ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 569/2020
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 569/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 42/2020 din data de 02 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.. s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul persoană condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 17/05.03.2019 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul penal nr. x/2019, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 130/A/11.04.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, a rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, prin Sentința penală nr. 447/10.04.2020 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul penal nr. x/2020, în baza art. 50 C. proc. pen. cu referire la art. 598 alin. (2) C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de condamnatul A., aflat în Penitenciarul Oradea, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Oradea a reținut că, prin cererea formulată de deținutul A. acesta a solicitat "aprobarea judecării dosarului nr. x/2019" arătând că i s-a făcut o mare nedreptate în instanță, la Alba Iulia. A considerat că a fost condamnat pe nedrept de către instanțele din România și a arătat că a fost condamnat în Austria în 2 dosare, ulterior a fost transferat în România și ar dori să beneficieze de aceleași drepturi ca în Austria și la judecarea dosarelor sale în România. Deopotrivă, a precizat că dorește transferarea sa în Austria.
S-a reținut că, inițial, cererea a fost înregistrată ca fiind cerere de revizuire, iar în ședința publică din data de 10.04.2020, condamnatul, audiat fiind prin videoconferință, a arătat că a contactat autoritățile din Austria care i-au comunicat că figurează în bazele de date cu două mandate emise de aceste autoritățile din Austria. A mai arătat că, în România, Curtea de Apel Alba Iulia i-a emis un mandat prin care i s-a dedus din pedeapsă. A precizat că faptele sunt concurente în Austria. Totodată, a considerat că nu este calculat bine cuantumul pedepsei. Astfel, a precizat că cele 720 de zile reprezintă perioada în care a fost internat într-un centru psihiatric din 14.07.2017 până în 14.07.2018, iar între timp, în 15.09.2017 a fost reținut cu un alt mandat de executare cu privire la 1080 de zile, considerând că cele două mandate sunt concurente. De asemenea, a învederat că în Austria este recidivist, nu însă și în România unde nu mai locuiește de 14 - 15 ani. Prin urmare, a susținut că nu i s-a făcut dreptate, nu i s-au contopit mandatele, nu i s-a dedus absolut nimic.
Deopotrivă, a arătat că pedeapsa va fi în întregime executată la data de 5.09.2020, însă dacă pedepsele vor fi calculate prin adunare, înseamnă că va executa mai mult decât l-au condamnat instanțele străine.
Având în vedere aspectele arătate de către condamnat, cererea a fost recalificată ca fiind contestație la executare potrivit art. 598 alin. l lit. c) C. proc. pen.
Din actele și lucrările dosarului, Judecătoria Oradea a reținut că potrivit fișei cu situația juridică a petentului-condamnat A., la data formulării contestației la executare, era încarcerat în Penitenciarul Oradea și se afla în executarea a două pedepse de 1800 zile aplicate prin Sentința penală nr. 17/2019 a Curții de Apel Alba Iulia și prin Sentința penală nr. 95/2019 a Curții de Apel Alba Iulia, condamnatul figurând cu ambele pedepse în execuție, deși prin cea de-a doua sentință s-a dispus anularea primului mandat de executare a pedepsei.
S-a constatat că petentul condamnat a făcut referire la greșita deducere a perioadelor executate și la faptul că, în mod greșit, i s-au stabilit două pedepse distincte care nu trebuiau cumulate, ci contopite.
Judecătoria Oradea a reținut că potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.
În speță, s-a constatat că nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, astfel că instanța, în baza art. 50 C. proc. pen. cu referire la art. 598 alin. (2) C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul A. în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.
La data de 15.05.2020, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, sub numărul de dosar x/2020, având ca obiect contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.., iar conform dispozițiilor art. 111 alin. (6) din ROIIJ a fost repartizată completului care a pronunțat hotărârea a cărei nelămurire se invocă, respectiv completul C6 CPF EAC (dosarul penal nr. x/2020).
Contestatorul persoană condamnată A. a învederat în fața instanței că este nelămurit, printre altele, cu privire la motivul pentru care nu i s-au contopit cele două pedepse recunoscute prin Sentința penală nr. 17/2019 a Curții de Apel Alba Iulia, respectiv nu i s-a stabilit o pedeapsă rezultantă.
