ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 569/2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 5 iulie 2024, sub nr. x/2/2024, contestatoarea A a solicitat, în contradictoriu cu intimații B, C și D, anularea deciziei civile nr. 302 din data de 23 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, invocând în drept dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Prin cererea formulată la data de 25 septembrie 2024, contestatoarea a invocat, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a art. 416 C. proc. civ. și a art. 6 lit. d) coroborat cu art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar.

Contestatoarea a susținut că, prin prevederile menționate anterior, se încalcă art. 21 din Constituția României, privind accesul liber la justiție, precum și art. 24 din Constituția României și art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, privind dreptul la apărare.

Prin încheierea de ședință din data de 25 septembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2/2024, Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibilă, cererea petentei de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 lit. d) coroborat cu art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar.

Împotriva încheierii de ședință din data de 25 septembrie 2024 pronunțate în dosarul nr. x/2/2024 de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, petenta a formulat recurs, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 75 din data de 16 ianuarie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă în dosarul nr. x/2/2024/a1.

I.2. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie

Prin decizia civilă nr. 743 din data de 20 noiembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2/2024, Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie: a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea A împotriva deciziei civile nr. 302 din data de 23 aprilie 2024 pronunțate de către Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul cu nr. x/3/2017, în contradictoriu cu intimații B, C și D, ca neîntemeiată; a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 416 C. proc. civ., formulată de contestatoare.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție

Împotriva deciziei civile nr. 743 din data de 20 noiembrie 2024, pronunțate în dosarul nr. x/2/2024 de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, cu privire la soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, a declarat recurs petenta A, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă la data de 14 ianuarie 2025, sub nr. x/2/202.

II.2. Cererea de recurs

Recurenta-petentă a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul de a se dispune sesizarea Curții Constituționale.

În motivarea căii de atac, recurenta-petentă a susținut, în esență, că sunt îndeplinite cele trei condiții de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale, reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Astfel, a arătat că excepția ridicată are legătură cu soluționarea cauzei, dispozițiile legale pretins a fi neconstituționale aducându-i atingere prin îngrădirea anumitor drepturi constituționale.

De asemenea, a precizat că excepția este ridicată la cererea uneia dintre părți (a invocat această excepție în calitate de parte), precum și că nu cunoaște să se fi dat o decizie anterioară prin care Curtea Constituțională să constate neconstituționalitatea prevederilor vizate de excepția invocată.

În ceea ce privește temeinicia excepției, a arătat că instanța în fața căreia este invocată excepția de neconstituționalitate realizează doar un control al condițiilor de admisibilitate, fără a putea pronunța o soluție de respingere pe motive ce țin de netemeinicia acesteia.

Totodată, a subliniat că nu constituie un motiv de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale faptul că aceasta s-a mai pronunțat anterior prin respingerea unei excepții cu același obiect.

II.3. Apărările formulate în cauză

În cauză nu au fost depuse întâmpinări.

II.4. Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin rezoluția din data de 22 ianuarie 2024, a fost fixat termen de judecată la data de 4 martie 2025, când Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Contrar susținerilor recurentei-petente, Înalta Curte reține că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, așa cum în mod corect a apreciat și curtea de apel.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată: „(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. (4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”

Prin aceste dispoziții legale se atribuie instanței, în fața căreia a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate, o competență specială, limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1), (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Prin urmare, formularea excepției de neconstituționalitate obligă instanța în fața căreia aceasta este ridicată să verifice strict îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege și, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituțională cu soluționarea excepției.

Cum condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dacă una din acestea nu este îndeplinită, instanța va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Analizând condițiile de admisibilitate anterior menționate, instanța învestită cu sesizarea Curții Constituționale a constatat, în mod corect, că una dintre acestea nu este îndeplinită, respectiv aceea ca textul legal a cărui neconformitate cu legea fundamentală se invocă să aibă legătură cu pricina.

În acord cu cele statuate prin hotărârea recurată, Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curții Constituționale nu întrunește cumulativ condițiile prevăzute de lege, iar soluția de respingere, ca inadmisibilă, a acesteia este una în acord cu dispozițiile legale în materie.

Astfel, obiectul cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate îl reprezintă contestația în anulare formulată de recurenta-petentă împotriva deciziei nr. 302 din data de 23 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin decizia recurată s-a arătat că, în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, judecata este limitată la motivele de contestație invocate, în speță, respectiv faptul că instanța de recurs a omis să cerceteze motivele invocate în cererea de recurs, contestația în anulare fiind întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Curtea de apel, reținând că, prin respingerea contestației în anulare, ca neîntemeiată, a procedat la verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., a apreciat că art. 416 C. proc. civ., a cărui neconstituționalitate se susține, nu are legătură cu prezenta cauza, analiza acestor dispoziții putând interveni numai dacă s-ar fi admis contestația în anulare, iar decizia instanței de recurs ar fi fost anulată, în tot sau în parte, și s-ar fi analizat motivul ori motivele de casare omise, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

În acord cu această motivare, Înalta Curte constată că, față de obiectul cauzei în care a fost formulată cererea de sesizarea Curții Constituționale (contestație în anulare), condiția prevăzută de lege privind legătura textului legal a cărui neconstituționalitate se pretinde cu pricina în care este formulată cererea de sesizare nu este îndeplinită, determinând astfel caracterul inadmisibil al solicitării recurentei-petente.

Potrivit art. 416 C. proc. civ. a cărui neconstituționalitate se susține: „(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.”

Or, curtea de apel a fost învestită cu soluționarea unei contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., în conformitate cu care hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Ca atare, în soluționarea contestației în anulare, curtea de apel avea de verificat dacă instanța care a pronunțat hotărârea atacată a analizat toate motivele de recurs susținute de recurenta-petentă, în termen legal, cercetare care nu implică în niciun mod interpretarea și aplicarea art. 416 C. proc. civ., care reglementează perimarea.

În cadrul judecării contestației în anulare este lipsită de relevanță împrejurarea că, în procesul pendinte, prima instanță a pronunțat o hotărâre prin care a constatat perimarea cererii de chemare în judecată, sentință care a fost atacată de recurenta-petentă cu recurs, cale de atac respinsă prin decizia contestată.

O analiză din perspectiva îndeplinirii condițiilor în care operează perimarea s-ar fi putut realiza, doar în ipoteza prevăzută de art. 508 alin. (3) C. proc. civ., care nu este incidentă în cauză, în contextul în care curtea de apel a constatat că motivul de contestație nu este întemeiat și, ca atare, nu a procedat la anularea hotărârii atacate și la soluționarea cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A împotriva deciziei civile nr. 743 din data de 20 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A împotriva deciziei civile nr. 743 din data de 20 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 martie 2025.