidente și prin prisma actelor aflate la dosar, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

În raport de aceste dispoziții, verificând sentința penală din data de 09.02.2024 pronunțată de Tribunalul de Land Ried Im Innkreis, Republica Austria, în dosarul nr. x Hv 5/24b, definitivă la aceeași dată, privindu-l pe cetățeanul român A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă și executorie, motiv pentru care se apreciază că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, se constată că, prin sentința penală din data de 09.02.2024 pronunțată de Tribunalul de Land Ried Im Innkreis, Republica Austria, în dosarul nr. x Hv 5/24b, definitivă la aceeași dată, cetățeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1096 zile închisoare, pentru săvârșirea a șase infracțiuni de trafic de droguri, prev. de art. 27 și art. 28 din Legea stupefiantelor.

În fapt, prin sentința penală din data de 09.02.2024 pronunțată de Tribunalul de Land Ried Im Innkreis, Republica Austria, s-a reținut că, cetățeanul român C., acționând în colaborare conștientă și voită în calitate de complici, au dat în mod ilicit altor oameni droguri într-o cantitate care a depășit de 25 de ori cantitatea limită (art. 28 b din Legea stupefiantelor) prin aceea că în perioada aprilie 2023 - 28 decembrie 2023, a dat aproximativ 20,4 kg de plante de canabis, cu o puritate de aproximativ 0,87% Delta-9-THC și 11,41% THCA, numitului D. (în total aproximativ 10 kg de plante de canabis) și separat către urmăriții E. (în total aproximativ 5 kg de plante de canabis), F. (în total aproximativ 2.800 g de plante de cannabis), G., H., I., J., K., L., M., N., O., precum și către clienți până în prezent necunoscuți. Totodată, din data de 24 decembrie 2023 până la punerea în siguranță pe 28 decembrie 2023, a procurat și deținut droguri într-o cantitate care depășește cantitatea limită (art. 28b din Legea stupefiantelor), și anume 1.976,2 g de plante de canabis și 21,8 g de rășină de canabis cu o puritate de 22,3 +- 01,2 gram de Delta 9-THC și 292 g +- 15 g THCA, având intenția că aceste droguri să fie puse în circulație.

În raport cu situația de fapt reținută în cuprinsul hotărârii pronunțate de autoritățile din Austria, se constată că și cerința dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, este îndeplinită, faptele pentru care a fost condamnat cetățeanul român A. având corespondent în legislația română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Persoanei transferabile nu i-a fost aplicată o pedeapsă pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social, iar cu privire la persoana sa nu s-ar putea reține vreun motiv de impunitate în condițiile în care ar fi comis faptele pe teritoriul României.

Sub aspectul sancțiunii aplicate, din certificatul menționat la art. 4 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 (aflat la dosar curte), se observă că, pentru săvârșirea faptelor penale mai sus arătate, condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa de 1096 zile închisoare, în regim de detenție, iar natura și cuantumul corespund cu legislația română, nefiind depășit maximul prevăzut de lege.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată, deopotrivă, că în cauză este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana condamnată A. fiind cetățean român, conform mențiunilor din certificat și așa cum rezultă din fișa de cazier aflată la dosar .

Referitor la condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte reține că, apelantul nu și-a dat acordul să execute în România pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare austriece, însă consimțământul acestuia nu este necesar, având în vedere că are domiciliul în România, respectiv în satul Bălinești, str. x, comuna Grămești, județul Suceava.

Mai mult, cu privire la persoana condamnată A. autoritățile austriece au dispus, prin hotărârea oficiului federal pentru străini și azil din data de 03.05.2024, nr. x, interdicția de reședință limitată pe durată de 5 ani, obligatorie din punct de vedere juridic la 5 iunie 2024 (conform mențiunii din certificat - dosar curte).

Totodată, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât, pentru faptele pentru care a fost condamnat, apelantul nu a fost și nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române și nu beneficiază de imunitate de jurisdicție. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripția, dezincriminarea faptei).

În ceea ce privește condițiile de detenție invocate de persoana transferabilă, instanța de control judiciar reține că potrivit art. 4 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, executarea pedepselor privative de libertate se realizează cu respectarea demnității umane și în conformitate cu dispozițiile C. pen. și a C. proc. pen.

Deși, anterior, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sancționat condițiile de detenție (e.g. cauza Polgar contra României, cererea nr. x/19, hotărârea din 20 iulie 2021, cauza Rezmiveș și alții împotriva României, cererile nr. 61467/12, 39516/13, 48231/13 și 68191/13, hotărârea din 20 aprilie 2017), în prezent, obligațiile asumate de statul român și punerea acestora în practică au condus la modificări în realitatea mediului carceral, în sensul îmbunătățirii condițiilor specifice și asigurării respectării drepturilor fundamentale ale persoanelor private de libertate.

Sub acest aspect, relevante sunt dispozițiile art. 1 din Ordinul de ministru nr. 2772/C/2017 pentru aprobarea Normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate prin care s-a stabilit că spațiile destinate cazării persoanelor private de libertate trebuie să respecte demnitatea umană și să întrunească standardele minime sanitare și de igienă, ținându-se cont de suprafața de locuit, volumul de aer, iluminare, sursele de încălzire și ventilație, prin raportare la condițiile climatice. Acest ordin a fost ulterior modificat prin Ordinul nr. 796/2020 pentru modificarea și completarea Normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate, aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 2.772/C/2017, stabilindu-se condiții de detenție la nivelul standardelor internaționale, astfel încât să nu fie încălcată demnitatea umană.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că transferarea într-un penitenciar din România nu poate agrava situația persoanei condamnate, autoritățile române preocupându-se și realizând îmbunătățirea condițiilor de detenție.

Pe de altă parte, nici aspectele invocate de apelant, referitoare la faptul că acesta este stabilit în Austria și are posibilitatea de a-și găsi de lucru acolo, nu se încadrează în motivele de refuz prevăzute de legea specială.

Pe cale de consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție constată legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de prima instanță.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată rap. la art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 17 din data de 13 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1108 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de către persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 17 din data de 13 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1108 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 aprilie 2025.