Examinând contestația la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 17/05.03.2019 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul penal nr. x/2019, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 130/A/11.04.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, actele și lucrările dosarului x/2019, prin prisma motivelor contestației formulate, Curtea, a reținut, prioritar că cererea privind contestația la executare este mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării unei hotărâri penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive dar în legătură cu aceasta, putând fi formulată în cazurile expres enumerate la art. 598 alin. (1) C. proc. pen.
Curtea de apel a reținut că, prin Sentința penală nr. 17/05.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul penal nr. x/2019, în baza art. 150, art. 154 alin. (3) și art. 155 din Legea nr. 302/2004 a fost recunoscută sentința penală nr. x pronunțată de Tribunalul Landului Viena la data de 3.10.2017, definitivă la data de 12.02.2018, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 1080 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat grav prin efracție prevăzute de art. 127, 128 alin. (1) cifra 5, 129 alin. (1) cifra 1, 130 alin. (2) cazul al doilea din C. pen. austriac (având corespondent în legislația penală română în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1)-art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen.).
În baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea în România a pedepsei de 1080 de zile închisoare aplicate persoanei condamnate A..
S-a dedus din pedeapsa recunoscută durata măsurilor preventive privative de libertate și perioada executată de persoana condamnată A., după cum urmează: durata arestului preventiv de la data de 5.09.2017, ora 17:00 până la data de 3.10.2017, ora 10:44, precum și perioada executată de 284 zile calculată până la data de 19.06.2018.
S-a luat act că persoana transferabilă A. și-a exprimat acordul de a executa pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare din Austria într-un penitenciar din România.
În baza art. 150, art. 154 alin. (3) și art. 155 din Legea nr. 302/2004 a fost recunoscută sentința penală nr. x pronunțată de Tribunalul Landului Viena la data de 14.07.2016, definitivă la aceeași dată, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnat la pedeapsa de 720 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt prin efracție prevăzute de art. 15, 127, 129 alin. (1) cifra 1 C. pen. austriac (având corespondent în legislația română în infracțiunea de tentativă la furt calificat prevăzute de art. 32 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) C. pen.).
În baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea în România a pedepsei de 720 zile închisoare aplicate persoanei condamnate A..
S-a dedus din pedeapsa recunoscută durata măsurilor preventive privative de libertate și perioada executată de persoana condamnată A., după cum urmează: durata arestului preventiv de la data de 10.05.2016, ora 03:55 până la data de 14.07.2016 ora 09:40, precum și perioada executată de 117 zile calculată până la data de 19.06.2018.
S-a luat act că persoana transferabilă A. și-a exprimat acordul de a executa pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare din Austria într-un penitenciar din România.
În baza art. 154 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepselor de 1080 zile închisoare și 720 zile închisoare aplicate prin sentințele de mai sus recunoscute.
S-a dispus emiterea unui mandat de executare cu privire la pedepsele de 1080 zile închisoare și 720 zile închisoare, aplicate prin sentințele penale de mai sus recunoscute, la data rămânerii definitive a hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri, persoana transferabilă a formulat apel.
Prin Decizia penală nr. 130/A/11.04.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul penal nr. x/2019 a fost admis apelul persoanei transferabile și s-a dispus deducerea din pedepsele de 1080 zile închisoare și 720 zile închisoare aplicate persoanei condamnate A. și a perioadei executate în continuare, de la 19.06.2018 la zi.
Ca urmare, în dosarul penal nr. x/2019, Curtea de Apel Alba Iulia a emis mandatul de executare a pedepsei Închisorii nr. 18/11.04.2019.
La data de 25 septembrie 2019, Biroul Național Interpol a sesizat instanța cu privire la faptul că transferul persoanei condamnate nu a mai avut loc, aceasta fiind depistată, la data de 24 septembrie 2019, la Vama Episcopia, jud. Bihor, pe sensul de ieșire din țară.
