ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 07 mai 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 70 din data de 04.04.2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj privind cererea de cooperare judiciară internațională formulată de autoritățile judiciare din Austria, privind pe persoana condamnată A., și în consecință:

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus recunoașterea și executarea în România a următoarelor hotărâri judecătorești:

- sentința penală nr. 84 Hv 87/22m pronunțată la data de 7.10.2022 de Landesgericht fur Strafsachen Wien, definitivă la data de 11.10.2022, prin care sus-numitul a fost condamnat la pedeapsa de 212 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin efracție, faptă prev. de art. 127, 129 alin. (1) cifra 1, 15 din C. pen. austriac.

- sentința penală nr. 65 Hv 17/24f pronunțată în data de 5.07.2024 de Landesgericht fur Strafsachen Wien, definitivă la data de 5.07.2024, prin care sus-numitul a fost condamnat la pedeapsa de 914 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă prev. de art. 15, 84 alin. (4) din C. pen. austriac și tentativă de furt, prev. de art. 15, 127 din C. pen. austriac.

S-a scăzut din pedepsele recunoscute de 212 zile și 914 zile închisoare, care se vor executa succesiv, perioada executată de 218 zile calculată până în 11.12.2024 și în continuare, perioada executată, la zi.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. și continuarea executării pedepselor recunoscute, într-un penitenciar din România.

Conform art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, punerea în executare a hotărârilor de condamnare se face potrivit dispozițiilor C. proc. pen. român.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în prezenta procedură au rămas în sarcina statului.

S-a reținut că suma de 1.108 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.

S-a făcut mențiunea căii de atac a apelului în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru persoana condamnată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, ulterior prezentării sesizării formulate și a situației de fapt reținute prin hotărârile de condamnare, a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 și decizia - cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008 pentru recunoașterea și executarea în România a hotărârilor de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare din Austria.

A reținut că cele două hotărâri sunt definitive și executorii, că faptele pentru care s-au aplicat pedepsele ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, infracțiunile de lovire și alte violențe prev. de art. 193 alin. (1) și (2/1) lit. c) și d) din C. pen., sancționate cu pedeapsa închisorii de la 4 luni la 2 ani și 8 luni, și două infracțiuni de tentativă la furt, una în formă continuată, prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. în raport cu art. 228 alin. (1) din C. pen. și art. 32 alin. (1) din C. pen. în raport cu art. 228 alin. (1) din C. pen. cu apl. art. 35 alin. (1) din C. pen., fapte sancționate cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 an și 6 luni, respectiv de la 3 luni la 4 ani și 6 luni.

A constatat că pedepsele a căror recunoaștere și executare se solicită sunt compatibile ca natură (închisoarea) cu pedeapsa pe care legea română o prevede pentru faptele comise de persoana condamnată.

A mai reținut că deși persoana condamnată nu este de acord să execute pedeapsa în România, consimțământul său nu este necesar, dat fiind faptul că este cetățean român - de unde rezultă îndeplinirea condiției prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004. Totodată, s-a constatat că față de persoana condamnată a fost emisă măsura interdicției de reședință în Austria pentru o perioadă de 10 ani, conform Hotărârii oficiului federal pentru străini și azil din 30.10.2024, x menționată la punctul (g) din certificat.

Curtea de Apel a reținut că în condițiile în care persoana condamnată are domiciliul în România, motivul invocat drept justificare a lipsei consimțământului la predare nu este apreciat apt să afecteze dezideratul facilitării reabilitării sociale a persoanei condamnate, prin măsura executării pedepsei în statul de domiciliu.

A constatat că în cauză nu sunt incidente motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, a reținut că din corespondența ce însoțește cererea de recunoaștere a celor două hotărâri penale străine formulată de autoritățile judiciare din Austria, rezultă că persoana condamnată a fost prezentă la procesele desfășurat în Austria.

Curtea de Apel a constatat că în aplicarea art. 72 din C. pen., se impune a se scădea din pedepsele aplicate condamnatului, durata cât acesta a fost în executarea pedepsei în Austria, respectiv 218 zile până la data de 11.12.2024, precum și în continuare, perioada executată, la zi.

Împotriva sentinței penale nr. 70 din data de 04 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2025, a declarat apel persoana condamnată A..

Persoana condamnată A. nu a motivat cererea de apel.

Examinând sentința penală apelată în raport cu actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că apelul formulat de persoana condamnată A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prioritar, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile reglementate în titlul VI intitulat "Dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană", Capitolul II "Punerea în executare pe teritoriul României a pedepselor sau măsurilor privative de libertate aplicate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene", Secțiunea a 2-a "Transferarea persoanelor condamnate, deținute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România."

Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, în mod judicios instanța de fond dispunând recunoașterea și executarea:

- (1) a sentinței penale nr. 84 Hv 87/22m din 07.10.2022, pronunțată de Landesgericht fur Strafsachen Wien, definitivă la data de 11.10.2022, prin care apelantul A. a fost condamnat la pedeapsa de 212 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin efracție, faptă prev. de art. 127, 129 alin. (1) cifra 1, 15 din C. pen. austriac.

În esență, sub aspectul stării de fapt s-a reținut că A. a încercat să sustragă bunuri din diferite magazine și a vrut să părăsească incinta lor fără să le plătească, faptele sale râmânând la stadiul de tentativă, deoarece a fost observat și oprit, după cum urmează:

a) în data de 20.02.2019 de la administratorii întreprinderii B. a încercat să sustragă 2 parfumuri în valoare totală de 229,4 euro;

b) în data de 07.03.2019 de la administratorii întreprinderii C. a încercat să sustragă 12 batoane de ciocolată și 1 pereche de șosete în valoare totală de 28,87 euro;

c) în data de 20.03.2019 de la administratorii întreprinderii D. a încercat să sustragă cârnați și două fripturi de coaste în valoarea totală 34,4 euro;

d) în data de 03.04.2019 de la administratorii întreprinderii E. a încercat să sustragă 9 batoane de ciocolată în valoare totală de 32,9 euro;

e) în data de 06.04.2019 de la administratorii întreprinderii F. a încercat să sustragă 12 batoane de ciocolată în valoare totală de 41,88 euro;

f) în data de 31.05.2019, beneficiind de complicitatea lui G., de la administratori care nu pot fi identificați, a încercat să sustragă 24 batoane de ciocolată a căror valoare nu a putut fi stabilită;

g) în data de 28.06.2019 de la administratorii întreprinderii DM 1 a încercat să sustragă un parfum în valoare de 58,9 euro;

h) în data de 31.07.2019 de la administratorii întreprinderii D. a încercat să sustragă doi cârnați și un salam în valoare totală de 24,89 euro;

i) în data de 01.10.2019 de la administratorii întreprinderii H. a încercat să sustragă bunuri în valoare totală de 35,8 euro;

j) în data de 25.01.2022 de la administratorii întreprinderii F. a încercat să sustragă 8 deodorante în valoare totală de 25,02 euro;

k) în data de 12.06.2020 de la administratorii întreprinderii E. a încercat să sustragă 14 batoane de ciocolată în valoare totală de 46,56 euro;

- (2) a sentinței penale nr. 65 Hv 17/24f din 05.07.2024, pronunțată de Landesgericht fur Strafsachen Wien, definitivă la data de 05.07.2024, prin care apelantul a fost condamnat la pedeapsa de 914 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă prev. de art. 15, 84 alin. (4) din C. pen. austriac și tentativă de furt prev. de art. 15, 127 din C. pen. austriac.

În esență, sub aspectul stării de fapt s-a reținut că:

- la data de 11.11.2023, condamnatul A. a încercat să o rănească fizic cu intenție pe I., și, prin urmare, să-i provoace o vătămare corporală gravă sau o afectare a sănătății în sensul art. 84 alin. (1) din C. pen. austriac, prin aceea că a prins-o de guler și a tras-o de păr, a lovit-o cu pumnii în față și cu un băț în lungime de 77 centimetri în frunte; de asemenea, a lovit-o de mai multe ori cu pumnii și picioarele în zone ale corpului, provocându-i pierderea cunoștinței;

- la data de 15.03.2023, a încercat să sustragă de la administratorii întreprinderii F. S.R.L. marfă în valoare de 51,35 euro, având intenția ca prin însușirea bunurilor să se îmbogățească pe nedrept el însuși sau o persoană terță prin aceea că a vrut să părăsească zona caselor de marcat fără să plătească, fapta râmând în stare de tentativă deoarece a fost oprit;

În continuare, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent. Dispozițiile civile, dispozițiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum și orice dispoziții din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri.

Potrivit art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie

Așa cum rezultă din actele dosarului, hotărârile a căror recunoaștere se solicită sunt:

- sentința penală nr. 84 Hv 87/22m din 07.10.2022, pronunțată de Landesgericht fur Strafsachen Wien, definitivă la data de 11.10.2022, prin care apelantul A. a fost condamnat la pedeapsa de 212 zile închisoare;

Din certificatul menționat la articolul 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, emis de autoritățile din Austria la data de 14.01.2025, rezultă că în cazul numitului A. pedeapsa de 212 zile va fi executată integral la data de 07.06.2027.

