ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 75/2025

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2025

Deliberând asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 25 iulie 2024, petenta A. a solicitat acordarea ajutorului public judiciar sub forma achitării în rate lunare a taxei judiciare de timbru, în cuantum de 100 RON, stabilită în sarcina sa în dosarul nr. x/2024.

La data de 25 septembrie 2024, petenta a înaintat la dosar o cerere prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate privind art. 416 C. proc. civ., art. 6 lit. d), coroborat cu art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008, invocând că prin prevederile conținute se încalcă art. 21 din Constituția României - accesul liber la justiție, art. 24 din Constituția României - dreptul la apărare și art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Prin încheierea din 25 septembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de ajutor public judiciar formulată de petenta A., ca rămasă fără obiect; a respins cererea petentei A. de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.

În ceea ce privește sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 416 C. proc. civ., curtea de apel a apreciat că va efectua analiza admisibilității acestei cereri odată cu soluționarea contestației în anulare formulate de petenta A..

Împotriva încheierii din 25 septembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024 de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, cu referire la soluția adoptată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 416 C. proc. civ. și art. 6 lit. d), coroborat cu art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008, petenta A. a declarat recurs, neîntemeiat în drept.

Petenta susține că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

În acest sens, învederează că excepția are legătură cu soluționarea cauzei, articolele invocate aducând atingere anumitor drepturi constituționale, este invocată de una dintre părți și nu cunoaște ca instanța de contencios constituțional să fi pronunțat o decizie prin care să constate ca fiind neconstituționale dispozițiile invocate de petentă.

Afirmă că instanța în fața căreia este invocată excepția de neconstituționalitate realizează doar un control al condițiilor de admisibilitate, fără a o putea respinge pe considerente ce țin de temeinicia acesteia.

Susține că nu constituie un motiv de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale faptul că aceasta s-a mai pronunțat anterior prin respingerea unei cereri cu același obiect.

În cauză, intimații nu au formulat întâmpinare.

Prin rezoluția din 7 noiembrie 2024, a fost fixat termen de judecată la 16 ianuarie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului.

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instanța de control constituțional "decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia."

Corelativ, alin. (5) din același articol dispune că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței de a putea respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate este limitată de textul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 la constatarea condițiilor de admisibilitate, respectiv excepția să fie ridicată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, de către părți, instanță din oficiu sau de procuror, în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă; excepția să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; prevederile a căror neconstituționalitate se invocă să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și legea sau ordonanța ori dispoziția din lege sau din ordonanță să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dar analiza lor este graduală, astfel încât dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanța va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că "legătura cu soluționarea cauzei" presupune "atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului" (Decizia nr. 818 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 311 din 10 aprilie 2018, paragraful 19).

Astfel, se impune a fi luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma obiectului cauzei, a stadiului procesual și a dispozițiilor legale în temeiul cărora judecata va fi realizată.

Verificând, din perspectiva celor expuse, legalitatea încheierii recurate, Înalta Curte reține că, deși valorificarea excepției de neconstituționalitate a fost solicitată în cadrul unui litigiu pendinte și că normele pretins neconstituționale privesc dispoziții cuprinse într-un act normativ aflat în vigoare (respectiv, O.U.G. nr. 51/2008), acestea nu au legătură cu cauza în care au fost invocate.

Normele vizate de neconstituționalitate - art. 6 li.d din O.U.G. nr. 51/2008 - prevăd următoarele:

"Ajutorul public judiciar se poate acorda în următoarele forme (…) scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită", iar art. 14 din același act normativ statuează că:

"(1) Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar se formulează în scris și va cuprinde mențiuni privind obiectul și natura procesului pentru care se solicită ajutorul public judiciar, identitatea, codul numeric personal, domiciliul și starea materială a solicitantului și a familiei sale, atașându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia și ale familiei sale, precum și dovezi cu privire la obligațiile de întreținere sau de plată. Cererea va fi însoțită și de o declarație pe propria răspundere a solicitantului în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum și cuantumul acestui ajutor. (2) La primirea cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar solicitantului i se va pune în vedere faptul că, în cazul pierderii procesului, cheltuielile de judecată ale celeilalte părți vor fi în sarcina sa, precum și posibilitatea restituirii sumelor primite cu titlu de ajutor public judiciar în cazul prevăzut la art. 17 alin. (2) și (3). Instanța poate solicita orice lămuriri și dovezi părților sau informații scrise autorităților competente."

În speța pendinte, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 lit. d), coroborat cu art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008, a fost formulată de către recurentă într-un dosar având ca obiect cerere de ajutor public judiciar, cerere soluționată prin încheierea din 25 septembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024 de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în sensul respingerii sale, ca rămasă fără obiect, față de depunerea taxei judiciare de timbru în legătură cu care s-a formulat cererea de ajutor public judiciar.

În raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că, în mod judicios, s-a reținut netemeinicia cererii de sesizare a Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate fiind invocată cu referire la o normă care nu are legătură cu litigiul (corespunzător soluției pronunțate asupra cererii de ajutor public judiciar).

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea încheierii recurate cu privire la soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii de ședință din 25 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.