S-a reținut că, la aceeași dată, autoritățile judiciare din Austria au transmis un e-mail prin care au învederat faptul că persoana condamnată a evadat la data de 13 iulie 2019 din penitenciarul austriac și a fost prinsă în data de 24 septembrie 2019 la punctul de trecere a frontierei Episcopia, jud. Bihor, în baza mandatului de urmărire emis de autoritățile judiciare din Austria.
Prin urmare, s-a menționat că, la data de 25 septembrie 2019, mandatul de executare a pedepsei închisorii a fost trimis la Inspectoratul Județean de Poliție Bihor spre executare.
De asemenea, s-a arătat că, la data de 1 octombrie 2019, prin adresa nr. x/2019, Penitenciarul Oradea a comunicat faptul că sus-numitul a fost depistat și reținut la data de 24.09.2018, ora 17:55 pentru executarea unui mandat european de arestare emis la 2.08.2019 de autoritățile judiciare din Austria.
Prin contestația la executare formulată de judecătorul delegat la Compartimentul - Biroul executări penale din cadrul Curții de Apel Alba Iulia, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 3.10.2019 sub numărul de dosar x/2019, s-a solicitat lămurirea sentinței penale sub aspectul deducerii perioadei executate din pedepsele recunoscute.
Prin Sentința penală nr. 95/21.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul penal nr. x/2019, rămasă definitivă prin necontestare, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. s-a admis contestația la executare formulată de judecătorul delegat la Compartimentul Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Alba Iulia împotriva Sentinței penale nr. 17/05.03.2019 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul penal nr. x/2019, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 130/A/11.04.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în același dosar penal și, în consecință:
S-a dedus din pedeapsa de 1080 de zile de închisoare recunoscută, durata măsurilor preventive privative de libertate și perioada executată de persoana condamnată A., după cum urmează: durata arestului preventiv de la data de 5.09.2017, ora 17:00 până la data de 3.10.2017, ora 10:44, precum și perioada executată de 284 zile calculată până la data de 19.06.2018.
De asemenea, s-a dedus din pedeapsa de 720 zile închisoare recunoscută, durata măsurilor preventive privative de libertate și perioada executată de persoana condamnată A., după cum urmează: durata arestului preventiv de la data de 10.05.2016, ora 03:55 până la data de 14.07.2016, ora 09:40, precum și perioada executată de 117 zile calculată până la data de 19.06.2018.
Totodată, s-a dedus din pedepsele de 1080 zile închisoare și 720 zile închisoare aplicate persoanei condamnate A. și perioada executată în continuare de la data de 19.06.2018 până la data de 13.07.2019 și de la data de 24.09.2019 la zi.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/11.04.2019 emis de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul penal nr. x/2019 și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare la data rămânerii definitive a hotărârii, fiind emis astfel mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 101/29.10.2019 .
Având în vedere motivele invocate de contestatorul persoană condamnată A., dintre cele care s-ar încadra formal în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. (când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută), respectiv este nelămurit cu privire la motivele pentru care prin Sentința penală nr. 17/05.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul penal nr. x/2019, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 130/A/11.04.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, prin care i-au fost recunoscute cele două pedepse la care a fost condamnat de autoritățile din Austria și s-a dispus executarea acestora în România, fără a se proceda la contopirea acestora și fără a i se stabili o pedeapsă rezultantă, Curtea le-a apreciat ca fiind neîntemeiate, iar hotărârea pronunțată nu mai necesită lămuriri suplimentare.
În acest sens, instanța a arătat pe de o parte, că în considerentele Sentinței penale nr. 17/05.03.2019 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul penal nr. x/2019, s-au oferit explicații și o motivare judicioasă în ceea ce privește lipsa procedării la un mecanism de contopire a pedepselor recunoscute la care a fost condamnat contestatorul de autoritățile judiciare din Austria și stabilirea unei pedepse rezultante, precum și posibilitatea de a apela la o procedură judiciară ulterioară în acest sens, iar pe de altă parte, sentința penală anterior menționată a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 130/A/11.04.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală sub aspectul a cărui lămurire persoana condamnată o invocă, fiind modificată doar sub aspectul deducerii perioadei executate.
Împotriva Sentinței penale nr. 42/2020 din data de 2 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a formulat contestație persoana condamnată A..