De asemenea, rezultă că pentru persoana condamnată A. nu trebuie dedusă nicio perioadă.

- sentința penală nr. 65 Hv 17/24f din 05.07.2024, pronunțată de Landesgericht fur Strafsachen Wien, definitivă la data de 05.07.2024, prin care apelantul A. a fost condamnat la pedeapsa de 914 zile închisoare.

Din certificatul menționat la articolul 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, emis de autoritățile din Austria la data de 14.01.2025, rezultă că în cazul numitului A. pedeapsa totală de 914 zile va fi executată integral la data de 07.11.2026.

De asemenea, rezultă că pentru persoana condamnată A. trebuie dedusă perioada de 218 zile, calculată până la data de 11.12.2024.

Conform legislației din Austria, ambele pedepse de 212 zile, respectiv 914 zile trebuie executate una după cealaltă, iar suma ambelor pedepse va fi executată integral în data de 07.06.2027.

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte).

Faptele pentru care a fost condamnat A. ar fi constituit infracțiuni și dacă ar fi fost săvârșite pe teritoriul României având corespondent în legislația penală română în infracțiunea de loviri și alte violențe, prev. de art. 193 alin. (1) și (2/1) lit. c) și d) din C. pen. și două infracțiuni de tentativă la furt, una în formă simplă, prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. coroborat cu art. 228 alin. (1) din C. pen., și una în formă continuată, prev. art. 32 alin. (1) din C. pen. coroborat cu art. 228 alin. (1) din C. pen. cu apl. art. 35 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, în cauză nu rezultă că persoanei condamnate i-ar fi fost aplicată o pedeapsă pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social. Totodată, cu privire la persoana condamnată nu există vreun motiv pentru care să nu fi fost sancționată penal în cazul în care ar fi comis faptele pe teritoriul României.

c) persoana condamnată are cetățenie română

Persoana condamnată A. este cetățean român, (a se vedea fișa D.E.P.A.B.D., aflată la dosar Curte).

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România (consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România).

În ceea ce privește consimțământul la executarea pedepsei, persoana condamnată nu a fost de acord să continue executarea pedepsei într-un penitenciar din România pe motiv că în Austria condițiile de detenție sunt mai bune.

Se constată însă că apelantul A. este cetățean român, cu domiciliul în România, pe de o parte, iar pe de altă parte, în privința acestuia s-a emis în Austria un ordin de interdicție de reședință limitată pentru o perioadă de 10 ani, conform Hotărârii nr. x din 30.10.2024 a Oficiului Federal pentru Străini și Azil.

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată

Verificând motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute în articolul anterior menționat, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză.

În acest sens, se observă că apelantul A. nu a fost condamnat definitiv în România sau într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, astfel cum reiese din fișa de cazier judiciar; nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală; pedeapsa nu a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române; pedepsele aplicate de 212 zile închisoare și 914 zile închisoare sunt de natură să fie executate în România; nu a intervenit prescripția executării pedepsei; persoana condamnată a fost prezentă personal la judecată; nu a intervenit amnistia, grațierea sau dezincriminarea faptelor; nu este cercetat pe teritoriul țării pentru aceleași fapte.

Înalta Curte constată că pedepsele aplicate în cauza de față persoanei condamnate A. sunt compatibile cu legea penală română, atât ca natură, cât și ca durată.

Pe de altă parte, argumentele persoanei condamnate privind condițiile de detenție din penitenciarele din România nu sunt întemeiate, neputând fi încadrate în motivele facultative sau obligatorii de nerecunoaștere a hotărârii penale străine.

Referitor la acest aspect, deși anterior Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sancționat condițiile de detenție (cauza Polgar contra României; cauza Rezmiveș și alții împotriva României), în prezent obligațiile asumate de statul român și punerea acestora în practică au generat modificări în realitatea mediului carceral, în sensul îmbunătățirii condițiilor specifice și asigurării respectării drepturilor fundamentale ale persoanelor private de libertate, stabilindu-se condiții de detenție la nivelul standardelor internaționale, astfel încât să nu fie încălcată demnitatea umană.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că, în mod corect, prima instanță a dispus recunoașterea celor două hotărâri penale definitive privind pe persoana condamnată A. și transferul acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării celor două pedepse aplicate, neexistând motive de netemeinicie sau nelegalitate care să impună reformarea sentinței apelate.

Față de cele menționate, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 70/2025 din data de 04 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul-persoană condamnată la plata sumei de 200 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-persoană condamnată, în cuantum de 1.159 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 70/2025 din data de 04 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul-persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-persoană condamnată, în cuantum de 1.159 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 mai 2025.