Examinând contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 42/2020 din data de 2 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale aplicabile, constată următoare:
Prin Sentința penală nr. 17/05.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul penal nr. x/2019, în baza art. 150, art. 154 alin. (3) și art. 155 din Legea nr. 302/2004 a fost recunoscută sentința penală nr. x pronunțată de Tribunalul Landului Viena la data de 3.10.2017, definitivă la data de 12.02.2018, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 1080 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat grav prin efracție prevăzute de art. 127, 128 alin. (1) cifra 5, 129 alin. (1) cifra 1, 130 alin. (2) cazul al doilea din C. pen. austriac (având corespondent în legislația penală română în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1)-art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen.).
În baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea în România a pedepsei de 1080 de zile închisoare aplicate persoanei condamnate A..
S-a dedus din pedeapsa recunoscută durata măsurilor preventive privative de libertate și perioada executată de persoana condamnată A., după cum urmează: durata arestului preventiv de la data de 5.09.2017, ora 17:00 până la data de 3.10.2017, ora 10:44, precum și perioada executată de 284 zile calculată până la data de 19.06.2018.
În baza art. 150, art. 154 alin. (3) și art. 155 din Legea nr. 302/2004 a fost recunoscută sentința penală nr. x pronunțată de Tribunalul Landului Viena la data de 14.07.2016, definitivă la aceeași dată, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnat la pedeapsa de 720 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt prin efracție prevăzute de art. 15, 127, 129 alin. (1) cifra 1 C. pen. austriac (având corespondent în legislația română în infracțiunea de tentativă la furt calificat prevăzute de art. 32 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) C. pen.).
În baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea în România a pedepsei de 720 zile închisoare aplicate persoanei condamnate A..
S-a dedus din pedeapsa recunoscută durata măsurilor preventive privative de libertate și perioada executată de persoana condamnată A., după cum urmează: durata arestului preventiv de la data de 10.05.2016, ora 03:55 până la data de 14.07.2016 ora 09:40, precum și perioada executată de 117 zile calculată până la data de 19.06.2018.
În considerentele acestei hotărâri s-a consemnat, referitor la stabilirea unei pedepse rezultante, că nu este posibilă pronunțarea de către instanța astfel învestită asupra contopirii pedepselor, această operațiune juridică fiind posibilă ulterior, respectiv după ce transferul și executarea devin efective în România.
Prin Decizia penală nr. 130/A/11.04.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a fost admis apelul persoanei transferabile și s-a dispus deducerea din pedepsele de 1080 zile închisoare și 720 zile închisoare aplicate persoanei condamnate A. și a perioadei executate în continuare, de la 19.06.2018 la zi.
Curtea de Apel Alba Iulia a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 18/11.04.2019.
Ulterior, prin Sentința penală nr. 95/21.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul penal nr. x/2019, rămasă definitivă prin necontestare, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. s-a admis contestația la executare formulată de judecătorul delegat la Compartimentul Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Alba Iulia împotriva Sentinței penale nr. 17/05.03.2019 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 130/A/11.04.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală și, în consecință, s-a dedus în plus, din pedepsele de 1080 zile închisoare și 720 zile închisoare, aplicate persoanei condamnate A. și perioada executată în continuare de la data de 19.06.2018 până la data de 13.07.2019 și de la data de 24.09.2019 la zi.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 18/11.04.2019 emis de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul penal nr. x/2019 și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare la data rămânerii definitive a hotărârii, fiind emis astfel mandatul de executare a pedepsei Închisorii nr. 101/29.10.2019.
Prioritar, Înalta Curte consideră necesar a se stabili calificarea juridică a cererii, context în care constată că motivele de fapt invocate de petentul condamnat A. se circumscriu dispozițiilor art. 585 C. proc. pen. care reglementează situația când pedeapsa pronunțată poate fi modificată dacă se constată existența, printre altele, a concursului de infracțiuni ori recidiva.
Din această perspectivă, instanța supremă constată că petentul condamnat A. a precizat în fața Judecătoriei Oradea, la termenul din 10.04.2020, referindu-se la motivele contestației sale înregistrate inițial pe rolul acestei instanțe, că faptele sale sunt concurente ("consideră că cele două mandate sunt concurente"), că în România nu este recidivist, fiind nemulțumit că "nu i s-au contopit mandatele" și "nu i s-a dedus absolut nimic" (aspecte consemnate în cuprinsul sentinței pronunțate în cauză de Judecătoria Oradea).
Ulterior, în fața Curții de Apel Alba Iulia, la termenul din 02.06.2020, a reiterat că cererea sa vizează faptul că nu i-a fost calculată pedeapsa rezultantă, că pedepsele de 1080 de zile și 720 de zile nu i-au fost contopite și că dorește contopirea acestora, menționând și că deducerea perioadei executate nu s-a realizat corespunzător.
Cât privește contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți formulată împotriva Sentinței penale nr. 42 din 2.06.2020 a Curții de Apel Alba Iulia, având în vedere memoriul depus la dosarul cauzei, instanța supremă constată că petentul condamnat A. arată că "nu s-a vrut contopirea faptelor mele pe motiv că nu sunt concurente, pe când art. 38 alin. (1) noul C. pen. arată că există concurs de infracțiuni", "conform art. 41 alin. (1) și (3) sunt recidivist ceea ce s-a stabilit ca motiv de amânare în comisia de eliberare condiționată", "am fost nedreptățit atunci când am cerut să-mi fie contopite pedepsele", "faptele mele sunt concurente (...) ceea ce atrage după sine (...) a unei pedepse mult reduse", "solicit dispunerea prevederilor legale spre contopire a pedepselor". În același sens au fost și concluziile formulate cu prilejul dezbaterilor orale.
Astfel, față de cele consemnate în scris prin cererile depuse la dosarul cauzei și susținerile orale ale petentului condamnat, Înalta Curte consideră că cererea condamnatului A. nu reprezintă o contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. (contestație la titlu), calificarea juridică a cererii, în raport de manifestarea de voință a condamnatului fiind aceea de contestație la executare prevăzută de art. 585 C. proc. pen.
Potrivit art. 585 C. proc. pen.: Pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații:
a) concursul de infracțiuni;
b) recidiva;
c) pluralitatea intermediară;
d) acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni.
(2) Instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.
Deopotrivă, conform dispozițiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română.
Instanța competentă să soluționeze contestația la executare vizând modificarea de pedepse, în temeiul art. 585 C. proc. pen., este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii (Decizia nr. 15/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii).
Or, în cauza de față, condamnatul A., la data de 10.03.2020 când a formulat contestația, se afla încarcerat în Penitenciarul Oradea.
Înalta Curte precizează că, deși în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2004 Curtea de Apel a fost instanța care a dispus recunoașterea hotărârilor penale străine și transferarea condamnatului A. pentru continuarea executării pedepselor într-un penitenciar din România și a emis mandatul de executare a pedepsei, această instanță nu este - în înțelesul dat de legiuitor sintagmei "instanță de executare" - instanță care ar fi judecat infracțiunea în primă instanță, ci este o instanță specială desemnată ca autoritate judiciară competentă să soluționeze unele dintre procedurile reglementate în legea sus-menționată.
Ca atare, Înalta Curte constată că instanța competentă să judece prezenta contestație la executare nu este curtea de apel, ci judecătoria, instanță competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate (infracțiunea de furt calificat și tentativă la infracțiunea de furt calificat), deoarece potrivit dispozițiilor art. 35 din C. proc. pen. competența de judecată în primă instanță a acestor infracțiuni revine judecătoriei.
Având în vedere și faptul că judecătoria în a cărei circumscripție se află locul de deținere al condamnatului, Penitenciarul Oradea este Judecătoria Oradea, se constată că această instanță este competentă să judece prezenta contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 585 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 C. proc. pen., art. 585 C. proc. pen. și art. 35 C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 42/2020 din data de 02 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.
Va desființa sentința penală atacată și va trimite cauza la instanța de executare, la Judecătoria Oradea.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 42/2020 din data de 2 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.
Desființează sentința penală atacată și trimite cauza la instanța de executare, la Judecătoria Oradea.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2020.